3ra-472/15 — Contestarea actelor administrative.

Dosarul nr. 3ra-472/15 Prima instanţă: O. Melniciuc Instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun şi N. Craiu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău privind contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014, prin care apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI” a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 mai 2014. ACONSTATAT: La 04 iunie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI” a înaintat în instanţa de judecată cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău privind contestarea actelor administrative. În motivarea cererii, reclamantul Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI” a indicat că în perioada 01 mai 2012 – 31 decembrie 2012, la sediul întreprinderii a fost efectuat controlul fiscal de către Direcţia Control Fiscal al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, fiind examinată corectitudinea trecerii în cont a sumelor TVA aferente procurărilor efectuate în perioada supusă controlului de la Societatea cu Răspundere Limitată „Ravelin-Com”, fiind întocmit actul de control nr. 5- 659597 din 14 februarie 2013. Reclamanta a mai invocat că nefiind de acord cu actul de control a înaintat Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău la 27 februarie 2013 obiecţiile sale. Prin decizia nr. 1075/1/6 din 15 martie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI” a fost sancţionată cu amenzi şi penalităţi după cum urmează: 152 793 1 lei – cu titlu de TVA achitată la buget, 256 032 lei – cu titlu de TVA micşorată destinată trecerii în cont pentru perioada ulterioară, 7 269 lei – cu titlu de majorări de întârzieri, calculate pentru neachitarea în termen a TVA şi 51 438 lei – cu titlu de amenzi pentru încălcarea legislaţiei (f.d. 16). Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI” a contestat decizia de sancţionare la organul ierarhic superior, care prin decizia nr. 363 din 30 aprilie 2013, a respins ca neîntemeiată cererea prealabilă (f.d.

20). Consideră reclamanta că este imputată ilegal responsabilitatea pentru încălcările comise de către Sociatatea cu Răspundere Limitată „Ravelin-Com” la emiterea şi semnarea documentului care acordă dreptul cumpărătorului de a trece în cont TVA sumele permise. Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI” a mai punctat că nu poartă răspundere pentru semnăturile aplicate pe facturi de către Sociatatea cu Răspundere Limitată „Ravelin-Com” şi verificarea autenticităţii acestor semnături nu ţine de competenţa ei.

Reclamanta susţine că până la moment nu i-au fost prezentate probele, care au stat la baza întocmirii deciziei nr. 1075/1/6 din 15 martie 2013 şi mai exact copiile de pe facturile fiscale ale Societatea cu Răspundere Limitată „Ravelin-Com”, deşi au expediat o notificare în acest sens la 11 aprilie 2013. Solicită reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI” anularea actului de control nr. 5-659597 din 14 februarie 2013 emis de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, anularea deciziei nr. 1075/1/6 din 15 martie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, anularea deciziei nr. 363 din 30 aprilie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău şi rambursarea următoarelor sume: 152793 lei – cu titlu de TVA achitată la buget, 256032 lei – cu titlu de TVA destinat trecerii în cont pentru perioada ulterioară, 25719 lei – cu titlu de apendă pentru încălcarea legislaţiei şi 7269 lei – cu titlu de majorarea de întîrziere calculată pentru neachitarea în termen a TVA. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 mai 2014, cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău privind contestarea actelor administrative, a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014 apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI” a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 mai 2014. La 16 februarie 2015 Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI” au contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece, instanţele de judecată nu a 2 constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost recepţionată de către recurent la 05 ianuarie 2014 (f.d. 107), iar recursul a fost declarat la 06 februarie 2015. Prin urmare, prin prisma prevederilor art. 434 CPC instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI”, este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. 3 Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOMACRI”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4