2rc-309/17 — cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobînzii

Dosarul nr.2rc-309/17

prima instanță: A. Mocanu

instanța de apel: M. Guzun, N. Simciuc, Iu. Cotruță

D E C I Z I E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Caravita

Co”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Beton Service” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Caravita Co” cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, prin care a fost

respinsă cererea înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Caravita Co”

privind scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs apelului și s-a acordat termen

pentru achitarea taxei de stat,

c o n s t a t ă:

La 08 iulie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Beton Service” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Caravita Co” cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și

a cheltuielilor de judecată (f.d. 3-7).

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 23 decembrie 2016, a fost admisă

parțail, acțiunea.

S-a încasat din contul Societății cu Răspundere Limitată „Caravita Co” în

beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Beton Service” suma de 406 255 lei

datorie, suma de 68 028,12 lei dobîndă de întîrzîiere, suma de 73125,90 lei penalitate,

2835,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ce constau din asigurarea acțiunii și suma

de 16 458,83 lei cu titlu de taxă de stat, în total suma de 566 703 lei.

1

În rest pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate (f.d. 117, 121-123).

La 10 ianuarie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Caravita Co” a depus

apel nemotivat, împotriva hotărîrii primei instanțe. Totodată, apelantul a solicitat

scutirea de la plata taxei de stat, în temeiul art. 85 alin. 4 CPC (f.d. 125).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, a fost respinsă

cererea SRL „Caravita Co” privind scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs

apelului declarat de către ultimul, fiindu-i acordat termen de 10 zile din momentul

recepționării copiei prezentei încheieri, pentru prezentarea apelului motivat și achitarea

taxei de stat în sumă de 12 316,70 lei (f.d. 129-131).

La 15 februarie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților, copia

încheierii emise (f.d. 132).

La 23 martie 2017, SRL „Caravita Co” a declarat recurs împotriva încheierii Curții

de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, solicitînd repunerea în termen a prezentului

recurs cu casarea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Recurentul susține în prezentul recurs că copia încheierii contestate a

recepționat-o, la 20 martie 2017, anexînd în sensul dat copia plicului (f.d. 137).

Luînd în considerație că la materialele pricinii nu sunt alte date confirmative cînd

recurentului i s-a adus la cunoștință încheierea contestată, Completul de judecată

consideră că recursul declarat la 23 martie 2017, este depus în termen.

Or, conform art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau

zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei

comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a

condiționat începutul lui.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că instanța de apel prin impunerea

achitării plății taxei de stat integrale, îi îngrădește accesul la justiție.

Menționează că de fapt conturile bancare au fost sechestrate pentru asigurarea

achitării prejudiciului material față de Banca de Economii, iar societatea nu dispune de

mijloace financiare sau careva bunuri pentru a achita obligația calculată, totodată fiind

intentată procedura de lichidare a companiei .

Susține că faptul imposibilității de achitare a taxei de stat se confirmă și prin

răspunsul oferit de executorul judecătoresc Talmaci Roman în gestiunea căruia se află

titlurile executorii privind încasarea din contul societății a prejudiciului material în

favoarea BEM și a altor creditori.

Relevă că imposibilitatea de a achita taxa de stat rezidă și din faptul că la 15

septembrie 2016, a fost emisă hotărîrea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție prin

care s-a dispus lichidarea societății.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și

să mențină încheierea.

2

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, constată că încheierea instanței de apel din 14 februarie 2017, este una

întemeiată, bazată pe aprecierea justă a circumstanțelor de fapt.

Potrivit art. 364 alin. (1) CPC, cererea de apel se depune în scris la instanța

judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se

impune cu taxă, în condițiile legii.

Iar conform art. 365 alin. (1) și (4) al Codului enunțat, în cererea de apel se indică:

instanța căreia îi este adresat apelul, numele sau denumirea, domiciliul sau sediul

apelantului, calitatea lui procedurală, hotărîrea atacată, instanța care a emis-o, completul

de judecată, data emiterii, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul,

probele invocate în susținerea apelului, solicitarea apelantului, numele și domiciliul

martorilor, dacă se cere a fi citați în apel, documentele ce se anexează. La cererea de

apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxă.

În conformitate cu art. 83 CPC, taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în

temeiul legii, de către instanța judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în

ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora

li se eliberează copii de pe documentele din dosar. În acțiunile patrimoniale, taxa de stat

se determină în funcție de caracterul și valoarea acțiunii, iar în acțiunile nepatrimoniale

și în alte cazuri prevăzute de lege, în proporții fixe, conform Legii taxei de stat.

În conformitate cu art. 84 CPC, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare

în judecată (inițială și reconvențională), cererea intervenientului principal, cererea

vizînd pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanței judecătorești,

cererea de declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a titlului executoriu privind

executarea hotărîrilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum și cererea de

eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătorești.

Conform art. 3 alin. (1) lit. j) a Legii taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992

pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești se achită 75% din

taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri

(plîngeri), iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75% din taxa calculată din

suma contestată.

Potrivit art. 85 alin. (4) CPC, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de

judecător sau instanța judecătorească de plata taxei de stat sau de plata unei părți a ei,

în funcție de situația materială și de probele prezentate în acest sens.

Raportând normele citate la caz, s-a constatat că SRL „Caravita Co” la 10 ianuarie

2017 a depus cerere de apel nemotivată, solicitînd scutirea de la plata taxei de stat pentru

examinarea apelului, în temeiul art. 85 alin. (4) CPC, neanexând care-va probe în sensul

dat.

Prin urmare, Curtea de Apel corect a concluzionat că apelantul solicitînd scutirea

de la plata taxei de stat a făcut referire doar la norma legală, însă nu a invocat argumente

și nici nu a anexat careva documente ce ar confirma temeiurile de scutire de la plata

acesteia.

Or, potrivit art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea

nu dispune altfel.

3

Instanța de recurs reține că la depunerea prezentului recurs, SRL „Caravita Co” a

anexat: ordonanța Procuraturii Anticorupție din 20 iulie 2015 prin care s-a aplicat

sechestru asupra bunurilor ce aparțin cu drept de proprietate a bănuitului SRL „Caravita

Co” în valoare de 39 764 365,30 lei (f. d. 145-146); hotărîrea Judecătoriei Comerciale

de Circumscripție din 15 septembrie 2015, prin care a fost dispusă dizolvarea SRL

„Caravita Co” în vederea lichidării acesteia (f.d. 147); răspunsul executorului

judecătoresc Talmaci Roman din 15 februarie 2017, din care rezultă că în scopul

executării documentelor executorii au fost emise încheierile 003-825/16 din 27 mai

2016; 003-834/2016 din 10 iunie 2016; 003-876/2016 din 06 septembrie 2016; 003-

877/2016 din 08 septembrie 2016 prin care a fost aplicat sechestru asupra mijloacelor

bănești deținute de către SRL „Caravita Co” în băncile comerciale (f.d. 157) și o copie

a deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, prin care s-a dispus scutirea de

la plata taxei de stat SRL „Caravita Co”, într-un alt litigiu (f.d. 140-141).

Completul de judecată reține că SRL „Caravita Co” nu poate fi scutit de la plata

taxei de stat deoarece persoana juridică, solicitînd scutirea de plata taxei de stat,

urmează să probeze lipsa mijloacelor financiare, prezentînd probe pertinente în acest

sens. În calitate de probă pot servi: informația de la Inspectoratul fiscal privind existența

și situația conturilor bancare, dările de seamă fiscale pentru ultimii ani, informația de la

Oficiul Cadastral privind imobilele deținute, informația de la SA “Registru” privind

mijloacele de transport, pe care le are în proprietate etc.

Or, documentele anexate de către recurentul la cererea de recurs nu demonstrează

situația de fapt a SRL „Caravita Co”.

Mai mult de cît atît, suma de 12 316,70 lei impusă spre a fi achitată de către SRL

„Caravita Co” reprezintă o sumă reală care poate fi suportată de către aceasta, fără a

afecta accesul liber la justiție.

Completul de judecată reține că SRL „Caravita Co” urmează să se folosească cu

bună credință de drepturile sale procedurale, or, solicitând scutirea de la plata taxei de

stat către instanța de apel urma să probeze prin probe, dar nu în mod declarativ să

înainteze un astfel de demers.

Așadar, încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017 este emisă în

strictă conformitate cu art. 368 Codul de procedură civilă.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că argumentele invocate

în cererea de recurs sunt declarative și nu pot fi reținute, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul

este neîntemeiat și necesită să fie respins cu menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de către Societate cu Răspundere Limitată „Caravita

Co”.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017 emisă în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Beton Service” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

4

„Caravita Co” cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Judecătorul TatianaVieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

5