2rhc-6/17 — recinoașterea executării prestației contractuale de livrare a mărfii, încasarea datoriei, penalității, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată

2rhc-6/17 — recinoașterea executării prestației contractuale de livrare a mărfii, încasarea datoriei, penalității, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: L. Holevițcaia dosarul nr. 2rhc-6/17

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

instanța de recurs: T. Chișca-Doneva, G. Stratulat, I. Bejenaru

Î N C H E I E R E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Sabris Com”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Beton Service” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Sabris

Com” cu privire la recunoașterea executării prestației contractuale de livrare a

mărfii, încasarea datoriei, penalității contractuale, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 16 noiembrie 2016, prin

care recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sabris Com” a

fost considerat inadmisibil,

c o n s t a t ă:

La 10 martie 2014, SRL „Beton Service” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Sabris Com” cu privire la recunoașterea executării

prestației contractuale de livrare a mărfii, încasarea datoriei, penalității

contractuale, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că în temeiul contractului de vânzare-

cumpărare a betonului și mortarului nr. 39V/13 din 23 august 2013, s-a obligat să

livreze SRL „Sabris Com” beton marca B-15 (M-200 W6) în cantitatea indicată în

facturile fiscale, iar SRL „Sabris Com” la rândul său s-a obligat să recepționeze

marfa și să achite costul acesteia.

Astfel, la data de 27 august 2013, în corespundere cu comanda pârâtului a

livrat iar SRL „Sabris Com” a recepționat marfa (beton M-200 P3 PRODMOLD

266310000), și serviciile de transport aferente livrării betonului-marfă. Livrarea

betonului a fost executată în termenul și în condițiile solicitate de SRL „Sabris

Com”, betonul fiind transportat și pus la dispoziția clientului la obiectul „Lacul

sărat”, situat în orașul Cahul.

Susține că la momentul livrării a întocmit în modul stabilit și a transmis

cumpărătorului SRL „Sabris Com” facturile fiscale JB2479285, JB2479286,

JB2479287, JB2479288, JB2479289, JB2479290, JB2479291, JB2479293,

JB2479294 și JB2479295 din 27 august 2013, pe când SRL „Sabris Com” a primit

și a recepționat cu întârziere betonul pus la dispoziție doar în perioada 27 august

2013 – 13 septembrie 2013, reținând astfel, nemotivat facturile fiscale, pe care le-a

restituit fără a le semna și fără a le confirma prin ștampila în corespundere cu

prevederile pct. 2.2 al contractului, prin care SRL „Sabris Com” s-a obligat să

recepționeze marfa, să asigure examinarea acesteia în momentul recepționării și să

achite costul.

Mai indică reclamantul că potrivit pct. 3.2. al contractului, recepționarea

mărfii conform calității și cantității se efectuează în momentul recepționării mărfii

de către cumpărător la locul livrării și se confirmă prin semnarea facturilor care

însoțesc marfa, însă SRL „Sabris Com” nici la momentul recepționării mărfii și

serviciilor și nici ulterior, nu a prezentat SRL „Beton Service” obiecții sau

reclamații scrise privind calitatea mărfii livrate.

Afirmă că la moment datoria SRL „Sabris Com” față de SRL „Beton

Service” pentru marfa și serviciile livrate constituie 165 000 lei, fapt ce se

confirmă prin datele evidenței contabile și financiare ale SRL „Beton Service”.

Totodată, cu referire la caracterul obligatoriu al răspunderii pârâtului, indică

reclamantul că în cazul în care nu execută obligația, debitorul este ținut să-1

despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește că

neexecutarea obligației nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a

obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Repararea

prejudiciului cauzat prin întârziere sau prin o altă executare necorespunzătoare a

obligației nu-l eliberează pe debitor de executarea obligației în natură.

Cumpărătorul pierde dreptul de a invoca viciul dacă nu i-a comunicat vânzătorului

într-un termen rezonabil din momentul în care a constatat sau trebuia să constate

viciul și felul lui.

Mai mult decât atât, susține că conform prevederilor subpct. 2.2.2. al

contractului nr. 39V/13 din 23 august 2013, cumpărătorul s-a obligat să asigure

examinarea mărfii în momentul recepționării, pe când la momentul transferului

dreptului de proprietate asupra betonului de la SRL „Beton Service” către SRL

„Sabris Com”, pârâtul nu a înaintat întreprinderii reclamante nici un fel de

reclamații sau pretenții privind calitatea și parametrii de rezistență a betonului nici

la expirarea termenului de 28 de zile de la punerea în operă a betonului - termenul

tehnologic de întărire și obținere a durității necesare a betonului.

Sau, SRL „Beton Service” efectuând livrarea mărfii și serviciilor în baza

facturii fiscale, a reflectat faptele economice, rezultând din aceste acte, în registrele

sale contabile, a declarat și a achitat TVA, precum și alte obligațiuni fiscale,

dispunând de dreptul și interesul legitim de a primi costul mărfii și serviciilor

livrate.

Consideră că refuzul unilateral, ilegal și nejustificat al SRL „Sabris Com” de

a aplica ștampila pe formularele facturilor fiscale din 27 august 2013, nu constituie

un temei de exonerare de la plata mărfii furnizate de către SRL „Beton Service” or,

SRL „Beton Service” și-a executat obligațiile de livrare a mărfii și prestare a

serviciilor aferente cu bună-credință, în volum deplin și fără rezerve, drept

confirmare servind lipsa oricăror obiecții scrise de SRL „Sabris Com” în acest

sens.

Relatează reclamantul că în repetate rânduri i-a propus pârâtului executarea

benevolă a obligațiilor de plată scadente, însă careva măsuri privind executarea

obligațiunilor asumate nu au fost întreprinse.

Insistă reclamantul, că prin scrisoarea de pretenție din 19 septembrie 2013, a

solicitat expres SRL „Sabris Com” semnarea și ștampilarea facturilor fiscale

aferente livrării, precum și achitarea datoriei, iar prin somația privind executarea

obligațiilor contractuale și rambursarea datoriei ulterior, prin somația din 24

noiembrie 2013, a notificat SRL „Sabris Com” despre necesitatea semnării și

confirmării prin ștampilă a facturilor fiscale nr. nr. JB 2479285, JB 2479286, JB

2479287, JB 2479288, JB 2479289, JB 2479290, JB 2479291, JB 2479293, JB

2479294 și JB 2479295 din 27 august 2013, sau prezentarea în scris a obiecțiilor

privind parametrii cantitativi sau calitativi ai betonului și serviciilor livrate, precum

și achitarea datoriei în mărime de 165 000 lei, însă pârâtul a omis să expună

obiecții privind parametrii de calitate a betonului-marfă și serviciilor de transport

livrate de SRL „Beton Service” în temeiul facturilor fiscale în cauză și s-a eschivat

de la întrevederi pentru discutarea problemelor litigioase, deși, prin scrisoarea din

19 decembrie 2013 a exprimat intenția de a proceda la negocieri în vederea

depășirii situației litigioase.

Totodată, prin pretenția ultimativă din 14 ianuarie 2014, a somat pârâtul

despre transmiterea litigiului spre soluționare în instanța de judecată, însă și de

această dată pârâtul a ignorat demersurile privind soluționarea litigiului prin

mijloace extrajudiciare, demonstrând reaua-credință și eschivându-se în mod ilicit

de la executarea obligațiilor privind rambursarea datoriei.

Relevă reclamantul că urmare a neexecutării obligațiunilor contractuale

SRL „Sabris Com” i-a cauzat un prejudiciu material, iar acest fapt justifică

pretinderea de la pârât a penalității contractuale și a dobânzii de întârziere, în

conformitate cu pct. 6.1 al contractului nr. 39V/13 din 23 august 2013, potrivit

căruia pentru încălcarea termenului de achitare a plăților prevăzute de contract,

cumpărătorul este obligat să plătească în favoarea vânzătorului o penalitate în

mărime de 0,1% din suma neplătită pentru fiecare zi calendaristică de întârziere.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. art. 8-11, art. 513, art. 572,

art. 619, art. 668, art. 753 și art. 970 Cod civil.

Solicită recunoașterea ca fiind executată prestația contractuală privind

livrarea mărfii și serviciilor conform contractului de vânzare-cumpărare a

betonului și mortarului nr. 39V/13 din 23 august 2013, și facturilor fiscale nr. nr.

JB 2479285 – JB 2479291 și nr. nr. JB 2479293 - JB2479295 din 27 august 2013,

încasarea datoriei în sumă de 165 000 lei, penalității contractuale în mărime de 30

195 lei, dobânzii de întârziere în mărime de 11 168,49 lei și cheltuielilor de

judecată în sumă de 6 290 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 noiembrie 2015,

acțiunea a fost admisă, fiind recunoscută ca executată de către SRL „Beton

Service” prestația contractuală privind livrarea mărfii și serviciilor conform

contractului de vânzare-cumpărare a betonului și mortarului nr. 39V/13 din 23

august 2013 și facturilor fiscale nr. nr. JB 2479285 - JB 2479291 și nr. nr. JB

2479293 - JB2479295 din 27 august 2013, și încasată din contul SRL „Sabris

Com” în beneficiul SRL „Beton Service” datoria în sumă de 165 000 lei,

penalitatea contractuală în sumă de 30 195 lei și dobânda de întârziere în mărime

de 11 168,49 lei, iar în total suma de 206 363,90 lei și suma de 6 190,90 lei cu titlu

de taxă de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 a fost respins apelul

declarat de SRL „Sabris Com” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 04 august 2016, SRL „Sabris Com” a declarat recurs împotriva deciziei

instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 16 noiembrie 2016 recursul

declarat de către SRL „Sabris Com” a fost considerat inadmisibil.

La 05 decembrie 2016, SRL „Sabris Com” a depus cerere de revizuire

împotriva încheierii instanței de recurs, solicitând admiterea cererii, casarea

integrală a încheierii instanței de recurs, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca

neîntemeiată.

În motivarea cererii de revizuire a invocat că instanța de apel a manifestat o

atitudine superficială cu privire la administrarea și aprecierea probelor prezentate și

a interpretat unilateral normele și cerințele tehnice de pregătire și livrare a

betonului de către SRL „Beton Service”.

Menționează că administratorului SRL „Sabris Com” în a doua jumătate a

lunii noiembrie 2016, a devenit cunoscut faptul că betonul solicitat pentru lucrările

de reabilitare a Zonei de odihnă și agrement ,,Lacul Sărat”, or. Cahul, a fost livrat

cu abateri esențiale de la cerințele tehnice.

Susține că instanța de apel a dat o apreciere nesemnificativă probelor

anexate la materialele cauzei, luând la bază doar probele prezentate de către

SRL „Beton Service”, fapt ce pune la îndoială imparțialitatea, obiectivitatea și

accesul la justiție întru apărarea drepturilor prevăzute de lege.

Afirmă că Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 216 din

30 septembrie 2014, confirmă cu certitudine faptul că betonul livrat de către

SRL „Beton Service” nu corespunde cerințelor tehnice de proiect, fiind suportate

cheltuieli suplimentare pentru ajustarea materialelor la cerințele tehnice solicitate

pentru reabilitarea Zonei de odihnă și agrement ,,Lacul Sărat” or. Cahul.

În acest context, susține că obiectivul de odihnă sus menționat este

predestinat în mare majoritate copiilor și adolescenților, iar lucrările de reabilitare

necesitau a fi efectuate calitativ și în corespundere cu cerințele tehnice de proiect.

Remarcă că concluziile experților în ramura construcțiilor servesc ca probe

concludente și pertinente pentru primirea unei decizii obiective și imparțiale de

către instanțele judecătorești.Cu referire la cele relatate, susține că cererea de

revizuire este întemeiată în baza prevederilor art. 449 lit. a) CPC.

Prin referința depusă din 11 ianuarie 2017, SRL „Beton Service” a invocat

dezacordul cu revizuirea declarată, considerând-o lipsită de temei și a solicitat

respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de

persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

În conformitate cu art. 449 lit. a) CPC, revizuirea se declară în cazul în care

s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în legătură

cu pricina care se judecă.

Cu referire la prevederile menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție remarcă că cele invocate de

către revizuent nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. a) CPC.

Or, revizuirea este o cale de atac de retractare și nu reformare prin

intermediul căreia se poate obține anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile

și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea

neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității

raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict

determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că revizuentul SRL „Sabris Com” în cererea de

revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se

poate solicita revizuirea hotărârii, ci a oferit împrejurări ce țin de fondul cauzei,

care nu se încadrează în temeiurile reglementate de acest articol.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar constitui

o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțați, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă se hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca contra

Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea

raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat,

care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri

definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză.

Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a

corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă

examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de

la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de

circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii.

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire nu

indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Sabris Com”, împotriva încheierii Curții

Supreme de Justiție din 16 noiembrie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare

în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Beton Service” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Sabris Com” cu privire la recunoașterea

executării prestației contractuale de livrare a mărfii, încasarea datoriei, penalității

contractuale, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru