3ra-185/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Gh. Gorun dosarul nr. 3ra-185/14 instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 13 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Taxiparc”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Taxiparc” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 30 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Taxiparc” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 iulie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 07 martie 2013 SRL „Taxiparc” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în rezultatul controlului fiscal, efectuat la 01 decembrie 2012 de către inspectorii fiscali ai Direcţiei Generale Control Fiscal, prin metoda verificării operative la SRL „Taxiparc”, a fost întocmit actul de control nr. 1-584891, în care s-a indicat că în urma verificării automobilului de model „Suzuki” n/î K BC 572, în prezenţa conducătorului auto, Moraru Anatoli, s-a stabilit că la efectuarea decontărilor în numerar, nu a fost utilizat taximetrul.

Respectiv, în baza actului de control nominalizat, la 18 decembrie 2012, Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău a emis decizia nr.3626/1/3, prin care SRL „Taxiparc”, a fost sancţionată cu amendă în mărime de 25000 lei. Menţionează reclamantul că nefiind de acord cu concluzia organului fiscal, expusă în actul de control, la 14 decembrie 2012 a înaintat pîrîtului un dezacord prin care a contestat actul de control, însă pîrîtul fără a examina contestarea, la 18 decembrie 2012 a emis decizia de sancţionare. Consideră reclamantul că ilegal şi neîntemeiat a fost sancţionat, deoarece nu a 1 comis încălcările imputate, or, decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău din 18 decembrie 2012, precum şi actul de control, care a stat la baza emiterii deciziei de sancţionare, nu reflectă circumstanţele de fapt pentru care a fost sancţionat contribuabilul, nu conţin circumstanţele obligatorii pentru încadrarea juridică a încălcării imputate întreprinderii, precum şi elementele constitutive ale încălcărilor fiscale atribuite contribuabilului. Dat fiind faptul că soluţionarea litigiul pe cale extrajudiciară nu s-au soldat cu succes, s-a adresat în instanţa de judecată. Solicită anularea deciziei nr. 3626/1/3 din 18 decembrie 2012, prin care a fost sancţionat cu amendă în mărime de 25000 lei pentru efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru operaţiunile economice cu consumatorii fără utilizarea maşinii de casă şi control cu memorie fiscală existentă la prestarea serviciilor - transport de pasageri în regim taxi.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău 30 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de către SRL „Taxiparc” şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La adoptarea hotărârilor judecătoreşti, în susţinerea concluziilor sale, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 8 alin.(2) lit. c) Cod fiscal, cît şi la prevederile pct. 4 capitolul II din Anexa nr. 5 al Hotărîrii Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998, cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar, au concluzionat că decizie Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău nr. 3626/1/3 din 18 decembrie 2012, prin care SRL „Taxiparc” a fost sancţionat cu amendă în mărime de 25000 lei pentru efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru operaţiunile economice cu consumatorii fără utilizarea maşinii de casă şi control cu memorie fiscală existentă la prestarea serviciilor – transport de pasageri în regim taxi, este legală şi emisă de un organ competent, conform legii şi procedurii stabilite La 16 decembrie 2013, SRL „Taxiparc” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel şi hotărîri primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat că la examinarea cauzei în fond instanţa de apel nu a aplicat legea care urma să fie aplicată şi a interpretat eronat legea.

Consideră recurentul că aprecierea probelor de către instanţele judecătoreşti a fost arbitrară, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Menţionează că instanţa de apel nu a dat apreciere faptului că la momentul efectuării controlului nu se efectuau careva decontări în numerar cu consumatorii după cum pretinde intimatul, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a pricinii nu au fost dovedite prin probe veridice suficiente de către intimat, care în cadrul examinării cauzei nu a probat prin nici un mijloc de probă legalitatea acţiunilor sale la emiterea deciziei de sancţionare. Invocă că nu a comis încălcările imputate în actul de control şi decizia de sancţionare, elementele constitutive ale încălcărilor fiscale atribuite contribuabilului sunt absente iar sancţiunea aplicată este neîntemeiată.

2 Afirmă că instanţa de apel nu a ţinut cont de argumentele invocate în cererea de apel în confirmarea poziţiei sale or, conform art. 6 CEDO instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze deciziile încât să permită exercitarea efectivă a dreptului la casaţie, să nu lase părţile într-o stare de incertitudine şi să nu creeze impresia că nu au fost auzite. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Taxiparc” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Taxiparc” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Cu atît mai mul că argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Taxiparc” asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Taxiparc” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul Societăţii cu Răspundere Limitată „Taxiparc” se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva 4