3ra-504/15 — Contestarea actului administrativ

dosar nr:3ra-504/15 prima instanţă - Judecătoria Buiucani mun.Chişinău judecător – S.Lazări instanţa de apel - Curtea de Apel Chişinău judecători –Lidia Bulgac, Nicolae Craiu, Maria Guzun Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Svetlana Novac Judecătorii - Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către ÎMGFL nr.15, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Razdobudico Pelagheia împotriva ÎMGFL nr.15 privind contestarea actului şi compensarea prejudiciului moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Razdobudico Pelagheia a fost admis, casată parţial hotărârea primei instanţe, în partea respingeriii cererii privind încasarea prejudiciului moral, fiind pronunţată în această parte o nouă hotărâre, constată: La data de 14 decembrie 2009, Razdobudico Pelagheia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎMGFL nr.15, solicitînd anularea datoriei de plată a serviciilor comunale prestate în sumă de 3458 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că suma de 3458 lei a fost calculată de pîrît fără nici un temei, deoarece calitatea serviciilor prestate de ÎMGFL nr.15 nu corespunde cerinţelor actelor normative în vigoare, iar o parte din suma indicată este calculată pentru perioada anilor 1999-2002, în privinţa căreia a expirat termenul de prescripţie. Menţionează reclamanta, că pe parcursul unei perioade considerabile de timp a adresat pîrîtului şi în diferinte instanţe cereri, prin care a solicitat anularea datoriei calculate fără nici un temei, însă fără nici un rezultat pozitiv. Solicită reclamanta, anularea datoriei la plata serviciilor comunale prestate în sumă de 3458 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 24 februraie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus obligarea ÎMGFL nr.15 să modifice facturile de plată a serviciilor prestate, să excludă menţiunea privind datoria în sumă de 3458, 94 lei, cu anularea 1 datoriei indicate în legătură cu expirarea termenului de prescripţie. În rest cerinţele de încasare a pagubei morale au fost respinse ca nefondate. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Razdobudico Pelagheia la 21 martie 2014, a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Razdobudico Pelagheia, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 24.02.2014, în partea respingerii cerinţei privind încasarea prejudiciului moral şi în această parte fiind pronunţată o nouă hotărâre, prin care s-a dispus: încasarea din contul ÎMGFL nr.15 în beneficiul lui Razdobudico Pelagheia a sumei de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 24 februarie 2014 a fost menţinută La data de 21 februarie 2015, ÎMGFL nr.15 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014 cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 24 februarie 2014. În motivarea recursului, recurentul a invocat că nu sunt de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece la materialele cauzei nu au fost anexate probe veridice şi reale care ar dovedi legătura cauzală dintre suferinţele intimatei şi neanularea datoriei pentru energia termică de către ÎMGFL nr.15.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către ÎMGFL nr.15 în termen, avînd în vedere că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, a fost recepţionată de către ÎMGFL nr.15 la 31.12.2014, conform avizului de recepţie anexat la materialele dosarului (f.d.98). La data de 05 martie 2015, în adresa intimatei – Razdobudico Pelagheia a fost expediată copia recursului declarat de către ÎMGFL nr.15, prin şi a fost înştiinţat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 06 aprilie 2015, intimata – Razdobudico Pelagheia a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 2 (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎMGFL nr.15 este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră că, argumentele invocate de către ÎMGFL nr.15, în cererea de recurs, nu pot fi reţinute, deoarece nu denotă încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de ÎMGFL nr.15, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.

1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎMGFL nr.15, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către ÎMGFL nr.15 se consideră, ca inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4