2rh-131/15 — Privind restabilirea la locul de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral

Dosarul nr. 2rh-131/15 Instanţa de fond: Judecătoria Călăraşi – M. Juganaru Instanţa de apel: CA Chişinău – L. Popova. M. Moraru, A. Panov Instanţa de recurs: CSJ – S. Filincova, D. Mardari, M. Ghervas ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd cererea de revizuire înaintată de către Raisa Ionel în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Raisa Ionel împotriva Direcţiei sanitar - veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală raionul Călăraşi cu privire la restabilirea la locul de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 04 februarie 2015, prin care s-a declarat ca inadmisibilă cererea de recurs înaintată de Raisa Ionel, CONSTATĂ : La 09 aprilie 2014 Raisa Ionel a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei sanitar - veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală raionul Călăraşi cu privire la restabilirea la locul de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral.

1 În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că începînd cu 23 iunie 2003 a activat în cadrul Direcţiei sanitar - veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală raionul Călăraşi în calitate de infirmieră, iar la 13 iunie 2010 a fost eliberată din funcţie în legătură cu reducerea numărului de personal. Totodată, reclamanta a precizat că dînsa era singura infirmieră la această unitate, iar după concedierea ei, în legătură cu reducerea numărului de personal, a fost angajată o altă persoană, iar ei nu i-a fost propus acest loc de muncă. În acest context a menţionat că angajatorul i-a propus funcţia de paznic al unităţii, funcţie pe care reclamanta a refuzat-o. Raisa Ionel consideră că a fost concediată ilegal, iar procedura de concediere în cazul reducerii numărului de personal a fost realizată cu încălcări grave a legislaţiei muncii.

În temeiul circumstanţelor sus relatate, reclamanta a indicat că a avut de suportat un prejudiciu material, pe care-l estimează la suma de 50.000 lei, invocînd că pe parcursul a 48 luni nu a muncit, ratînd astfel un salariu de funcţie lunar în mărime de 1.080 lei. Din momentul concedierii, starea de sănătate s-a agravat, fiindu-i provocat şi un prejudiciu moral, pe care îl estimează la 50.000 lei. Reclamanta a solicitat repunerea în termenul de prescripţie a acţiunii, restabilirea în funcţia anterior deţinută şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat în mărime totală de 100.000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 20 mai 2014 acţiunea reclamantei a fost repusă în termenul de prescripţie extinctivă şi respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Raisa Ionel a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea reclamantei să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 a fost respinsă cererea de apel şi menţinută hotărîrea primei instanţe (f. d. 77). Întru susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a conchis că Direcţia sanitar - veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală raionul Călăraşi a respectat întocmai procedura de eliberare din funcţia de infirmieră a Raisei Ionel în legătură cu reducerea numărului de personal, motiv din care acţiunea reclamantei privind restabilirea la locul de muncă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar ca consecinţă a acestui fapt au fost respinse şi capetele de cerere privind repararea prejudiciului material şi moral în mărime de 100.000 lei.

Argumentul Raisei Ionel precum că administraţia a angajat în locul ei o altă persoană la funcţia de infirmieră a fost apreciată critic de instanţa de apel, iar în susţinerea acesteia instanţa a menţionat că potrivit schemei de încadrare a Direcţiei sanitar veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală raionul Călăraşi, după reducere, în personalul de deservire tehnică funcţia de infirmieră nu se regăseşte. La 09 decembrie 2014 Raisa Ionel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 2 15 octombrie 2014 şi emiterea unei noi decizii prin care acţiunea să fie admisă integral. Prin încheierea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 04 februarie 2015, s-a considerat inadmisibil recursul declarat de către Raisa Ionel împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 (f.d.

104 - 107). La 16 martie 2015 Raisa Ionel a înaintat cerere de revizuire, solicitînd casarea încheierii Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 04 februarie 2015. În motivarea cererii de revizuire s-a indicat că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului şi anume copia de pe ordinul nr. 27 din 22 februarie 2010 al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare cu anexa privind limitele numărului de unităţi de personal şi ale cheltuielilor de personal pe instituţiile bugetare subordinate pentru anul 2010; copia de pe ordinul nr. 108 din 09 martie 2010 al Agenţiei sanitar – veterinară pentru siguranţa produselor de origine animală cu anexa nr. 6 la ordinul menţionat şi care în opinia revizuientei demonstrează faptul că numărul de personal nu a fost redus şi respectiv ea neîntemeiat a fost concediată.

Verificînd argumentele revizuientului, examinînd materialele cauzei şi probele noi prezentate în raport cu temeiurile de revizuire prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că cererea de revizuire este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă din următoarele considerente. Revizuienta a invocat drept temei de revizuire faptul că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului şi anume copia de pe ordinul nr. 27 din 22 februarie 2010 al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare cu anexa privind limitele numărului de unităţi de personal şi ale cheltuielilor de personal pe instituţiile bugetare subordinate pentru anul 2010; copia de pe ordinul nr. 108 din 09 martie 2010 al Agenţiei sanitar – veterinară pentru siguranţa produselor de origine animală cu anexa nr. 6 la ordinul menţionat.

Instanţa de revizuire, analizînd actele prezentate, constată că ele nu au tangenţă cu ordinul de concediere a revizuientei, or ele se referă la perioada pînă la 13 aprilie2010, cînd a fost adoptată Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea modificărilor ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului nr. 274 din 13 aprilie 2010, care şi a condiţionat modificarea schemei de încadrare pentru anul 2010. Noua schemă de încadrare a fost aprobată de către Direcţia sanitar - veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală raionul Călăraşi prin ordinul din 26 aprilie 2010. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 lit. b) CPC.

3 Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie sa influienţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acest context, Colegiul constată că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu corectarea erorilor judiciare şi omisiunilor justiţiei, dar anularea unei hotărîri irevocabile, fapt care direct contravine atît dispoziţiilor legii naţionale, cît şi celor internaţionale.

Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanţele descrise ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărîrii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sînt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În susţinerea opiniei enunţate, se invocă şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare.

O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, 4 citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate, Colegiul consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către Raisa Ionel, împotriva încheierii Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 04 februarie 2015, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Raisa Ionel împotriva Direcţiei sanitar - veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală raionul Călăraşi cu privire la restabilirea la locul de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecători: Dumitru Mardari Maria Ghervas 5