2ra-749/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: Vl. Braşoveanu dosarul nr. 2ra-749/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Brăescu Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Brăescu Valeriu împotriva Nataliei Jarscaia cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Brăescu Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 martie 2014 c o n s t a t ă La 27.09.2013 Brăescu Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Jarscaia cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Centru mun Chişinău din 21 decembrie 2009, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2011 şi încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 28 noiembrie 2012, s-a dispus încasarea din contul Nataliei Jarscaia în beneficiul său a sumei de 21000 dolari SUA, hotărârea devenind irevocabilă.

Mai indica reclamantul că întru executarea silită a hotărârii menţionate la 01.09.2012 şi 24.12.2012 au fost anunţate licitaţii de vânzare a imobilului din mun.Chişinău, str.Puşkin 2, ap.1 ce aparţinea cu drept de proprietate pârâtei, însă licitaţiile nu au avut loc din cauza lipsei cumpărătorilor, în legătură cu ce, în baza încheierii executorului judecătoresc din 04.03.2013 privind transmiterea bunului în contul achitării creanţei şi art.136 alin.(l)-(4) Cod de executare şi a cererii sale, imobilul în litigiu a fost transmis reclamantului.

Menţionează reclamantul că ulterior încheierea executorului de transmitere a bunului a fost contestată de pârâtă, iar prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 12 aprilie 2013 contestaţia a fost respinsă, aceasta fiind menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2013. Afirmă reclamantul că a devenit proprietar al bunului din 04.03.2013, din momentul emiterii încheierii executorului judecătoresc şi, prin urmare, Jarscaia Natalia, continuînd să locuiască în el, foloseşte ilegal şi abuziv acest imobil, lezând în acest mod dreptul său de proprietate şi cauzându-i prejudicii considerabile. Consideră reclamantul că Jarscaia Natalia urmează să-i restituie ceea ce a primit/economisit din contul administrării (folosirii) imobilului ce-i aparţine cu drept de proprietate lui, îmbogăţindu-se fără justă cauză.

Susţine reclamantul că a încercat să soluţioneze amiabil litigiul şi s-a adresat la 05.04.2013 cu o somaţie către Jarscaia Natalia, solicitând achitarea cheltuielilor de folosire a acestui imobil, ce a rămas fără răspuns. Solicită reclamantul încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a sumei de 17400 lei în calitate de prejudiciu neobţinut prin încălcarea dreptului pentru perioada 04.03.2013-04.09.2013, încasarea cheltuielilor de judecată suportate (taxa de stat şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3500 lei). Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 martie 2014 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Brăescu Valeriu a depus apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de Brăescu Valeriu şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel a constatat că apelantul a înregistrat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 din str.A. Puşkin 2, mun.Chişinău în Registrul bunurilor imobile la data de 30.06.2014, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile anexat la materialele cauzei, astfel încât reclamantul a dobândit dreptul de proprietate, în temeiul art.321 alin.(2) Cod civil, din 30.06.2014, în timp ce pretenţiile reclamantului vizează perioada 04.03.2013-04.09.2013.

Instanţa a respins argumentul apelantului referitor la faptul că dreptul său de proprietate este valabil în temeiul art.37/1 alin.(l) al Legii cadastrului bunurilor imobile, or, această normă statuează că dreptul de proprietate este valabil fără înregistrarea în registrul bunurilor imobile dacă provine din succesiune, accesiune sau vânzare/transmitere silită ori este dobândit prin efectul unui act normativ, prin expropriere sau în temeiul hotărârii judecătoreşti ori actului executorului judecătoresc. Excepţia dată se aplică şi dreptului de proprietate confirmat de titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren eliberat la atribuirea gratuită a terenurilor. Iar, conform alin. 2 al aceluiaşi articol, pentru opozabilitatea faţă de terţi, dreptul de proprietate dobîndit prin modalităţile indicate în alin.(1) urmează a fi înregistrat în registrul bunurilor imobile.

De asemenea, instanţa a reţinut că apelantul nu a probat, contrar prevederilor art. 118 alin.(l) CPC, ce instituie în sarcina acestuia obligaţia probaţiunii, faptul că suma pretinsă constituie venitul ratat la care pretinde. 2 Astfel, instanţa a reţinut că deşi apelantul afirmă că a intenţionat să dea în chirie apartamentul dobândit în proprietate de la Jarscaia Natalia în contul stingerii datoriei, acesta nu a probat faptul că a încercat să-şi realizeze această intenţie, că a dispus de chiriaşi, dar pe care nu i-a putut instala în apartament din cauza intimatei şi nu a probat condiţiile în care acesta intenţiona să transmită apartamentul în chirie, adică că acesta a dispus de posibilitatea reală de a transmite în chirie imobilul şi a omis această posibilitate din cauza inacţiunii intimatei.

Or, în cazul venitului ratat contează nu doar intenţia persoanei de a obţine un venit de pe urma unei activităţi, ci şi dovedirea posibilităţii reale de a realiza acest fapt şi ratarea acestei posibilităţi din vina terţului. La fel, instanţa de apel a menţionat că apelantul nu a probat întinderea venitului ratat la care pretinde. Prin recursul depus la 05 februarie 2015 Brăescu Valeriu a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea.

În recurs recurentul şi-a exprimat dezacordul cu concluzia instanţelor precum că nu au fost aduse dovezi privind înregistrarea dreptului de proprietate la OCT conform prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea cu privire la cadastrul bunurilor imobile pentru perioada pentru care se solicită prejudiciu, ori în baza încheierii executorului judecătoresc din 04.03.2013 privind transmiterea bunului în contul achitării creanţei şi art. 136 alin. (1-4) din Codul de Executare şi a cererii lui, imobilul în litigiu a fost transmis creditorului. Astfel, menţionează recurentul că el a devenit proprietar al bunului din 04.03.2013 din momentul emiterii încheierii executorului judecătoresc. Prin urmare, Jarscaia Natalia foloseşte ilegal şi abuziv acest imobil, lezîndu-i şi cauzîndu-i prejudicii considerabile.

Recurentul consideră eronată şi concluzia instanţelor precum că dînsul nu a probat că a încercat să dea în chirie imobilul şi că a dispus de chiriaşi pe care nu i-a putut instala în apartament. Recurentul invocă că în prezent dispune de imobil unde locuieşte cu familia sa, prin urmare apartamentul transmis în proprietate în cadrul procedurii de executare urma a fi dat în chirie. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Brăescu Valeriu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Brăescu Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Brăescu Valeriu se consideră inadmisibil. 4 Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5