2ra-793/15 — Încasarea datoriei.

Dosarul nr. 2ra-793/15 Prima instanţă: D. Suşchevici Instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai şi A. Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Carauş Grigore, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Carauş Grigore împotriva Ludmilei Sandul, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014, prin care apelul declarat de Carauş Grigore a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 06 martie 2014. ACONSTATAT: La 16 ianuarie 2014 Carauş Grigore a înaintat în instanţa de judecată cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Sandul, privind încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 27 aprilie 2006 a fost încheiat un contract de împrumut autentificat de Notarul privat „Anton Tereza”, prin care Carauş Grigore a dat cu împrumut suma de 560000 lei echivalentul a 35000 Euro Ludmilei Sandul, iar ultima urma să restituie suma împrumutată la 27 aprilie 2007. A mai menţionat reclamantul că pîrîta nu şi-a onorat obligaţiile contractuale, prin nerambursarea împrumutului în termenul indicat în contract, astfel, încălcînd atît clauzele contractuale, cît şi normele de drept stabilite în acest sens.

Solicită reclamantul Carauş Grigore încasarea din contul Ludmilei Sandul în beneficiul său a sumei de 35000 Euro echivalentul a 560000 lei şi dobînda de întîrziere. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 23 octombrie 2014 cererea de chemare în judecată înaintată de Carauş Grigore împotriva Ludmilei Sandul, privind încasarea datorie a fost respinsă ca fiind tardivă. S-a dispus încasarea din contul lui Carauş Grigore în beneficiul statului a sumei de 16800 lei – cu titlu de taxă de stat. 1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014 apelul declarat de Carauş Grigore a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 martie 2014. La 23 ianuarie 2015 Carauş Grigore a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece, instanţele de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost recepţionată de către recurent la 10 decembrie 2014 (f.d. 82), iar recursul a fost declarat la 23 ianuarie 2015 (f.d.

89). Prin urmare, prin prisma prevederilor art. 434 CPC instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Carauş Grigore, este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră 2 inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Carauş Grigore, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Carauş Grigore, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 3