3ra-434/15 — Anularea parţială a deciziei

Prima instanță: Judecătoria Cahul Dosarul nr. 3ra-434/15 Judecător: D. Bosîi Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul Judecători: G. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco ÎNCHEIERE 09 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către ÎI „Ciobănică Nichita”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎI „Ciobănică Nichita” împotriva Consiliului sătesc s. Roșu r. Cahul cu privire la anularea parţială a deciziei şi obligarea recalculării taxei, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 21 octombrie 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 12 iunie 2014, fiind emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă : La 30 ianuarie 2014, ÎI „Ciobănică Nichita” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc s. Roșu cu privire la anularea în parte a actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că prin anexa nr. 1 la decizia nr. 18.12.2012 a Consiliului s. Roșu „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind colectarea impozitelor şi taxelor locale pe teritoriul primăriei Roșu pentru anul 2013”, au fost stabilite taxele pentru amplasarea unităţilor de comerț. Regulamentul în cauză a fost adoptat fară respectarea rigorilor Legii privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi publice centrale şi locale, nr. 317-XV din 18 iulie 2003. Prin actul administrativ supranumit pîrîtul în raport cu celelalte unităţi comerciale din teritoriu a stabilit o taxă exagerată pentru ÎI „Ciobănică Nichita”, deşi taxa urma de a fi calculată, avînd ca bază de calcul stabilirea unui impozit pentru 1 m2, dar nu stabilită.

Din taxele stabilite prin anexa nr. 1 se deduce că taxa medie pentru 1 m2 ar fi 100 lei şi ca urmare taxa pentru unitatea comercială ÎI „Ciobănică Nichita” ar trebui să constituie 15 000 lei și nu 25 000 lei. Astfel, consiliul local a stabilit taxa pentru amplasarea unității comerciale fără a se conforma rigorilor legii - ne fiind respectat principiul egalităţii şi echităţii și a emis în privinţa reclamantului un act administrativ ca caracter normativ care dezavantajează reclamantul în raport cu ceilalţi agenți economici din teritoriu, motiv din care se consideră îndreptățit de a depune prezenta cerere în instanţa de judecată aşa cum cererea prealabilă a fost trecută de către pîrît cu tăcerea.

Invocă de asemenea că decizia în cauză este lovită de nulitate aşa cum proiectul actului normativ a deciziei în cauză, n-a fost consultat cu ÎI „Ciobănică Nichita” - art. 38 alin. (4), al aceleiași legi: Consultarea proiectului de act normativ cu părţile interesate se efectuează în conformitate cu Legea nr. 239- XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional şi cu procedurile stabilite de Guvern. Decizia n-a fost publicată sau afișată - art. 20 alin. (5) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 26 decembrie 2006: Deciziile cu caracter normativ intră în vigoare la data aducerii la cunoştinţă publică prin publicare sau prin afișare în locuri publice, iar cele cu caracter individual – la data comunicării persoanelor vizate.

În circumstanţele expuse mai sus, solicită anularea taxei în mărime de 25000 lei pentru unitatea comercială din anexa nr. 1 la decizia nr. 07/3 din 18 decembrie 2012 a Consiliului s. Roșu stabilită pentru ÎI „Ciobănică Nichita”, să fie obligat pîrîtul de a calcula taxa pentru unitatea comerciala a ÎI „Ciobănică Nichita” punînd la baza calculului 1 m2 - una suta lei, ceia ce constituie 15 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 12 iunie 2014, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de ÎI „Ciobănică Nichita” cu privire la anularea parţială a deciziei privind stabilirea taxei de 25 000 lei pentru unitatea comercială, de la anexa nr. 1. S-a respins ca neîntemeiată cererea înaintată de ÎI „Ciobănică Nichita” cu privire la obligarea Consiliului sătesc s. Roșu r. Cahul de a calcula taxa pentru unitatea comercială conform coeficientului 100 pe metru pătrat.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 21 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de ÎI „Ciobănică Nichita”, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 12 iunie 2014 fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind tardivă. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 29 decembrie 2014, ÎI „Ciobănică Nichita” a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă în totalitate. În motivarea recursului, recurentul a indicat că actele judecătorești contestate sunt ilegale și neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material iar concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, „recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale”. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părților la data de 05 noiembrie 2014 (f.d. 68), recursul depus de ÎI „Ciobănică Nichita” se consideră declarat în termen. La 27 martie 2015, Consiliul sătesc s. Roșu r. Cahul a prezentat referinţă pe marginea recusrului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎI „Ciobănică Nichita” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanțele inferioare, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătorești contestate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎI „Ciobănică Nichita” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de ÎI „Ciobănică Nichita” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă