2ra-2709/13 — Recuperarea prejudiciului cauzat prin acţiunile organelor de drept

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2709/13 Judecător: N.Arabadji Curtea de Apel Chişinău Judecători: M.Anton, Iu.Cotruţă, I.Secrieru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Buştiuc Ion şi Ministerul Finanţelor, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Buştiuc Ion către Ministerul Finanţelor, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la recuperarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 07.06.2011 Buştiuc Ion a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Finanţelor, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la recuperarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile organelor de cercetare penală, de anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07 decembrie 2007, a fost achitat de învinuirea în baza art. 195 alin. (2), 361 alin. (2) Cod penal, pe motivul că faptele incriminate nu au fost săvîrşite de el. Susţine reclamantul Buştiuc Ion că, prin rechizitoriu, a fost învinuit de însuşirea prin înţelegere prealabilă cu o altă persoană, bunurile încredinţate lor de firma „KWS” în sumă totală de 157 750 dolari SUA. Sentinţa a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat pronunţarea unei noi hotărîri de condamnare conform învinuirii aduse, în baza art. 195 alin. (2) şi art. 361 alin. (2) lit. a) Cod penal, motivînd că instanţa de fond incorect şi subiectiv a apreciat probele cercetate, luîndu-le ca bază doar pe cele ale apărării.

În şedinţa instanţei de apel, acuzatorul de stat a susţinut apelul, însă a solicitat, în legătură cu modificarea Codului penal, recalificarea acţiunilor, din prevederile art. 195 alin. (2) Cod penal, în cele ale art. 191 alin. (5) Cod penal, iar în baza art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, de încetat procesul penal în legătură cu expirarea termenului de prescripţie de tragere la răspunderea penală. Potrivit deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2009 a fost admis apelul acuzatorului de stat, casată sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07 decembrie 2007 şi pronunţată o nouă hotărîre, prin care a fost încetată procedura penală în baza art. 361 alin. (2) lit. b) şi d) Cod penal, pe 1 motivul expirării termenului de prescripţie de tragere la răspunderea penală, dar a fost condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

De asemenea a fost admisă acţiunea civilă înaintată de către „KWS KLEIN WANZLEBENERSAATZUCHT AG”, fiind dispusă încasarea, în beneficiul „KWS KLEINWANZLEBENER SAATZUCHT AG”, dauna materială în sumă de 157 750 dolari SUA, adică echivalentul lor la momentul executării. Mai menţionează reclamantul Buştiuc Ion că, instanţa de apel a constatat că vinovăţia sa este dovedită, cu certitudine prin totalitatea de probe, utile, veridice şi pertinente, care coroborează între ele, probe care coroborează cu declaraţiile martorilor V. Troenco şi I. Roşea. Indică reclamantul Buştiuc Ion că, prin hotărîrea din 25 decembrie 2010 a Curţii Supreme de justiţie, Colegiul penal lărgit a admis recursul acestuia, motivînd încălcarea esenţială a drepturilor şi libertăţilor sale garantate de lege, remarcînd încălcarea de către instanţele care au examinat anterior cauza încălcarea evidentă a termenelor procesuale.

Instanţa de recurs a remarcat că la baza condamnării au stat mai multe probe viciate, care nu au fost corect analizate şi apreciate de către instanţele care au examinat cauza. Precizează reclamantul Buştiuc Ion că, cauza sa a fost examinată repetat în instanţa de apel fiind dispusă rejudecarea acesteia de către CSJ. Colegiul penal lărgit a menţionat că potrivit alin. (3) art. 26 CPP, judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului, sau, să înceapă o judecată de la ideea preconcepută că acesta a comis o infracţiune ce constituie obiectul învinuirii, or, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

Colegiul penal lărgit, a menţionat în speţă ignorarea erorilor enunţate mai sus, şi încălcarea flagrantă de către instanţe a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, încălcarea prevederilor art. 24 CPP, ce ar egala cu încălcarea dreptului persoanei achitate la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Întru susţinerea acţiunii, mai indică reclamantul Buştiuc Ion că, urmărirea penală i-a prejudiciat grav imaginea, sănătatea şi situaţia financiară, în fapt activitatea firmei sale fiind blocată totalmente. Totodată menţionează Buştiuc Ion că, a fost supus în cadrul urmăririi penale tratamentelor degradante, privării ilegale de libertate, limitării drepturilor de circulaţie.

În iarna anului 1999, de către Procurorul Procuraturii Generale Vasile Gafton, a fost arestat şi transportat cu maşina proprie aşa numitei părţi vătămate Troenco Vladimir din România spre Chişinău, fără nici un act procesual de arest, reţinere sau transportare peste frontieră, a doua zi, fiindu-i aplicată o sancţiune administrativă ilegală. La 22.05.2002 la Vama Leuşeni, a fost repetat reţinut şi transportat la Chişinău, unde a fost arestat. Maşina a rămas în vamă iar după arest a luat maşina fără roţi (inclusiv si cea de rezerva) din vamă şi fără oglinzi. Totodată i-a fost interzis să părăsesc Chişinăul un an de zile în pofida faptului că locuia permanent în or. Iaşi, România, împreună cu familia, astfel avînd posibilitatea de a se întoarce la Iaşi doar pe data de 15.05.2003.

2 Mai indică reclamantul Buştiuc Ion că, la 20.05.2002 a plecat în Germania după piese de rezervă ca să repare maşina jefuita în Vama Leuşeni, iar la întoarcerea din Germania la Vama Altenberg a fost arestat la 22.05.2003, în baza cererii depuse prin Interpol de către organele de urmărire penală din Republica Moldova. După reţinere a fost deţinut la puşcăria din Drezden 40 de zile, astfel că, nimeni din rudele sale nu ştiau unde se află şi din ce cauză a dispărut. Susţine reclamantul Buştiuc Ion că, cînd a fost arestat, deţinea 2000 de dolari şi 1 750 000 lei romaneşti, banii fiind confiscaţi de autorităţile germane, maşina a fost parcata lîngă vama Altenberg, iar după puşcăria din Drezden a fost trimis la Azilul din Chemnitz, unde a stat închis pînă la 07.08.2003.

Mai indică reclamantul Buştiuc Ion că, în octombrie 2003, a adresat o scrisoare către Procuratura Generală a RM dar i s-a răspuns că procurorul Vasile Gafton, care instrumentează cazul face ceea ce trebuie sa facă un procuror, şi dînsul nu încalcă legile. La data de 16.09.2006 a fost arestat din nou în Vama Ruse, Bulgaria. Menţionează Buştiuc Ion că, în puşcăria din Ruse a stat în cameră de unul singur 35 de zile, ulterior stînd în puşcăria din Sofia, Bulgaria pînă în prima jumătate a lunii decembrie 2006. La Chişinău a fost adus de un echipaj al Interpolului Moldova cu avionul Viena-Chişinău, în arest la Chişinău stînd pînă la 25.12.2006, ulterior stînd în arest la domiciliu pînă la 14.02.2007.

La 09.09.2008 a fost arestat pentru 5 zile în vama Antalia (aeroport), fiind plecat în vacanţă, după care i-au dat drumul şi l-a trimis înapoi în România, astfel, pierzînd foile pe care le cumpărase. Cere, reclamantul Buştiuc Ion încasarea de la pîrîţi despăgubirea pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 1 000 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial. A fost încasat din bugetul de Stat al RM prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Buştiuc Ion cu titlu de prejudiciu moral suma de 40 000,00 lei. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la 13.01.2013, Ministerul Finanţelor a depus apel, solicitînd modificarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 28 decembrie 2012 în sensul diminuării prejudiciului moral în limite rezonabile. La fel a depus apel şi Buştiuc Ion, solictînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 decembrie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. La 28.01.2013 şi Procuratura Generală a depus apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 decembrie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Finanţelor, Procuratura Generală şi Buştiuc Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 28 decembrie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele 3 care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 03.06.2013 şi la 11.06.2013, Buştiuc Ion a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 28 decembrie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În argumentarea recursului recurenta a invocat că instanţele de judecată au neglijat practica judecătorească relevantă internă şi a Curţii Europene, şi au examinat cauza superficial, fără a lua în consideraţie toate suferinţele suportate. La 09.08.2013 şi Ministerul Finanţelor a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 decembrie 2012 în sensul diminuării prejudiciului moral în limite rezonabile. În susţinerea recursului, recurentul în cauză a invocat faptul că reclamantul beneficiază de prezumţia nevinovăţiei şi în acest sens statutul său juridic nu a suferit careva schimbări, iar imaginea lui nu a fost afectată.

Nu a fost respectat criteriul echităţii. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs, Colegiul atestă că recurenţii indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au aplicat practica judecătorească relevantă, precum şi au examinat cauza superficial, fără a lua în consideraţie toate suferinţele suportate. La fel, în viziunea altui recurent, reclamantul beneficiază de prezumţia nevinovăţiei şi în acest sens statutul său juridic nu a suferit careva schimbări, iar imaginea lui nu a fost afectată, precum şi nu a fost respectat criteriul echităţii.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursurile în cauză conţin obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recursuri nu pot constitui temei de admitere a lor, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

4 Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursurile declarate de Buştiuc Ion şi Ministerul Finanţelor, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurle declarate de Buştiuc Ion şi Ministerul Finanţelor ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Buştiuc Ion şi Ministerul Finanţelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Buştiuc Ion către Ministerul Finanţelor, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la recuperarea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5