2ra-677/15 — Încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

dosarul nr. 2ra-677/15 prima instanţă: O. Cojocaru instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Popovici Nicolae, Popovici Radu şi Şkarydova Anzela, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolae Popovici, Radu Popovici şi Şkarydova Anzela împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2014, prin care apelul declarat de Popovici Nicolae, Popovici Radu şi Şkarydova Anzela, a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 11 iulie 2014, c o n s t a t ă: La data de 03 martie 2014, Nicolae Popovici, Radu Popovici, Anzela Şkarzdova s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei. În motivarea acţiunii au indicat reclamanţii că judecarea cauzelor civile a fost excesiv de lungă, durînd mai mult de opt ani, din 08.11.2005 pînă la 27.11.2013, acumulînd pe parcurs 29 de încheieri, decizii şi hotărîri contradictorii ale instanţelor judecătoreşti de toate nivelurile existente în Republica Moldova.

Menţionează că, la data de 08 noiembrie 2005, a înaintat o acţiune către Valeriu Buimescu şi Constantin Malcoci întru obligarea acestora să nu-i creeze impedimente la folosinţa terenului ce-i aparţinea. Pe parcursul examinării pricinii au mai depistat nişte acte ce urmau a fi contestate, iar întregile proceduri judiciare s-au finalizat abia în anul 2013. Consideră că este vina instanţei la 1 tergiversarea examinării cauzelor, precum şi la aplicarea ilegală a normelor de procedură. Cer Nicolae Popovici, Radu Popovici, Anzela Şkarzdova, pronunţarea unei hotărîri judecătoreşti prin care să fie dispusă încasarea prejudiciului moral în mărime de 300 000 de lei, cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanţii şi-au majorat cuantumul pretenţiilor, solicitînd încasarea prejudiciul material şi moral în mărime de 700 000 de lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 iulie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolae Popovici, Radu Popovici, Anzela Şkarzdova, a fost respinsă. La data de 29 iulie 2014, Nicolae Popovici, Radu Popovici şi Anzela Şkarzdova au declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de chemare în judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2014, apelul declarat de Nicolae Popovici, Radu Popovici şi Anzela Şkarzdova, a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 11 iulie 2014. La data de 02 februarie 2015, Nicolae Popovici, Radu Popovici şi Anzela Şkarzdova, au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie satisfăcută cererea de chemare în judecată. În motivarea recursului, au invocat recurenţii că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate. Astfel, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite; concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii; au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept material sau normele de drept procedural.

Susţin recurenţii că, afirmaţia instanţelor ierarhic inferioare precum că Nicolae Popovici, Radu Popovici şi Anzela Şkarzdova au încălcat termenul de 6 luni de depunere a cererii referitor la repararea prejudiciului, este neîntemeiată. Consideră recurenţii că instanţele au aplicat eronat prevederile art. 3 alin. (2) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, nr. 87 din 21 aprilie 2011, la fel cum şi Recomandarea nr. 6 a Plenului Curţii Supreme de Justiţie privind satisfacţia echitabilă. De asemenea, precizează, contrar celor stabilite de instanţe, că începând cu 8 noiembrie 2005 şi până la 27 noiembrie 2013, în instanţele judecătoreşti neîntrerupt s-a aflat pe rol cauza ce vizează apărarea unuia şi aceluiaşi drept - înlăturarea obstacolelor în utilizarea terenului după destinaţie.

Cu această acţiune s-a început la 08 noiembrie 2005 procedura de examinare a litigiului şi tot cu această acţiune s-a finisat examinarea lui la 27 noiembrie 2013, astfel, fiind neîntemeiată argumentul precum că multitudinea cererilor nu pot fi privite 2 ca o singură procedură şi că reclamanţii au solicitat încasarea prejudiciului pe marginea mai multor cauze civile care, în pofida faptului că vizau apărarea aceluiaşi drept, erau diferite prin obiectul examinării, temeiurile invocate şi legislaţia aplicabilă. Examinînd cererea de recurs declarată de Nicolae Popovici, Radu Popovici şi Anzela Şkarzdova, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

3 Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nicolae Popovici, Radu Popovici şi Anzela Şkarzdova, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Nicolae Popovici, Radu Popovici şi Anzela Şkarzdova, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4