2rac-314/17 — Încasarea datoriei, repararea prejudiciului, încasarea cheltuielilor de judecată

Dosar nr. 2rac–314/17

Prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, judecător – A. Furdui

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Ciugureanu, A. Minciuna, L. Popova

Î N C H E I E R E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de SC “Beton Service” SRL,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Beton

Service” SRL către FIC „Conrep” SRL cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere și cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională a FIC „Conrep”

SRL către SC „Beton Service” SRL cu privire la repararea prejudiciului material și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de SC “Beton Service” SRL și menținută hotărârea

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18 februarie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 10 decembrie 2012, SC “Beton Service” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva FIC “Conrep” SRL cu privire la încasarea datoriei în

mărime de 19 340,00 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 3 138,66 lei și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat faptul că, în rezultatul raporturilor

comerciale cu FIC “Conrep” SRL, față de SC “Beton Service” SRL s-a format o

datorie în mărime de 19 340,00 lei, drept urmare a livrării de către SC “Beton

Service” SRL a mărfii (beton M-200) și a serviciilor de transport.

Faptul recepționării necondiționate, în volum deplin și fără rezerve a mărfii și

serviciilor de către FIC “Conrep” SRL, se confirmă prin facturile fiscale seria KX nr.

3026812 din 07 iulie 2010, seria KX nr.3026753 din 19 iunie 2010, seria KX nr.

3026758 din 19 iunie 2010, seria KX nr. 3026757 din 19 iunie 2010.

Potrivit reclamantului, pârâtul FIC “Conrep” SRL a achitat doar parțial plata

pentru marfa livrată și serviciile prestate, prin urmare la moment soldul datoriei față

de SC “Beton Service” SRL constituie suma de 19 340,00 lei, fapt confirmat prin

actele de evidență contabilă.

Astfel, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, prin scrisoarea de

pretenție din 15 aprilie 2011, pârâtului FIC “Conrep” SRL i-a fost acordat un termen

suplimentar pentru achitarea datoriei cu somarea acestuia despre aplicarea dobânzii de

întârziere la soldul datoriei, pretenție lăsată fără executare, dând dovadă de rea-

credință și eschivare de la executarea obligațiilor de rambursare a datoriei, fapt ce a

determinat somarea prin pretenție repetată la data de 15 august 2012. În rezultatul

neexecutării obligației de plată, reclamantei SC “Beton Service” SRL i-a fost cauzat

un prejudiciu material, ceea ce justifică încasarea dobânzii de întârziere în mărime de

3 138,66 lei.

În cadrul ședinței de judecată, FIC “Conrep” SRL a depus cerere reconvențională

împotriva SC “Beton Service” SRL, solicitând încasarea sumei de 48 723,98 lei cu

titlu de prejudiciu cauzat, încasarea cheltuielilor pentru taxa de stat în sumă de 1

462,00 lei și a cheltuielilor pentru serviciile juridice în sumă de 5 000,00 lei. Totodată

a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată depusă de SC “Beton Service”

SRL împotriva FIC “Conrep” SRL ca neîntemeiată.

În susținerea cererii FIC “Conrep” SRL a indicat că, în anul 2010 a început

construcția unui edificiu (depozit cu oficii) la adresa mun. Chișinău, șos. XXXXX

XX, iar pentru lucrările de construcție a procurat beton de la SC “Beton Service” SRL.

La data de 17 noiembrie 2011, a fost efectuată expertiza cu privire la determinarea

rezistenței betonului monolit prin metode nedistructive, iar la data de 18 noiembrie

2011, a fost întocmit raportul de încercări nr. 138 de către Laboratorul Central în

Construcții al SRL “Fistfog” conform căruia, Planșeul monolit axa 1-3/B-D, avea

rezistența de numai 105, iar Planșeul monolit axa 3-4/B-1), avea rezistența de 147,

motive pentru care consideră că SC “Beton Service” SRL a livrat marfă necalitativă,

deoarece a fost comandat beton cu rezistența de 200 (marca M-200/B-15), însă

rezultatele de laborator au demonstrat contrariul.

FIC “Conrep” SRL susține că la axe a fost folosit betonul cumpărat și turnat la 19

iunie 2010, care de altfel nu corespunde cerințelor prevăzute de proiectul de

construcție al imobilului sus-menționat prin urmare lucrările urmau a fi înlocuite cu

altele corespunzător proiectului. Despre cele depistate a fost anunțat SC “Beton

Service” SRL, prin reclamația din 26 martie 2012, recepționată de către ultimul la 28

martie 2012, prin care i s-a comunicat despre necesitatea înlocuirii betonului

necalitativ prin demolarea suprafeței de beton, prejudiciu estimat de specialiști la

suma de 107 445,50 lei.

În urma efectuării expertizei la Centrul de încercări al “Intercom” ÎS, unde la

momentul prelevării mostrelor de beton a asistat și reprezentantul SC “Beton Service”

SRL, care nu a avut nici o obiecție, a fost întocmit raportul de încercări nr. 284,

conform căruia betonul turnat la data de 19 iunie 2010 corespunde mărcii B-10 (M-

150) și B-12,5 (M-150), însă conform facturilor fiscale SC “Beton Service” SRL

trebuia să livreze beton de marca M-200 (B-15).

Potrivit unui proiect ulterior în vederea consolidării construcției deja existente, a

fost întocmit un deviz de cheltuieli în sumă totală de 47 571,50 lei. Cheltuielile

suportate în legătură cu raportul de încercări cu nr. 284 din 19 aprilie 2012, sunt

estimate la suma de 1152 lei, conform facturii fiscale seria/nr. FA0950134 din 19

aprilie 2012, și sunt considerate drept un prejudiciu cauzat societății, care necesită a fi

încasat de la SC “Beton Service” SRL.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 18 februarie 2016,

cererea de chemare în judecată a SC “Beton Service” SRL împotriva FIC “Conrep”

SRL a fost respinsă, iar cererea reconvențională a FIC “Conrep” SRL împotriva SC

“Beton Service” SRL, a fost admisă parțial, cu încasarea din contul SC “Beton

Service” SRL în beneficiul FIC “Conrep” SRL cu titlu de prejudiciu material a

sumei de 47 571,98 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată proporțional părții admise

din pretenții a sumei de 1 427,00 lei, ce constituie taxa de stat achitată la depunerea

cererii de chemare în judecată, a sumei de 1 200,00 lei, ce constituie cheltuieli

pentru efectuarea expertizei și sumei de 5 000,00 lei ce constituie cheltuieli pentru

acordarea asistenței juridice. În rest pretențiile FIC “Conrep” SRL au fost respinse

ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, a fost respins

apelul declarat de SC “Beton Service” SRL și menținută hotărârea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 18 februarie 2016.

La data de 13 iunie 2017, SC “Beton Service” SRL a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea integrală a acesteia și a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei decizii prin care să fie admisă acțiunea de bază și

încasată în beneficiul recurentei datoria în sumă de 19 340 lei, dobânda de

întârziere în sumă de 7 034, 46 lei, și cheltuielile de judecată suportate, precum și

să fie respinsă acțiunea reconvențională înaintată de FIC “Conrep” SRL.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Susține că, instanța de apel, la pronunțarea deciziei, nu a

ținut cont de înscrisurile anexate la materialele cauzei, care certifică faptul livrării

mărfii către intimat, și de obligația corelativă a ultimului de a achita marfa

recepționată. Mai mult, potrivit opiniei recurentei, instanța de apel nu și-a motivat

suficient concluziile expuse în decizie.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către SC “Beton Service” SRL, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de SC “Beton Service” SRL.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SC “Beton Service” SRL.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Dumitru Mardari