3ra-511/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă, Jud. Rîşcani mun. Chişinău: C. Vîrlan dosarul nr. 3ra-511/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: D. Manole, Eg. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acţiuni „Apă – Canal Chişinău” , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Adam Gheorghe împotriva Societăţii pe Acţiuni „Apă – Canal Chişinău” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Apă – Canal Chişinău” şi menţinute hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 octombrie 2013 şi hotărîrea suplimentară din 07 august 2014, c o n s t a t ă La 17 august 2012, Adam Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Apă – Canal Chişinău”, solicitînd anularea Actului inspectării stării evidenţei şi folosirii apei din 21 iunie 2012. În motivarea acţiunii reclamantul Adam Gheorghe a indicat că prin actul administrativ supra vizat a fost depistată scurgerea de apă la reţelele interioare prin borna directă din str. Păcii, 2/2, or. Durleşti mun. Chişinău.

Consideră Adam Gheorghe că actul administrativ nominalizat este neîntemeiat, ilegal şi urmează a fi anulat, deoarece în acesta a fost indicat că vana la borna directă este defectată, dar sigiliile furnizorului sunt în strictă corespundere conform Actului de instalare a contoarelor, care au fost aplicate de către reprezentanţii SA „Apă – Canal Chişinău”, respectiv nu este clară vina sa în situaţia dată, deoarece responsabili sunt specialiştii furnizorului, care au montat incorect instalaţiile de branşare. De asemenea, nu este certă şi suma indicată în Prescripţia de debranşare a imobilului de la reţeaua de aprovizionare cu apă nr. 1938933 din 13 august 2012 în mărime de 21101,83 lei, deoarece pîrîta nu a prezentat formula în temeiul căreia aceasta fost calculată.

Pe parcursul examinării pricinii reclamantul şi-a concretizat şi majorat pretenţiile din acţiune, pe lîngă cea formulată anterior pe care o susţine, mai solicită şi anularea Prescripţiei SA „Apă – Canal Chişinău” privind debranşarea imobilului de 1 la reţeaua de aprovizionare cu apă nr. 1938933 din 13 august 2012, anularea sumei de 21104,83 lei cu titlu de datorie şi sumei de 3112,24 lei cu titlu de penalitate prezentate spre achitare dînsului prin factura fiscală seria CZ nr. 0734618 din 25 septembrie 2013 eliberată de către SA „Apă – Canal Chişinău”. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă şi anulate Actul inspectării stării evidenţei şi folosirii apei din 21 iunie 2012 întocmit de către SA „Apă – Canal Chişinău”, Prescripţia SA „Apă – Canal Chişinău” privind debranşarea imobilului de la reţeaua de aprovizionare cu apă nr. 1938933 din 13 august 2012 şi suma de 3112,24 lei cu titlu de penalitate prezentată spre achitare lui Adam Gheorghe prin factura fiscală seria CZ nr. 0734618 din 25 septembrie 2013 eliberată de către SA „Apă – Canal Chişinău”. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 07 august 2014, a fost anulată şi suma de 21104,83 lei cu titlu de datorie prezentată spre achitare lui Adam Gheorghe prin factura fiscală seria CZ nr. 0734618 din 25 septembrie 2013 eliberată de către SA „Apă – Canal Chişinău”.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către SA „Apă – Canal Chişinău” şi menţinute hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 octombrie 2013 şi hotărîrea suplimentară din 07 august 2014. La 02 februarie 2015, SA „Apă – Canal Chişinău” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 octombrie 2013 şi hotărîrii suplimentare din 07 august 2014. Recurenta SA „Apă – Canal Chişinău” a indicat că instanţele de judecată ierarhic inferioare arbitrar au apreciat probele administrate la dosar, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

În susţinerea recursului SA „Apă – Canal Chişinău” a invocat că dînsa nu prestează servicii de instalare a bornelor directe sau a oricăror alte lucrări tehnice dacă reţelele nu se află la balanţa sa, iar borna directă menţionată în Actul inspectării stării evidenţei şi folosirii apei din 21 iunie 2012 a fost doar sigilată de către reprezentanţii săi. De asemenea, potrivit pct. 4.1.10 din contractul de furnizare a apei şi de recepţionare a apelor uzate nr. 1938933 din 18 noiembrie 2011, consumatorul este obligat să nu admită defecţiuni şi încălcări la rețelele şi la nodul de evidenţă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul expedierii în adresa SA „Apă – Canal Chişinău” a copiei deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, însă nu este indicată dată expedierii acesteia, fiind recepţionată de către recurent la 03 decembrie 2014 fapt ce rezultă din numărul de intrare 1024-j. În circumstanţele relevante, recursul declarat de către SA „Apă – Canal Chişinău” se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 05 martie 2015, în adresa intimatului Adam Gheorghe a fost expediată copia recursului declarat de către SA „Apă – Canal Chişinău” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. Intimatul Adam Gheorghe nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

2 Examinînd temeiurile recursului declarat de către SA „Apă – Canal Chişinău” în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Apă – Canal Chişinău”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţele de judecată ierarhic inferioare şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu pot fi reţinute ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs argumentele invocate de către SA „Apă – Canal Chişinău” precum că dînsa nu prestează servicii de instalare a bornelor directe sau a oricăror alte lucrări tehnice dacă reţelele nu se află la balanţa sa, iar borna directă menţionată în Actul inspectării stării evidenţei şi folosirii apei din 21 iunie 2012 a fost doar sigilată de către reprezentanţii săi, deoarece sînt neîntemeiate şi contravin materialelor dosarului.

3 Se reţine că intimatul Adam Gheorghe a încheiat cu recurenta SA „Apă – Canal Chişinău” contract de furnizare a apei şi de recepţionare a apelor uzate nr. 1938933 din 18 noiembrie 2011 (f.d. 21-23). Potrivit pct. 5.1.22 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din mun. Chişinău, aprobat prin decizia Consiliului mun.

Chişinău nr. 5/4 din 25 martie 2008, punerea în funcţiune a instalaţiilor şi construcţiilor de branşare se efectuează de către furnizor doar după încheierea cu clientul a contractului privind furnizarea serviciilor, înregistrarea lui în calitate de consumator, prezentarea de către acesta a întregii documentaţii de executare şi achitarea tuturor cheltuielilor furnizorului pentru construcţia instalaţiilor de branşare (sau supravegherea construcţiei acestora) în conformitate cu contractul, fapt care se confirmă prin procesul-verbal înaintat de furnizor privind pregătirea instalațiilor şi construcţiilor de branşare (exploatare). Iar, conform pct. 7.6 din acelaşi Regulament, pînă la recepţionarea contoarelor, e necesar ca acestea să fie verificate şi sigilate de către organizaţia abilitată, iar după montarea lor în instalaţia de contorizare, se sigilează suplimentar de către furnizor, concomitent cu sigilarea vanei de pe linia de ocolire.

Astfel, în Actul inspectării stării evidenţei şi folosirii apei din 21 iunie 2012 întocmit de către SA „Apă – Canal Chişinău” a fost făcută menţiunea că vana la borna directă este defectată, dar sigiliile furnizorului sunt în strictă corespundere conform Actului de instalare a contoarelor, care au fost aplicate de către reprezentanţii SA „Apă – Canal Chişinău”, iar, recurenta nu a prezentat probe incontestabile că responsabil de defectarea bornei directe şi scurgerile de apă la reţelele interioare prin borna directă din str. Păcii, 2/2, or. Durleşti mun. Chişinău se face anume consumatorul Adam Gheorghe. Or, prin prisma prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului.

Cu atît mai mult că, potrivit pct. 5.1.14 din Regulamentul supra vizat, furnizorul efectuează supravegherea tehnică şi verifică calitatea lucrărilor de construcţie în conformitate cu soluţiile din proiect. În aspectul dat este irelevant şi argumentul recurentei precum că potrivit pct. 4.1.10 din contractul de furnizare a apei şi de recepţionare a apelor uzate nr. 1938933 din 18 noiembrie 2011, consumatorul este obligat să nu admită defecţiuni şi încălcări la rețelele şi la nodul de evidenţă, deoarece cu certitudine s-a constatat că nu a fost defectat sigiliul de la reţea, precum şi atît aparatul de evidenţă, cît şi robinetul erau integre, respectiv, nu se poate imputa intimatului încălcarea clauzelor contractuale.

Cu atît mai mult că, argumentele invocate de către recurentă au constituit deja obiect al dezbaterilor judiciare atît în instanţa de apel, cît şi în prima instanţă, cărora li s-a dat o apreciere juridică corespunzătoare. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constitui temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are 4 caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Apă – Canal Chişinău”, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Apă – Canal Chişinău”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5