2rc-641/17 — incasarea datoriei

2rc-641/17 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2rc-641/17

prima instanță; (Judecătoria Anenii Noi) M. Chiperi

instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

D E C I Z I E

13 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată

”Caravita Co”, Magnet Victor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de firma de

producție și comerț ”Valah” împotriva societății cu răspundere limitată ”Caravita

Co” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a prejudiciului efectiv,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, prin care a

fost respinsă cererea avocatului Maican Stanislav în interesele societății cu

răspundere limitată ”Caravita Co” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la

depunerea apelului și restituită societății cu răspundere limitată ”Caravita Co”

cererea de apel.

c o n s t a t ă:

La 05 septembrie 2016 firma de producție și comerț ”Valah” a înaintat

cerere de chemare în judecată împotriva societății cu răspundere limitată ”Caravita

Co” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a prejudiciului efectiv.

În motivarea cererii a menționat că, la data de 12 iunie 2014, a încheiat cu

societatea cu răspundere limitată „Caravita Co” contractul de prestări servicii

nr. 6801, având ca obiect declararea mărfurilor și unităților de transport și alte

operațiuni în domeniul vămuirii conform procedurii stabilite de legislația

Republicii Moldova.

Menționează că potrivit pct. 5.1.1 al contractului nominalizat, s-a obligat la

executarea declarării mărfii și unităților de transport, altor operațiuni în domeniul

vămuirii, iar conform pct. 5.3 4 și-a asumat obligația de respectare a cerințelor

destinației vamale solicitate din momentul supunerii mărfurilor și unităților de

transport acestei destinații și să respecte termenii de depunere a declarației vamale

conform legislației vamale.

Susține că la 10 iunie 2014, a depus cererea privind eliberarea autorizației de

transformare sub control vamal care a fost acceptată cu eliberarea ulterioară a

autorizației pentru transformare sub control vamal nr. TCV 201430000000015 din

1

11 iunie 2014, în baza căreia urma s-a importe în regim vamal suspensiv de

„transformare sub control vamal” un elevator conceput pentru exploatări agricole

dezasamblat și care se planifica de a fi montat și dat în exploatare în termenele

autorizației până la 11 iunie 2015.

Relevă că în cadrul regimului vamal de „transformare sub control vamal” se

permite ca mărfurile străine să fie utilizate pe teritoriul Republicii Moldova în

operațiuni ce le modifică natura sau starea, fără încasarea drepturilor de import și

fără aplicarea măsurilor de politică economică în conformitate cu art. 63 Cod

Vamal.

Afirmă că în baza contractului de prestări servicii sus menționat a efectuat

formalitățile vamale cu garantarea drepturilor de import aferente acestui bun prin

scrisoarea de garanție nr. 287G303 din 12 iunie 2014 în suma de 7 506 500 lei.

Remarcă că pe parcursul acțiunii garanției financiare acordate societății cu

răspundere limitată „Caravita Co” a eliberat demers nr. 21 din 06 februarie 2015

prin care a garantat firmei de producție și comerț „Valah” societate cu răspundere

limitată restituirea garanției vamale conform scrisorii nr. 287G303 din 12 iunie

2014 în cuantum de 7 506 500 lei, totodată firma de producție și comerț „Valah”

societate cu răspundere limitată a fost asigurată că construcția elevatorului va fi

finisată la 01 iunie 2015, însă contrar asigurărilor eliberate, societatea cu

răspundere limitată „Caravita Co” nu a respectat termeni indicați pentru eliberarea

garanției financiare.

În scopul prevenirii încălcării legislației vamale de către firma de producție

și comerț „Valah” societate cu răspundere limitată a fost acceptată prelungirea

termenului a scrisorii de garanție nr. 287G303 din 12 iunie 2014.

Astfel, acțiunea scrisorii de garanție a fost extinsă cu indicarea termenului

limită până la 10 iunie 2016 pentru plasarea mărfii în alt regim vamal cu achitarea

drepturilor de import de către societatea cu răspundere limitată „Caravita Co”

(plătitor vamal) în conformitate cu art. 123 Cod vamal.

Explică că la 10 iunie 2016, a expirat acțiunea scrisorii de garanție sus

menționate, iar despre faptul dat societatea cu răspundere limitată „Caravita Co” a

fost anunțată de nenumărate ori atât telefonic, cât și prin intermediul oficiului

poștal, ultimele fiind scrisorile recomandate nr. 97 din 21 martie 2016 și nr. 192

din 15 iunie 2016, în același timp despre prelungirea termenului de valabilitate a

Autorizației nr. TCV 201430000000015 din 11 iunie 2014 eliberate societății cu

răspundre limitată „Caravita Co” sau substituirea garanției financiare, ori

încheierea regimului vamal firma de producție și comerț „Valah” societate cu

răspundere limitată nu a fost informată.

La 12 august 2016, prin scrisoarea emisă de către BC „Energbank” SA, fiind

clientul băncii, a fost informată referitor la parvenirea ordinului incaso nr. 19 din

09 august 2016 în sumă de 9 160 420,89 lei emis de Biroul Vamal Chișinău.

În același timp, relevă că la data de 23 august 2016, prin scrisoarea nr.

10/01-01/225 emisă de către BC „Energbank” SA a fost informat referitor la

parvenirea de la Biroul Vamal Chișinău a obligației nr. 5012 din 16 august 2016,

prin care a fost concretizată suma totală spre încasare, care a constituit 9 202

714,75 lei.

2

La acest segment, afirmă că a efectuat verificarea soldului cu Biroul Vamal

Chișinău cu scopul stabilirii sumelor încasate și sumelor restante.

Urmare a controlului efectuat, prin fișa de evidentă eliberată pe perioada 18

august 2016-23 august 2016 pentru firma de producție și comerț „Valah” societate

cu răspundere limitată a fost constatat, că din contul său întru executarea ordinului

de incaso nr. 19 din 09 august 2016, au fost încasate sume în mărime de 127 943

lei la data de 12 august 2016, în mărime de 9 000 000 lei și 32 478,00 lei la data de

19 august 2016, iar prin fișa de evidență pe perioada 02 octombrie 2015-23 august

2016 pentru societatea cu răspundere limitată „Caravita Co” a fost stabilit, că din

contul firmei de producție și comerț „Valah” societate cu răspundere limitată întru

executarea Deciziei de regularizare nr. 793 din 12 iulie 2016, Deciziei cu privire la

executarea silită a obligației vamale a plătitorului vamal nr. 54 din 08 august 2016,

a fost încasată suma în mărime de 18 249 lei.

Se mai arată că la situația din 22 august 2016, de către Biroul Vamal

Chișinău a fost calculată penalitatea conform art. 228 Cod fiscal pentru fiecare zi

de întârziere a plății drepturilor de import în sumă de 34 602 lei, care a fost achitată

de către firma de producție și comerț „Valah” societate cu răspundere limitată la

data de 23 august 2016, prin urmare obligația vamală apărută către societatea cu

răspundere limitată „Caravita Co” (plătitor vamal), în conformitate cu art. 123 Cod

vamal, pe deplin a fost stinsă din contul firmei de producție și comerț „Valah”

societate cu răspundere limitată.

Susține că circumstanțele enunțate sunt confirmate prin scrisoarea nr. 12-

2136 din 12 august 2016 emisă de către BC „Energbank” SA, ordin incaso nr. 19

din 09 august 2016 în sumă de 9 160 420,89 lei emis de către Biroul Vamal

Chișinău, decizia de regularizare nr. 793 din 12 iulie 2016 în suma de 8 985 203,45

lei, decizia cu privire la executarea silită a obligației vamale a plătitorului vamal nr.

54 din 08 august 2016 în suma de 404 065,83 lei, decizia nr. 54 din 08 august 2016

în suma de 8 985 203,45 lei, obligației nr. 5012 din 16 august 2016, fișa de

evidență pe perioada 02 octombrie 2015-23 august 2016 pentru SRL „Caravita

Co”, fișa de evidență eliberate pe perioada 18 august 2016-23 august 2016 pentru

firma de producție și comerț „Valah” societate cu răspundere limitată.

În continuare menționează că suma drepturilor de import și a penalităților

calculate conform deciziilor sus indicate constituie 9 202 714,75 lei, ce intra în

contradicție cu ordinul de incaso nr. 19 din 09 august 2016 în sumă de 9

160 420,89 lei înaintat de către Biroul Vamal Chișinău spre executare către

instituția financiara.

Astfel, precizează că reieșind din faptul că ordinul incaso se considera

document executoriu, iar suma indicata spre executare a fost confirmată de către

organul emitent, BC „Energbank” SA a primit și parțial a executat obligația prin

ordin incaso nr. 19 la data de 12 august 2016 în sumă de 127 943,37 lei, iar la data

de 19 august 2016 a fost încasata suma restanta prin ordin incaso nr. 708 în sumă

de 9 000 000 lei și prin ordin incaso nr. 709 în sumă de 32 477,52 lei, ordin de

plată nr. 720 din 23 august 2016 în sumă de 34 602 lei, în total fiind încasata din

contul firma de producție și comerț „Valah” societate cu răspundere limitată pentru

executarea ordinului incaso nr. 19 din data de 09 august 2016 emis în baza deciziei

3

de regularizare nr. 793 din 12 iulie 2016, deciziei cu privire la executarea silită a

obligației vamale a plătitorului vamal nr. 54 din 08 august 2016 și obligației nr.

5012 din 16 august 2016 în sumă de 9 195 022,89 lei.

În consecință, în urma neconformării de către societatea cu răspundere

limitată „Caravita Co” a cerințelor stabilite de regimul vamal de „transformare sub

control vamal” (substituirea garanției financiare, încheierea regimului vamal prin

achitarea drepturilor de import) firmei de producție și comerț „Valah” societate cu

răspundere limitată a suportat cheltuieli în urma sancțiunilor aplicate de către

organul vamal, ca urmare a încălcării de către societatea cu răspundere

limitată „Caravita Co” a reglementarilor vamale.

În contextul dat invocă că societatea cu răspundere limitată „Caravita Co” nu

și-a onorat obligațiile contractuale, acumulând față de firma de producție și comerț

„Valah” societate cu răspundere limitată o datorie în sumă de 9 195 022,89 lei, or,

potrivit art. 970 Codul civil, prin contractul de prestări servicii (prestator) se obligă

să presteze celeilalte părți (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să

plătească retribuția convenită.

Evidențiază, în același timp, că prin pretenția nr. 264 din 12 august 2016,

remisă sodeității cu răspundere limitată „Caravita Co”, a solicitat executarea

benevolă extrajudiciară a plăților restante, prin decontarea la contul firmei de

producție și comerț „Valah” societate cu răspundere limitată a valorii de

9 160 420,89 lei, care a fost recepționată la data de 15 august 2016, însă aceasta a

fost lăsata fără răspuns și satisfacere, iar datoria restantă a rămas neachitată până în

prezent.

Consideră că în speță, societatea cu răspundere limitată „Caravita Co” nu a

respectat condițiile stabilite prin contract ce țin de restituirea cheltuielilor suportate

în urma sancțiunilor aplicate de către organele vamale, ca urmare a încălcării de

către societatea cu răspundere limitată „Caravita Co” a reglementărilor vamale și

actelor legislative în vigoare, astfel suma datoriei restante constituie 9 195 022,89

lei.

Suplimentar evidențiază faptul că potrivit pct. 5.3.7 din contractul de prestări

servicii nr. 6801 din 12 iunie 2014, pentru neachitarea datoriei în termen stabilit se

aplică penalitate în mărime de 0,1% din suma neachitată la timp pentru fiecare zi

de întârziere, pentru perioada 18 august 2016 până la 05 septembrie 2016, ce

constituie suma de 174 532,41 lei.

La fel, afirmă că în urma nerespectării de către societatea cu răspundere

limitată „Caravita Co” a reglementărilor vamale ce țin de încheierea regimului

vamal în termenul stabilit sau substituirea garanției financiare cât și nerespectarea

obligațiilor contractuale firmei de producție și comerț „Valah” societate cu

răspundere limitată a fost cauzat prejudiciu efectiv în mărime de 3 723 335,61 lei.

Totodată, reclamantul a invocat că suma prejudiciului efectiv a apărut ca

urmare a măsurilor de aplicare a sechestrului asupra conturilor firmei de producție

și comerț „Valah” societate cu răspundere limitată și încasarea forțată a sumelor

prezentate spre executare, respectiv, suma în mărime de 4 000 000 lei a fost

încasată din suma garanției financiare eliberate de către banca BC „Energbank” SA

conform contractului de credit nr. 845-1295 din 10 noiembrie 2014.

4

În acest sens, relatează că potrivit prevederilor contractuale pct. 4.6.1. al

contractului și pct. 4 al Acordului adițional nr. 1 la contractul de credit nr. 845-

1295 din 10 noiembrie 2014, firma de producție și comerț „Valah” societate cu

răspundere limitată se obligă să achite băncii pentru dispunerea de suma creditului,

acordate o dobândă, calculată la rata de 13 % anual și comision în mărime de 0,5%

anual din soldul creditului, totodată pentru acoperirea sumei restante în mărime de

5 000 000 lei la data de 22 august 2016 a fost încheiat contract de împrumut nr.

22/08 ROM-1, cu condiția stipulată în pct. 2 al contractului a dobânzii în mărime

de 13 % determinat de către Banca Națională a Moldovei.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 8 alin. (2) lit. a), art. 9, art.

196, art. 210, art. 512, art. 513, art. 514, art. 572, art. 575, art. 602, art. 609, art.

610, art. 611, art. 618, art. 666, art. 941, art. 970 din Codul civil.

Solicită încasarea de la societatea cu răspundere limitată „Caravita Co” a

datoriei în mărime de 9 195 022,89 lei, penalități în mărime de 174 532,41 lei,

prejudiciu efectiv în mărime de 3 723 335,61 lei și cheltuielile de judecată în

mărime de 50 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 19 decembrie 2016, acțiunea a

fost admisă integral, și s-a încasat de la societatea cu răspundere limitată „Caravita

Co” în beneficiul firmei de producție și comerț „Valah” societate cu răspundere

limitată datoria în suma de 9 195 022,89 lei, penalitatea contractuală în mărime de

174 532,41 lei, prejudiciul material efectiv în mărime de 3 723 335,61 lei și

cheltuielile de judecată în mărime de 65 000 lei, iar în total suma de 13 157 890, 91

lei.

La 28 decembrie 2016, societatea cu răspundere limitată „Caravita Co”,

reprezentată de avocatul Maican Stanislav a depus cerere apel nemotivată

împotriva hotărârii primei instanțe. Totodată, a solicitat și scutirea de la plata taxei

de stat (f.d. 183 Vol. I).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, a fost

respinsă cererea avocatului Maican Stanislav în interesele societății cu răspundere

limitată „Caravita Co”, cu privire la scutirea de la achitarea taxei de stat la

depunerea apelului și nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către avocatul

Maican Stanislav în interesele societății cu răspundere limitată „Caravita Co”,

fiindu-i acordat apelantului termen până la data de 21 martie 2016, pentru

prezentarea apelului motivat și a dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 37 500

lei (f.d. 195-198).

La 28 februarie 2017, societatea cu răspundere limitată „Caravita Co” a

declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017

(f.d. 200-203 Vol. I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 martie 2017, a fost respins

recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ”Caravita Co” și menținută

încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 (f.d. 225-232 Vol. I).

La 11 aprilie 2017, societatea cu răspundere limitată ”Caravita Co” a depus

apel motivat. De asemenea, a solicitat scutirea de la achitarea taxei de stat (f,.d.

235-241 Vol. I).

5

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, a fost respinsă

cererea avocatului Maican Stanislav în interesele societății cu răspundere limitată

”Caravita Co” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea apelului și

restituită societății cu răspundere limitată ”Caravita Co” cererea de apel.

La 03 iulie 2017, lichidatorul societății cu răspundere limitată ”Caravita

Co”, Magnet Victor a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău

din 23 mai 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu

remiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul, în motivarea recursului a menționat că la data de 16 iunie 2017,

reprezentantul societății cu răspundere limitată ”Caravita Co” a recepționat

încheierea contestată de la oficiul poștal.

La fel, lichidatorul societății cu răspundere limitată ”Caravita Co”, Magnet

Victor a menționat că abia prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, a

obținut dreptul de supraveghere și/sau administrare a societății cu răspundere

limitată ”Caravita Co”, iar despre prezenta cauză a aflat din răspunsul la notificarea

adresată Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017.

Consideră că cererea de scutire de la achitarea taxei de stat înaintată de

avocatul Maican Stanislav a fost examinată în lipsa lichidatorului, fiind în

imposibilitate de a se expuse asupra cererii de scutire de la plata taxei de stat.

Cu atît mai mult că, în conformitate cu art. 85 alin. (4) Codul de procedură

civilă, societatea cu răspundere limitată ”Caravita Co” urmează a fi scutită integral

sau parțial de la achitarea taxei de stat, în condițiile în care s-a dispus dizolvarea

acesteia prin lichidare, fapt ce denotă imposibilitatea achitării taxei de stat.

Or, reiterează că mijloacele financiare ce urmează a fi obținute din realizarea

bunurilor, proprietate a societății cu răspundere limitată ”Caravita Co” sunt

destinate pentru stingerea creanțelor creditorilor, iar prin achitarea taxei de stat

pentru examinarea apelului, ar putea fi defavorizați creditorii.

La fel, menționează că la emiterea încheierii contestate, instanța de apel nu a

cunoscut despre decizia Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017 (prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție din 15 septembrie

2016) privind dizolvarea societății cu răspundere limitată ”Caravita Co” în vederea

lichidării acesteia și prin care organele de conducere au fost înlăturate de la

administrarea societății, fiind limitate în drepturi de a reprezenta societatea.

Deci, avocatul Maican Stanislav fiind împuternicit de organele de conducere

a societății cu răspundere limitată ”Caravita Co”, la data examinării cererii de

scutire de la achitarea taxei de stat nu era împuternicit de a reprezenta societatea, or

dreptul acestuia de a reprezenta societatea cu răspundere limitată ”Caravita Co”, a

dispărut la data de 02 mai 2017.

La 21 august 2017, firma de producție și comerț „Valah” societate cu

răspundere limitată a depus referință la recursul declarat de societatea cu

răspundere limitată ”Caravita Co”., solicitînd respingerea recursului.

În conformitate cu art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

6

Din materialele cauzei rezultă că încheierea instanței de apel a fost

pronunțată la 23 mai 2017, însă date referitor la recepționarea de către părți a

încheierii la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 03 iulie 2017, în termen.

În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Analizînd legalitatea și temeinicia încheierii atacate, Colegiul consideră

recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 110 Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Actele cauzei denotă că la 28 decembrie 2016 societatea cu răspundere

limitată ”Caravita Co” a contestat cu apel nemotivat hotărârea Judecătoriei Anenii

Noi din 19 decembrie 2016, fără achitarea taxei de stat. Totodată, a solicitat și

scutirea de la plata taxei de stat (f.d. 183 Vol. I).

În conformitate cu art. 364 alin. (1) Codul de procedură civilă, cererea de

apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata

taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.

În conformitate cu art. 368 alin. (1) Codul de procedură civilă, dacă cererea

de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este

depusă fără plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se

dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, a fost

respinsă cererea avocatului Maican Stanislav în interesele societății cu răspundere

limitată „Caravita Co” cu privire la scutirea de la achitarea taxei de stat la

depunerea apelului și nu s-a dat curs cererii de apel, fiindu-i acordat apelantului

termen până la data de 21 martie 2016, pentru prezentarea apelului motivat și a

dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 37 500 lei (f.d. 195-198).

Societatea cu răspundere limitată „Caravita Co” a declarat recurs împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 (f.d. 200-203 Vol. I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 martie 2017, a fost respins

recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ”Caravita Co” și menținută

încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 (f.d. 225-232 Vol. I).

La 11 aprilie 2017, societatea cu răspundere limitată ”Caravita Co” a depus

apel motivat. De asemenea, a solicitat scutirea de la achitarea taxei de stat (f,.d.

235-241 Vol. I).

7

Totodată, din materialele cauzei rezultă că examinarea chestiunii punerii pe

rol a apelului declarat de societatea cu răspundere limitată „Caravita Co” a fost

stabilită pentru data de 23 mai 2017.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanța

de apel restituie, printr-o încheiere, cererea de apel dacă apelantul nu a îndeplinit în

termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368

alin. (1).

Dat fiind că apelantul societatea cu răspundere limitată „Caravita Co” nu a

lichidat în termen neajunsurile indicate în încheierea Curții de Apel Chișinău din

16 februarie 2017, în baza art. 369 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Curtea

de Apel Chișinău prin încheierea din 23 mai 2017, a restituit apelantului cererea de

apel.

Așadar, în circumstanțele stabilite, Colegiul reține că instanța de apel

întemeiat a restituit cererea de apel declarată de societatea cu răspundere

limitată „Caravita Co”, pe motiv că nu a înlăturat neajunsurile în termenul limită

stabilit prin încheierea instanței de apel. Or, apelantul a beneficiat de termen

suficient pentru a înlătura neajunsurile, și anume, pentru a prezenta dovada de

achitare a taxei de stat.

Astfel, raportând la caz normele sus-citate, în condițiile în care apelantul

societatea cu răspundere limitată „Caravita Co” nu a înlăturat neajunsurile în

termenul limită acordat de instanța de apel, Colegiul consideră concluzia instanței

de apel privind restituirea apelului întemeiată.

Totodată, Colegiul consideră întemeiată concluzia instanței de apel cu privire

la respingerea cererii cu privire la scutirea de la achitarea taxei de stat la depunerea

apelului.

Astfel, probele prezentate de către societatea cu răspundere limitată „Caravita

Co” în justificarea cererii de scutire de la achitarea taxei de stat sunt insuficiente –

pentru a considera că aceasta este în imposibilitate de a achita taxa de stat stat.

Prin urmare, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că societatea cu

răspundere limitată „Caravita Co” nu a prezentat probe concludent ce ar demonstra

lipsa surselor financiare și situația precară a întreprinderii, precum și lipsa oricăror

bunuri sau imobile, care ar servi drept temei pentru scutirea de la achitarea taxei de

stat.

Distinct de cele relatate, instanța de recurs reține că Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat că

dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder împotriva

Regatului Unit §-36 din 21 februarie 1975), ci unul care poate implica anumite

limitări din partea statelor contractante, în funcție de nevoile și resursele

comunității și ale indivizilor (Ashingdane împotriva Regatului Unit, 28 mai 1985).

În conformitate cu art. 56 alin. (3) și 61 alin. (1) Codul de procedură civilă,

părțile sînt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz

se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este

obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să se intereseze

8

despre dosarul care se află pe rolul instanței și să respecte termenele prevăzute de

lege.

În această ordine de idei, Colegiul notează că societatea cu răspundere

limitată „Caravita Co”, contestînd cu apel hotărârea primei instanțe, avea obligația

de a întreprinde toate măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la

instanță (Cauza Van Harn vs Germania nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că prin restituirea cererii de apel, recurentului

nu i s-a îngrădit accesul liber la justiție protejat de art. 6 din Convenția Europeană

pentru Drepturile Omului și Libertăților Fundamentale.

În acest context, instanța de recurs apreciază critic argumentele invocate în

cererea de recurs, deoarece acestea poartă un caracter declarativ, nu constituie

temei de admitere a recursului și nu indică la ilegalitatea încheierii atacate.

În astfel de circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră justă restituirea cererii de

apel.

Din considerentele menționate, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată ”Caravita Co”,

Magnet Victor și de a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art.428 Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată

”Caravita Co”, Magnet Victor.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017 în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de firma de producție și comerț

”Valah” împotriva societății cu răspundere limitată ”Caravita Co” cu privire la

încasarea datoriei, penalității și a prejudiciului efectiv.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

9