3ra-925/15 — Anularea datoriei de plată a serviciilor comunale şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: S. Lazari dosarul nr. 3ra-925/15 instanţa de apel: L. Bulgac N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 23 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iurie Bejenaru, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Razdobudico Pelagheia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Razdobudico Pelagheia împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15 cu privire la contestarea actului juridic şi repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 14 decembrie 2009 Razdobudico Pelagheia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15 (Î.M.G.F.L.

nr. 15) cu privire la contestarea actului juridic şi repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a menţionat că, suma de 3458 lei pentru serviciile comunale a fost calculată de pîrît fără nici un temei, deoarece calitatea serviciilor prestate de Î.M.G.F.L. nr. 15 nu corespund cerinţelor actelor normative în vigoare, iar o parte din suma indicată este calculată pentru perioada anilor 1999-2002, în privinţa căreia a expirat termenul de prescripţie. Menţionează că, pe parcursul unei perioade considerabile de timp a adresat pîrîtului cereri, prin care a solicitat anularea datoriei calculate în mod nejustificat, însă fără nici un rezultat pozitiv. Solicită anularea datoriei la plata serviciilor comunale prestate în sumă de 3458 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 februarie 2014 s-a admis parţial acţiunea, s-a obligat Î.M.G.F.L. nr. 15 să modifice facturile de plată a serviciilor prestate în beneficiul Pelagheii Razdobudico şi să excludă menţiunea privind datoria în sumă de 3458,94 lei cu anularea datoriei indicate în legătură cu expirarea termenului de prescripţie. În rest cerinţele au fost respinse ca nefondate. 1 În motivarea soluţiei prima instanţă a constatat că, suma datoriei de 3458 lei acumulată în contul Pelagheii Razdobudico a fost prescrisă extinctiv, fapt ce constituie temei de a obliga Î.M.G.F.L. nr. 15 să excludă din calculul datoriei suma menţionată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014 s-a admis apelul declarat de Razdobudico Pelagheia, s-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 februarie 2014 în partea respingerii cerinţei privind încasarea prejudiciului moral cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărâri prin care s-a încasat din contul Î.M.G.F.L. nr. 15 în beneficiul Pelagheii Razdobudico suma de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. În rest s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. În motivarea casării parţiale a hotărîrii primei instanţe s-a relevat faptul că, Pelagheii Razdobudico i-a fost cauzat suferinţe fizice şi psihice din culpa Î.M.G.F.L. nr. 15, respectiv prima instanţă neîntemeiat a respins capătul de cerere cu privire la repararea prejudiciului moral. La data de 15 mai 2015 Razdobudico Pelagheia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a reiterat circumstanţele de fapt pe care îşi întemeiază pretenţiile, invocînd netemeinicia şi ilegalitatea hotărîrilor instanţelor inferioare cu privire la contestarea actului şi repararea prejudiciului moral. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; 2 f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul constată că, recursul a fost depus cu depăşirea termenului legal or, potrivit avizului de primire anexat al materialele cauzei rezultă că recurenta a luat cunoştinţă de decizia contestată la data de 02 ianuarie 2015 (f.d. 97), însă a exercitat calea de atac la data de 15 mai 2015 (f.d. 120). În această ordine de idei, completul apreciază cu certitudine că, contestarea actului judecătoresc cu depăşirea intervalului de timp menţionat, demonstrează atitudinea neglijentă a recurentului faţă de drepturile procedurale conferite de legislaţia naţională.

Pe cale de consecinţă, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

Relevantă în acest aspect este hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (cererea nr. 3236/03, 03 aprilie 2008) în conţinutul căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au 3 cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pîrîţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil. Urmare celor menţionate, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Razdobudico Pelagheia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Razdobudico Pelagheia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Corolevschi 4