2ra-583/15 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă – I. Rabei dosarul nr. 2ra-583/15 instanţa de apel – I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druță, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Ministerul Justiției, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Păduraru Mihail împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și al instanțelor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 30 octombrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura raionului Rîșcani și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 24 aprilie 2014 constată: La 03 octombrie 2013 Păduraru Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și al instanțelor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 25 februarie 2009 de către organul de urmărire penală a Comisariatului de Poliție Edineț a fost pornită împotriva reclamantului urmărirea penală în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 al. (1) Cod penal, prezentarea cu bună știință a declarațiilor mincinoase. Față de Păduraru Mihail a fost aplicată măsura preventivă obligația în scris de nepărăsire a localității, fapt ce i-a limitat dreptul la libera circulație. La 12 ianuarie 2010 a fost pus sub învinuire și audiat în calitate de învinuit. Vina crimei imputate nu a recunoscut-o. La aceeași dată de 12 ianuarie 2010 adjunctul procurorului Edineț a aprobat rechizitoriul pe învinuirea adusă reclamantului și cauza expediată în instanța de judecată.

Prin sentința Judecătoriei Edineț din 21 iulie 2010, Păduraru Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 al. (1) Cod penal și numită lui o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale în beneficiul statului, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită ocupație, măsura preventivă fiind revocată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 octombrie 2010, a fost admis apelul declarat de avocatul Eugeniu Catana în interesele lui Păduraru Mihail, casată sentința Judecătoriei Edineț din 21 iulie 2010 și pronunțată o nouă hotărîre prin care Mihail Păduraru a fost achitat pe motiv că nu a fost constatată existența faptei infracțiunii.

Astfel, reclamantul susține că a fost pus ilegal sub învinuire, a fost lipsit de libera circulație în legătură cu aplicarea lui a măsurii preventive, a fost condamnat ilegal, iar în consecință a fost supus unor suferințe morale prin răspîndirea în privința lui a unei rezonanțe negative în societate ca fiind ”mincinos”, ”criminal”, suferind astfel psihic, avînd o stare de nervozitate, neliniște etc. Cere reclamantul încasarea de la pîrît a prejudiciului moral de 100000 lei și cheltuielile de asistență juridică de 5000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 24 aprilie 2014, a fost admisă parțial acțiunea și a fost dispusă încasarea din bugetul de stat în beneficiul lui Păduraru Mihail a prejudiciului moral de 20000 lei cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și al instanțelor de judecată, precum și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei, care sunt reale și necesare.

Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 30 octombrie 2014, au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura raionului Rîșcani și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 24 aprilie 2014. La 13 ianuarie 2015 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei instanței de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere integrală a acțiunii sau modificarea hotărîrilor în sensul micșorării cuantumului sumelor încasate. În motivarea recursului a indicat că, este reparabil în litigiile date doar prejudiciul cauzat în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Totodată, pentru a putea pretinde la repararea prejudiciului, urmează a fi întrunite cumulativ prevederile art. 3 și 6 a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998. A mai indicat că, pentru angajarea răspunderii statului din cauza prejudiciului cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale și anume – acțiunea procesuală urmează să fie declarată ilegală. Or, nu orice acțiune a organelor de drept atrage răspunderea statului (cazul Bișir și Tuluș vs. Moldova). Măsura preventivă aplicată intimatului nu a fost declarată printr-un act procedural definitiv și irevocabil ca fiind unul ilegal, iar existența sentinței de achitare nu poate servi temei de a invoca că măsurile preventive aplicate, pot fi considerate ca ilegale.

Acțiunile organului de urmărire penală au fost întemeiate și licite și nu au fost contestate în vreun mod de intimat, din care considerente cerința de reparare a prejudiciului moral nu cade sub incidența art. 3 a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998. Și suma prejudiciului moral dispusă spre încasare de către instanțele judecătorești este una exagerată. Or, obligația de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral o exercită partea vătămată, însă astfel de probe intimatul nu a prezentat. A mai menționat că, Păduraru Mihail nu a fost reținut, arestat, nu a fost rupt de societate, beneficiind de sprijinul moral al familiei. Prejudiciul moral în accepțiunea Curții Europene nu are un scop punitiv, ci mai curînd unul reparatoriu și preventiv, iar finalitatea constatării și determinării prejudiciului moral rezidă în acordarea unei satisfacții echitabile menite să atenueze suferințele victimei.

Instanțele nu au luat în calcul și jurisprudența națională în cauze similare, cum ar fi Ghirea vs. Ministerul Justiției, Gavriliță Ivan vs. Ministerul Justiției, unde suma prejudiciului moral dispusă spre încasare a fost una mult mai mică. Și suma cheltuielilor de asistență juridică dispusă spre încasare nu este una necesară și rezonabilă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 30 octombrie 2014 a fost expediată în adresa părților la 12 noiembrie 2014 și recepționată de Ministerul Justiției la 14 noiembrie 2014 (f. d. 107,109).

Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 13 ianuarie 2015. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul și de a modifica hotărîrile judecătorești din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe. După cum s-a stabilit, la 25 februarie 2009 de către organul de urmărire penală a Comisariatului de Poliție Edineț a fost pornită urmărirea penală în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 al.

(1) Cod penal, prezentarea cu bună știință a declarațiilor mincinoase, împotriva lui Păduraru Mihail şi pus acesta sub învinuire. În consecinţă, faţă de intimat a fost aplicată măsura preventivă - obligația în scris de a nu părăsi localitatea. Prin sentința Judecătoriei Edineț din 21 iulie 2010, Păduraru Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 al. (1) Cod penal și numită lui o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale în beneficiul statului, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, iar măsura preventivă a fost revocată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 octombrie 2010, a fost admis apelul declarat de avocatul Eugeniu Catana în interesele lui Păduraru Mihail, casată sentința Judecătoriei Edineț din 21 iulie 2010 și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Mihail Păduraru a fost achitat pe motiv că nu a fost constatată existența faptei infracțiunii. Or, în cumulul celor enunţate, se constată temeinicia motivelor ce-i acordă lui Păduraru Mihail posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil.

Fiind investită cu acţiunea în cauză, având ca obiect al litigiului încasarea din bugetul de stat în beneficiul lui Păduraru Mihail a prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, încasând din contul bugetului de stat în beneficiul lui Păduraru Mihail cu titlu de prejudiciu moral suma de 20000 lei, precum şi 5000 lei cheltuieli de asistenţă juridică, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. Examinînd hotărîrile contestate în raport cu materialele cauzei, cu normele de drept material care guvernează raportul juridic litigios şi în raport cu argumentele recursului, Colegiul consideră că instanţele inferioare deşi, legal şi întemeiat au încasat suma pentru repararea prejudiciului moral, însă suma încasată pentru aceasta este una exagerată, motiv din care urmează a fi micşorată.

Or, conform art.1405 alin.(1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală in calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate in folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată in funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura in care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd in considerare circumstanţele in care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Conform art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, prin acţiuni ilicite se subînţeleg acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale in timpul procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

Conform art. 3 alin.(1) lit. a) al aceeaşi Legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice in urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs constată că instanţele ierarhic inferioare, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, just a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, însă incorect au determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat lui Păduraru Mihail ca urmare a acţiunilor ilegale a organului de urmărire penală, a procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Or, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă că indemnizaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire.

În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încît acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

În consecinţa celor relatate şi avînd în vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, suferinţele morale cauzate, starea de stres şi frustrare cauzate intimatului, faptul că pe parcursul urmăririi penale în privinţa lui Păduraru Mihail nu s-a luat măsura privării de libertate, acesta beneficiind de prezumţia nevinovăţiei, instanţa de recurs apreciază că în cauză sunt motive de a micşora cuantumul prejudiciului moral stabilit de instanţele ierarhic inferioare pentru a fi încasat în beneficiul intimatului până la 10000 lei, sumă care, în opinia instanţei, poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacţie echitabilă persoanei vătămate.

Se constată ca lipsită de suport legal afirmaţia susţinută în recursul Ministerului Justiţiei precum că Păduraru Mihail nu întruneşte condiţiile din normele de drept aplicabile la caz, respectiv, nu este temei de a genera obligaţiunea statului de a repara prejudiciu moral ultimului, deoarece acestea se combat prin constatările sus-citate. Or, dispoziţiile art. 6 lit. a) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 indică direct că, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.

Astfel, în sensul dispoziţiilor enunţate este de înţeles că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de anchetă sunt necesare unele condiţii speciale şi anume că fapta ilicită, în calitate de condiţie generală a răspunderii delictuale, are particularităţi în materia respectivă, respectiv nu orice acţiune ilicită a organelor de anchetă şi judecată atrage răspunderea statului. O altă condiţie necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare este sentinţa de achitare devenită definitivă şi irevocabilă, care şi atestă admiterea erorii judiciare şi prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţa de apel, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei şi a modifica decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, micşorînd suma încasată din contul bugetului de stat în beneficiul lui Păduraru Mihail cu titlu de prejudiciu moral de la 20000 lei până la 10000 lei, iar în rest de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiției.

Se modifică decizia Curţii de Apel Bălți din 30 octombrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 24 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Păduraru Mihail împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și al instanțelor de judecată în partea încasării prejudiciului moral după cum urmează: Se micşorează suma încasată din contul bugetului de stat în beneficiul lui Păduraru Mihail cu titlu de prejudiciu moral de la 20000 (douăzeci mii) lei pînă la 10000 (zece mii) lei. În rest, decizia Curţii de Apel Bălți din 30 octombrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 24 aprilie 2014 se mențin.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druță Galina Stratulat