3ra-251/15 — Contestarea actelor administrative

prima instanță: V. Negru dosarul nr. 3ra-251/15 instanța de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Lazarev DECIZIE 01 aprilie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Chervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chișca-Doneva examinînd recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Beton Service” împotriva Societății pe Acțiuni „Drumuri-Soroca” cu privire la contestarea actelor administrative, în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Beton Service” împotriva Societății pe Acțiuni „Drumuri-Soroca” cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Beton Service” și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 26 decembrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 08 septembrie 2011 SRL „Beton Service” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Drumuri-Soroca” cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acțiunii a invocat că la 28 iunie 2011 pe timp de noapte unitățile de transport de marca „Iveco Magirus” cu numerele de înmatriculare CLH 189, „DAF 85,460” cu numerele de înmatriculare C NL 025 și „Mercedes” 1843 cu numerele de înmatriculare C NO 960, care transportau pietriș, au fost oprite la postul mobil de verificare a masei totale a automobilului și efectuare a stării tehnice pe osie la autocamion de către angajații SA„Drumuri-Soroca” și supuse controlului sarcinii pe osie.

În urma controlului au fost întocmite procesele-verbale nr. 100117-A, nr. 100175- A și nr. 100176-A, prin care s-a constatat că la efectuarea transportării au fost încălcate prevederile Regulamentului cu privire la autorizarea, controlul și efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăți și/sau gabarite ce depășesc limitele admise, și anume, a fost depășită greutatea totală admisă. Astfel, conform procesului-verbal nr. 100117-A greutatea totală admisă a fost depășită cu 11,17 tone, iar pentru aceasta a fost aplicată taxa dublă în mărime de 11 407,37 lei, conform procesului-verbal nr. 100175-A greutatea totală admisă a fost depășită cu 10,43 tone, pentru care a fost aplicată taxa dublă în mărime de 10 680,32 lei, iar conform procesului-verbal nr. 100176-A greutatea totală admisă a fost depășită cu 10 tone și a fost aplicată taxa dublă în sumă de 10 240 lei.

Consideră reclamantul că procesele-verbale nr. 100117-A, nr. 100175-A și nr. 100176-A din 28 iunie 2011 au fost întocmite de către SA „Drumuri-Soroca” cu încălcarea procedurii stabilite, deoarece măsurările oficiale în domeniile de interes public se efectuiază cu mijloace de măsurare legale conform procedurilor de măsurări legale și cu utilizarea softului, însă SA „Drumuri-Soroca” la etapa verificării depășiri sarcinii pe osie a stabilit greutatea totală a camionului în baza facturii fiscale, fără utilizarea mijlocului de măsurare legală.

În acest sens, susține că conform cerințelor legislației în vigoare factura fiscală este destinată pentru evidența circulației mărfurilor și prestării serviciilor de către agenții economici, înregistrați ca plătitori de TVA, evidența activității transportării auto a mărfurilor și prestarea serviciilor, a activității transportării auto a mărfurilor impozabile pentru achitarea tarifelor pentru serviciul de transport efectuat, precum și pentru evidența operativă contabilă și de magazie, cît și în scopuri fiscale. Prin urmare, afirmă că angajații SA „Drumuri-Soroca” incorect au stabilit greutatea autocamionului în baza facturii fiscale, deoarece greutatea totală a autocamionului poate fi stabilită numai prin utilizarea mijloacelor de măsurare legală.

Invocă că la 12 iulie 2011 a depus o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea proceselor-verbale nr. 100117-A, nr. 100175-A și nr. 100176-A din 28 iunie 2011, însă nu a primit nici un răspuns. Solicită anularea proceselor – verbale privind controlul pe osie nr. 100117-A, nr. 100175-A și nr. 100176-A din 28 iunie 2011. La data de 27 ianuarie 2012, SRL „Beton Service” a depus o cerere de completare a cerințelor, în care a invocat că la efectuarea controlului sarcinii pe osie SA „Drumu- Soroca” a fost obligată să utilizeze cîntarele, care trebuie să corespundă standardelor și normelor metrologice. Susține că drept excepție de la regulă, legislatorul admite stabilirea greutății totale în baza documentelor aflate la bordul autovehiculului, însă doar în cazul în care instalațiile de cîntărire nu funcționează.

Invocă că contrar cerinţelor pct. 68 al Regulamentului cu privire la autorizarea, controlul şi efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăţi şi/sau gabarite ce depăşesc limitele admise echipa de control la efectuarea controlului sarcinii pe osie, nu a folosit cîntarele şi neîntemeiat a verificat greutatea totală prin metoda de excepţie prevăzută de pct. 7 al Regulamentului. Afirmă, că deși, greutatea totală poate fi stabilită în baza actelor existente doar cu condiţia că instalaţiile de cîntărire nu funcţionează sau lipsesc, din procesele-verbale întocmite de SA „Drumuri-Soroca” nu rezultă că la efectuarea controlului instalaţiile de cîntărire au lipsit sau nu au funcţionat. Solicită SRL „Beton Service” anularea proceselor – verbale privind controlul pe osie nr. 100117-A, nr. 100175-A și nr. 100176-A din 28 iunie 2011. La 22 noiembrie 2011, SRL „Beton-Service” a depus o altă cerere de chemare în judecată împotriva S.A.

„Drumuri Soroca” cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii a indicat că, la 27 septembrie 2011, la postul mobil de verificare a masei totale a automobilului şi a efectuării controlului sarcinii tehnice pe osie la autocamion, de către angajaţii S.A. „Drumuri-Soroca”, au fost oprite unitățile de transport „Iveco Magirus” cu numerele de înmatriculare CLX 769, „DAF 85, 460”, cu numerele de înmatriculare CNL 026, „Mercedes” 1843 cu numerele de înmatriculare CNO 960 și „Volvo FM 12” n/î CJZ 856 și supuse controlului sarcinii pe osie.

În urma controlului în aceeași zi la 27 septembrie 2011, au fost întocmite procesele-verbale nr. 100185-A nr. 100186-A, nr. 1000188-A, nr. 1000189-A, prin care s-a constatat că la efectuarea transportării au fost încălcate prevederile Regulamentului cu privire la autorizarea, controlul și efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăți și/sau gabarite ce depășesc limitele admise și anume a fost depășită greutatea totală admisă.

Astfel, prin procesul-verbal nr. 100185-A din 27 septembrie 2011, s-a stabilit depăşirea greutăţii totale admise cu 8,41 tone, pentru care a fost aplicată taxa dublă în sumă de 8611,84 lei, prin procesul-verbal nr. 1000186-A s-a stabilit depăşirea greutăţii totale admise cu 6,66 tone și a fost aplicată taxa dublă în mărime de 6819,84, prin procesul-verbal nr. 100188-A, s-a stabilit depăşirea greutăţii totale admise cu 5,44 tone, pentru ce a fost aplicată taxa dublă în sumă de 5 570,56 lei, iar prin procesul-verbal nr. 100189-A s-a stabilit depăşirea greutăţii totale admise cu 8,91 tone pentru care s-a aplicat taxa dublă în sumă de 9 123,84 lei.

Consideră reclamantul că procesele-verbale nr. 100185-A nr. 100186-A, nr. 1000188-A, nr. 1000189-A din 27 septembrie 2011 au fost întocmite cu încălcarea procedurii stabilite şi urmează a fi anulate, deoarece conform cerinţelor legislaţiei în vigoare la efectuarea controlului sarcinii pe osie SA „Drumuri Soroca” nu a utilizat cîntarele care trebuie să corespundă standardelor şi normelor metrologice. Solicită SRL „Beton Service” anularea proceselor-verbale nr. 100185-A nr. 100186-A, nr. 1000188-A, nr. 1000189-A din 27 septembrie 2011. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18 iulie 2012, cauzele civile la cererea de chemare în judecată a SRL „Beton Service” împotriva SA „Drumuri-Soroca” cu privire la contestarea actelor administrative au fost conexate într-o singură procedură.

Prin încheierea Judecătoriei Rășcani mun. Chișinău din 19 iulie 2012, cererile de chemare în judecată depuse de către SRL „Beton Service” împotriva SA „Drumuri Soroca” cu privire la contestarea actelor administrative a fost scoasă de pe rol. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 15 octombrie 2013, a fost anulată încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău 19 iulie 2012 și stabilit termenul de examinare a pricinii. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 26 decembrie 2013, cerințele SRL „Beton Service” au fost respinse ca neîntemeiate. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2014, a fost admisă în proces în calitate de succesor procesual al intimatului SA „Drumuri-Soroca” – Agenția Națională Transport Auto.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Beton Service” și menținută hotărârea primei instanțe. La 14 ianuarie 2015, SRL „Beton Service” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. Totodată, SRL „Beton Service” a solicitat recuperarea cheltuielilor de asistență juridică și a cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat eronat legea, prin ce a admis aplicarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, cu referire la revederile art.8 alin. (2) al Legii drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995 în redacția Legii nr. 280 din 14 decembrie 2007, menționează că la momentul întocmirii proceselor-verbale privind controlul sarcinii pe osie 100117-A, nr. 100175-A și nr. 100176-A din 28 iunie 2011, era în vigoare prevederea legală, conform căreia masa totală maximă admisă pe axă se stabilește prin lege, respectiv această materie nu era reglementată de nici un text de lege și opera doar Regulamentul cu privire la autorizarea, controlul şi efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăţi şi/sau dimensiuni ce depăşesc limitele admise, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.1073 din 01 octombrie 2007. Susține că Anexa nr. 3 la Legea drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995 a fost introdusă doar prin Legea nr.85 din 07 iulie 2011, pentru modificarea şi completarea Legii drumurilor nr. 509-XIII din 22 iunie 1995, iar art. 8 alin.(2) din Legea drumurilor a fost expus în altă redacţie și anume, masa totală maximă admisă, sarcina maximă admisă pe axă, dimensiunile maxime admise, precum şi condiţiile impuse vehiculelor admise în circulaţie pe drumurile publice sînt prevăzute în anexa nr. 3. Prin urmare, este de părerea că întocmind procesele-verbale privind controlul sarcinii pe osie contestate, SA „Drumuri Soroca”, a acţionat abuziv şi fără temei legal, or,

data respectivă nu existat nici un text de lege. care ar fi reglementat masa totală maximă admisă, sarcina maximă admisă pe axă, precum şi condiţiile impuse vehiculelor admise în circulaţie pe drumurile publice. Mai menționează că instanța de apel a aplicat eronat prevederile pct. 68 al Regulamentului cu privire la autorizarea, controlul şi efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăţi şi/sau dimensiuni ce depăşesc limitele admise, conform căruia controlul respectării limitelor masei se efectuează folosind cîntarele care trebuie să corespundă standardelor şi normelor metrologice şi să fie în stare bună de funcţionare și doar în situaţiile în care instalaţiile de cîntărire nu funcţionează sau în lipsa acestora se aplică prevederile punctului 7 din prezentul Regulament.

Consideră că la întocmirea proceselor-verbale contestate echipa mobilă de control a SA „Drumuri Soroca”, contrar cerinţelor legislaţiei aplicabile, nu au procedat la cîntărirea mijloacelor de transport ale SRL „Beton Service”, iar instanțele au lăsat fără apreciere faptul că depășirea masei totale admise nu este confirmată prin nici un mijloc de probă pertinent sau admisibil. De asemenea, afirmă că în Calculul mărimii taxei de stat pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova a căror masă totală, sarcină masică pe osie depăşesc limitele stabilite la rubrica „Greutatea stabilită prin cîntărire, automobilul + remorca + eroare, t” nu există nici o menţiune, ceea ce în plus denotă nerespectarea procedurii prescrise de stabilire a pretinsei depăşiri a masei totale sau a sarcinii pe osie, deşi, echipele de control erau echipate cu cîntare de control.

Mai susține că în cadrul examinării cauzei a fost confirmat faptul că echipa de control al sarcinii pe osie la data întocmirii proceselor-verbale contestate era dotată cu cîntare de control, însă instanțele au ignorat acest fapt și nu au stabilit motivul, care a determinat neaplicarea mijloacelor de cîntărire la determinarea masei totale sau a sarcinii pe osie conform art. 68 al Regulamentului cu privire la autorizarea, controlul şi efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăţi şi/sau dimensiuni ce depăşesc limitele admise. Menționează că, potrivit art.123 alin.(5) al CPC, faptele invocate de una din părţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat, iar reieșind din art.131 al.

(7) al CPC, recunoaşterea faptelor în primă instanţă îşi păstrează veridicitatea şi în instanţele ierarhic superioare. Însă, contrar celor menționate deși SA „Drumuri Soroca” a recunoscut că în timpul controlului a dispus de cîntare de control dar nu le-a utilizat, instanţa de apel a concluzionat că în scopul exercitării atribuţiilor ce le revin, echipa mobilă a determinat sarcina pe osie în baza facturilor fiscale şi nu în baza cîntarelor care trebuiau să corespundă standardelor şi normelor metrologice, din motiv că instalaţiile de cîntărire au lipsit.

Or, conform pct.10 al Regulamentului provizoriu de funcţionare a echipelor mobile de control a sarcinii pe osie, aprobat prin ordinul ministrului construcţiilor şi dezvoltării teritoriului nr.63 din 4.05.2009, fiecare echipă va fi dotată cu vehicul cu semn de identificare (marcă), un complet de echipament destinat verificării sarcinii pe osie a mijloacelor de transport, mijloace de comunicare, un complet de acte normative privind controlul sarcinii pe osie a mijloacelor de transport și un set de semnale rutiere temporare, destinat pentru organizarea circulaţiei rutiere la punctele de control a sarcinii pe osie.

Astfel, este evident că la întocmirea proceselor-verbale privind controlul sarcinii pe osie nr. 100174-A, nr.l00175-A, și nr.l00176-A din 28 iunie 2011, precum şi nr. 100185-A, nr. 100186-A, nr. 100188-A şi nr. 100189-A din 27 septembrie 2011, perfectate de echipa mobilă de control a SA „Drumuri Soroca”, intimatul nu a asigurat respectarea prevederilor legale, a acţionat ilicit și a emis în privinţa SRL „Beton Service” acte administrative neîntemeiate şi ilicite. Mai menționează că decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe prin soluția adoptată sunt derogatorii de la practica judiciară în materie, întrucît în cazuri absolut similare, instanțele de judecată au pronunțat hotărîri irevocabile cu soluții diametral opuse, or, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, rolul unei instanțe supreme este de a regula divergențele în jurisprudență.

Prin urmare, este de părerea că abordarea jurisprudenţială divergentă a unor litigii de contencios administrativ identice, raportată la pricina concretă la acţiunea de contencios administrativ a SRL „Beton Service” este în sine contrară principiului securităţii juridice, care este implicită în totalitatea articolelor Convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Din acest motiv, consideră că decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe sînt bazate pe concluzii eronate şi pe aplicarea incorectă a prevederilor Legii drumurilor nr.509 din 22.06.1995 şi Regulamentului provizoriu de funcţionare a echipelor mobile de control a sarcinii pe osie, motive care sînt susceptibile să determine caracterul nefondat al soluţiei judecătoreşti pronunţate şi necesitatea casării hotărîrii pronunțate.

Totodată, apreciază că instanţa de apel eronat a admis în proces Agenția Națională Transport Auto în calitate de succesor procesual al SA „Drumuri Soroca”. În acest sens, cu referire la prevederile art. 70 alin. (1) CPC, afirmă că în speță nu a avut loc nici un caz de subrogare în drepturi a SA „Drumuri Soroca” cu Agenția Națională Transport Auto, iar faptul că între SA „Drumuri Soroca” și Agenția Națională Transport Auto a fost încheiat contractul de transmitere în folosință a bunului și utilajului, iar din 09 aprilie 2014, SA „Drumuri Soroca”, nu mai desfășoară activitatea de control al transporturilor cu greutăți ce depășesc limitele admise, nu constituie temei de subrogare în drepturi.

Afirmă că nu există nici un act normativ și administrativ ce ar atesta succesiune procesuală a SA „Drumuri Soroca”, iar admiterea Agenției Naționale Transport Auto la examinarea cauzei a fost dispusă ilicit, or, legislația procesuală în vigoare nu permite substituirea arbitrară a părții în proces, art. 64 CPC fiind abrogat. Mai mult decît atît, Agenția Naționale Transport Auto nu are nici o atribuție la emiterea de către SA „Drumuri Soroca” a actelor administrative contestate, iar în cazuri similare demersul privind admiterea Agenției Naționale Transport Auto ca succesor procesual sunt respinse ca neîntemeiate.

În circumstanțele relatate este de părerea că respingerea nejustificată de către instanțele ierarhic inferioare a argumentelor SRL „Beton Service”", precum şi emiterea unor soluţii judecătoreşti afectate de erori de fapt şi de drept evidente, este susceptibilă de a afecta grav dreptul întreprinderii la un proces echitabil, or motivele de respingere, care au fost invocate de instanţe, nu întrunesc criteriile prescrise de jurisprudenţa CEDO în materie, precum şi nu reflectă studierea suficientă a circumstanţelor cauzei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 30 octombrie 2014, a fost expediată în adresa recurentului la 19 noiembrie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d.

161), însă date care ar confirma şi recepţionarea acesteia la materialele cauzei lipsesc. Totodată, recurentul insistă că a recepționat copia deciziei contestate la 03 decembrie 2014 (f.d. 49 Vol. II). Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 14 ianuarie 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva SA „Drumuri Soroca”, SRL „Beton Service” a solicitat încasarea anularea proceselor-verbale privind controlul sarcinii pe osie nr. 100174-A, nr. l00175-A, și nr. l00176-A din 28 iunie 2011, şi nr. 100185-A, nr. 100186-A, nr. 100188-A şi nr. 100189-A din 27 septembrie 2011. Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel determinând corect raporturile juridice stabilite între părţi, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi întinderea drepturilor lor în cazul respectiv, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă, justificat au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acestei.

În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine că la 28 iunie 2011 în cadrul controlului sarcinii pe osie efectuat de către colaboratorii SA „Drumuri Soroca” pe traseul Cosauți-Soroca-Chișinău la postul mobil de verificare a masei totale a automobilului și efectuare a stării tehnice pe osie la autocamion, în urma verificării actelor de bord ale autovehiculelor s-a constatat că unitățile de transport „Iveco Magirus” cu numerele de înmatriculare CLH 189, „DAF 85,460” cu numerele de înmatriculare C NL 025 și „Mercedes” 1843 cu numerele de înmatriculare C NO 960 ce aparțin SRL „Beton Service” au transportat încărcătură divizibilă-pietriș cu depășirea greutății totale admise cu 11,14 tone, 10,43 tone și respectiv 10. 00 tone.

Drept urmare, au fost întocmite procesele-verbale privind controlul sarcinii pe osie nr. 100174-A, nr.1100175-A, și nr.100176-A din 28 iunie 2011, prin care în privința transportatorului a fost aplicată și calculată taxa dublă în mărime de 11 407,36 lei, 10 680,32 lei și 10 240 lei (f.d. 8-16 Vol. I). Tot materialul probator atestă că, la 27 septembrie 2011, în cadrul unui control similar efectuat pe traseul Cosauți-Soroca-Chișinău colaboratorii SA „Drumuri Soroca”, în rezultatul verificării documentelor de bord au constatat că unitățile de transport „Iveco Magirus” cu numerele de înmatriculare CLX 769, „DAF 85, 460”, cu numerele de înmatriculare CNL 026, „Mercedes” 1843 cu numerele de înmatriculare CNO 960 și „Volvo FM 12” n/î CJZ 856 ce aparțin SRL „Beton Service” au transportat încărcătură divizibilă-pietriș cu depășirea greutății totale admise cu 8,41 tone, 6,66 tone, 8,91 tone și respectiv 5,44 tone.

Iar, prin procesele-verbale privind controlul sarcinii pe osie nr. 100185-A, nr. 100186-A, nr. 100188-A şi nr. 100189-A din 27 septembrie 2011, în privința transportatorului a fost aplicată și calculată taxa dublă în sumă de 8 661, 84 lei, 6 819, 84 lei, 9 123,84 lei și respectiv, 5 570,56 lei (f.d.73-84 Vol.I). Este cert și faptul că SRL „Beton Service” a contestat procesele-verbale privind controlul sarcinii pe osie nr. 100174-A, nr.1100175-A, și nr.100176-A din 28 iunie 2011 și nr. 100185-A, nr. 100186-A, nr. 100188-A şi nr. 100189-A din 27 septembrie 2011, invocînd drept temei faptul că la stabilirea greutății totale a autocamioanelor colaboratorii SA „Drumuri-Soroca” a încălcat procedura stabilită de legislația în vigoare și nu au utilizat mijloacele de măsurare legale.

Conform art. 8 alin. (1) şi (21) din Legea drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995, drumurile, inclusiv lucrările de artă, amenajările şi echipamentele aferente, trebuie să fie menţinute într-o stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă. Circulaţia pe drumurile publice a mijloacelor de transport cu mase şi/sau dimensiuni ce depăşesc limitele admise este posibilă numai în cazuri excepţionale (pentru transportul obiectelor indivizibile), în baza unei autorizaţii speciale de transport, eliberată de organul central de specialitate în domeniul drumurilor.

În acest context, se va remarca şi faptul că , modalitatea autorizării, controlului şi efectuării pe drumurile publice a transporturilor avînd masa totală, sarcina masică pe osie şi/sau dimensiunile depăşite peste limitele admise, este stabilită prin Regulamentul cu privire la autorizarea, controlul şi efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăţi şi/sau dimensiuni ce depăşesc limitele admise aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1073 din 01 octombrie 2007. Astfel, conform pct. 67 al Regulamentului menționat verificarea masei totale şi sarcinii masice pe osie a vehiculelor se efectuează de către reprezentanţii organului împuternicit al administraţiei publice centrale în domeniul transporturilor şi gospodăriei drumurilor, la posturile staţionare aflate la punctele de trecere a frontierei de stat, precum şi la cele mobile pe teritoriul Republicii Moldova.

În conformitate cu pct. 68 din același Regulament, controlul respectării limitelor masice prevăzute în prezentul Regulament se efectuează folosind cîntarele care trebuie să corespundă standardelor şi normelor metrologice şi să fie în stare bună de funcţionare. În situaţiile în care instalaţiile de cîntărire nu funcţionează sau în lipsa acestora se aplică prevederile punctului 7 din prezentul Regulament. Iar, potrivit pct. 7 din Regulamentul suscitat în cazurile în care instalaţiile de cîntărire prevăzute la punctul 68 al prezentului Regulament nu funcţionează sau, în lipsa acestora, greutatea totală se stabileşte din documentele aflate la bordul autovehiculului: CMR, Carnetul TIR, factura, certificatul de înmatriculare etc., fără comiterea erorilor.

Aşa fiind, în interpretarea corectă a prevederilor Regulamentul cu privire la autorizarea, controlul şi efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăţi şi/sau dimensiuni ce depăşesc limitele admise, este de înţeles că verificarea masei totale şi sarcinii masice pe osie a vehiculelor poate fi efectuată prin două mijloace de măsurare legală, și anume cîntărirea unității de transport cu folosirea mijloacelor de cîntarire și verificarea documentelor aflate la bordul autovehiculului, astfel încît nici una din aceste metode nu este considerată ca excepție, care ar impune respectarea anumitor condiții.

În asemenea împrejurări, este neîntemeiată susţinerea SRL „Beton Service” precum că la 28 iunie 2011 și ulterior la 27 septembrie 2011 la stabilirea greutății totale a unităților de transport încărcate divizibil cu pietriș nu au fost utilizate mijloacele de măsurare legale, întrucît actele cauzei denotă că stabilirea greutății totale a unităților de transport de către colaboratorii echipei mobile a avut loc prin metoda verificarea documentelor aflate la bordul autovehiculului, iar această metodă este un mijloc de măsurare legală și nu contravine prevederilor Regulamentul cu privire la autorizarea, controlul şi efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăţi şi/sau dimensiuni ce depăşesc limitele admise.

Prin urmare, se reţine drept corectă şi menţiunea instanţelor de judecată cu privire la netemeinicia cerințelor SRL „Beton Service” cu atît mai mult că în cadrul examinării cauzei, recurentul contrar prevederilor art. 118 al. (1) CPC, în conformitate cu care fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel, nu a confirmat prin probe incontestabile și pertinente faptul respectării greutății totale admise.

În aceste condiţii, nu pot fi reținute nici argumentele recurentului SRL „Beton Service” precum că Anexa nr. 3 la Legea drumurilor nr. 509 din 22 iunie 195 (mase și dimensiuni maxime admise ale vehiculelor în circulație pe drumurile publice) a fost introdusă doar prin Legea nr. 85 din 07 iulie 2011, iar la momentul întocmirii proceselor-verbale nr. 28 iunie 2011 nu exista nici un text de lege cu reglementarea materiei date, deoarece conform procesele-verbale privind controlul sarcinii pe osie taxa dublă a fost stabilită prin prisma Anexei 3 la titlul IX capitolul 4 din Codul fiscal în redacția Legii nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997. Or, conform art. 351 alin. (4) din Codul fiscal cotele stabilite ale taxei se dublează pentru autovehiculele a căror masă totală, sarcină masică pe axă sau ale căror dimensiuni depăşesc limitele admise dacă aceste autovehicule circulă fără autorizaţie specială sau dacă masa totală, sarcina masică pe axă sau dimensiunile lor nu coincid cu cele indicate în autorizaţie.

Sunt neîntemeiate și argumentele recurentului cu referire la faptul că instanța de apel nejustificat a admis Agenția Națională Transport Auto în proces în calitate de succesor procesual al SA „Drumuri-Soroca”. Aceasta deoarece, prin Hotărîrea Guvernului nr. 01 din 03 ianuarie 2014 cu privire la aprobarea și modificarea completărilor ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului a modificat pct. 7 subpct.

29 din Regulamentul Agenției Naționale Transport Auto aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 539 din 23 aprilie 2008, și începînd cu 10 ianuarie 2014, atribuțiile monitorizare și controlul respectării efectuării pe drumurile publice a transporturilor cu greutățile și/sau gabarite ce depășesc limitele admise au fost atribuite Agenției Naționale Transport Auto, iar în conformitate cu art. 70 CPC, în cazul ieşirii uneia dintre părţi din raportul juridic litigios sau din raportul stabilit prin hotărîre judecătorească (deces, reorganizare, cesiune de creanţă, transfer de datorie şi alte cazuri de subrogare), instanţa permite înlocuirea părţii cu succesorul ei în drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procesului.

Aşa fiind, nu au relevanţă nici criticele formulate în recurs referitor la faptul că la emiterea deciziei instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea, deoarece poartă un caracter declarativ, mai mult că acestea se combat prin constatările suscitate. În circumstanțele relatate, instanţa de recurs, respinge ca neîntemeiate şi cerințele SRL „Beton Service” înaintate în cererea de recurs cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică și a altor cheltuieli suportate, deoarece în conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată.

Însă, în speță SRL „Beton Service” nu a avut cîștig de cauză, ori cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Beton Service” împotriva SA „Drumuri- Soroca” cu privire la contestarea actelor administrative a fost respinsă ca neîntemeiată. În consecinţă, instanţa de recurs conchide că decizia instanţei de apel a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Faţă de cele ce preced, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Beton Service”. Se menţine decizia Curţii de Apel din 30 octombrie 2014, şi hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 26 decembrie 2013, în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Beton Service” împotriva Societății pe Acțiuni „Drumuri-Soroca” cu privire la contestarea actelor administrative. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Chervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chișca-Doneva