2rc-264/15 — Încasarea remuneraţiei pentru perioada de observaţie

dosarul nr. 2rc-264/15 instanţa de insolvabilitate: L. Bulgac DECIZIE 01 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd recursul declarat de administratorul provizoriu al societăţii comerciale „Sairos Marketing” societate cu răspundere limitată, întreprinderea individuală „Lihoveţchi Alexandru”, în pricina de insolvabilitate intentată faţă de societatea comercială „Sairos Marketing” societate cu răspundere limitată, la cererea administratorul provizoriu al societăţii comerciale „Sairos Marketing” societate cu răspundere limitată, întreprinderea individuală „Lihoveţchi Alexandru”, cu privire la încasarea remuneraţiei pentru perioada de observaţie, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015, prin care cererea administratorului provizoriu al societăţii comerciale „Sairos Marketing” societate cu răspundere limitată, întreprinderea individuală „Lihoveţchi Alexandru”, a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La data de 18 iunie 2014, creditorul SA „Ceproserving” a depus în judecată cerere introductivă privind intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa SC „Sairos-Marketing” SRL, c/f 100360011524£, cu sediul în mun.Chişinău, bd.

Negruzzi, 2, of.208. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2014, cererea introductivă depusă de creditorul SA ,,Ceproserving” cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa SC „Sairos-Marketing” SRL a fost admisă, fiind dispusă punerea sub observaţie a debitorului SC „Sairos-Marketing” SRL prin desemnarea administratorului provizoriu ÎI „Lihoveţchi Alexandru”, aplicarea măsurilor de asigurare în scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate şi obligarea administratorului provizoriu ÎI „Lihoveţchi Alexandru”, să întocmească şi să prezinte instanţei, un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare pînă la data de 06 octombrie 2014. Prin hotărîrea din 06 octombrie 2014, emisă de aceiaşi instanţă, cererea a fost admisă şi s-a dispus iniţierea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea debitorului SC „Sairos-Marketing” SRL.

A fost numit în calitate de lichidator al SC „Sairos-Marketing” SRL ÎI „Terzi Ivan”. Prin cererea adresată instanţei de insolvabilitate (f. d. 23), Lihoveţchi Alexandru, solicită stabilirea remuneraţiei pentru perioada exercitării atribuţiilor de administrator provizoriu, în mărime de 23 100 lei, cu încasarea sumei pretinse de la co-fondatorii Moldovan Alexei, Saichin Dumitru şi Sviderschi Alexei, conducătorul şi fondatorul SC „Sairos-Marketing” SRL. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015, cererea administratorului provizoriu al SC „Sairos-Marketing” SRL, ÎI „Lihoveţchi Alexandru”, a fost admisă parţial. A fost stabilită, ÎI „Lihoveţchi Alexandru”, remuneraţia pentru perioada de observaţie 20 iunie – 06 octombrie 2014, în cuantum total de 10000 lei, care urmează a fi acoperită, în mod solidar, din contul conducătorului SC „Sairos-Marketing” SRL, Sviderschi Alexei şi fondatorilor, Saichin Dumitru şi Moldovan Alexei.

La data de 10 martie 2015, administratorul provizoriu al SC „Sairos-Marketing” SRL, Lihoveţchi Alexandru a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea încheierii şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea să fie admisă integral. Susţine recurentul că încheierea instanţei de insolvabilitate este ilegală şi neîntemeiată. Menţionează recurentul că prevederile art. 25 alin. (6) din Legea insolvabilităţii, stabilesc suma minimală pentru remunerarea administratorului provizoriu şi susţine, că în cazul în care legea prevede o sumă minimală, ea nu poate fi micşorată.

Indică recurentul că instanţa de judecată în încheierea recurată, a invocat art.70 alin.(5) al Legii insolvabilităţii, care statuează că onorariul fix al administratorului/lichidatorului poate fi variabil, în limitele formulate la alin. (3). El poate descreşte direct proporţional cu durata procesului după primul an de la emiterea hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate şi/sau poate fi mai mic în perioadele în care nu este necesară implicarea administratorului/lichidatorului. În sensul articolului sus-citat, precizează recurentul că onorariul poate fi micşorat în limitele prevăzută de lege, însă limita prevăzută de alin.(3) nu poate fi mai mică decît minimul legal prevăzut de lege.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de administratorul provizoriu al SC „Sairos-Marketing” SRL, Lihoveţchi Alexandru şi să caseze încheierea instanţei de insolvabilitate, soluţionînd problema în fond. În conformitate cu art. 427 lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionînd prin decizie problema în fond. Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul reţine că încheierea recurată a instanţei de insolvabilitate, a fost pronunţată la data de 23 februarie 2015, iar cererea de recurs împotriva acesteia a fost depusă la data de 10 martie 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen. Din materialele dosarului se constată că la datat de 20 iunie 2014, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău, cererea introductivă depusă de creditorul SA ,,Ceproserving” cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa SC „Sairos-Marketing” SRL a fost admisă, fiind desemnat în calitate de administrator provizoriu ÎI „Lihoveţchi Alexandru”, care, pînă la data de 06 octombrie 2014, avea obligaţia de a întocmi şi prezenta instanţei, un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare.

La şedinţa de judecată din 06 octombrie 2014, administratorul provizoriu ÎI „Lihoveţchi Alexandru” a prezentat raportul cu privire la executarea măsurilor de asigurare, subsecvent, instanţa de insolvabilitate, prin hotărîrea din aceeaşi dată, a admis cererea de intentare a procedurii de insolvabilitate şi a iniţiat procedura simplificată a falimentului, şi dizolvarea debitorului SC „Sairos-Marketing” SRL. În calitate de lichidator a fost numit ÎI „Terzi Ivan”. Administratorul provizoriu Lihoveţchi Alexandru a solicitat, instanţei de insolvabilitate, stabilirea remuneraţiei pentru perioada exercitării atribuţiilor de administrator provizoriu, în mărime de 23 100 lei, care a fost admisă parţial de Curtea de Apel Chişinău, în cuantum de 10000 lei.

Soluţia adoptată, instanţa de insolvabilitate şi-a motivat-o, invocînd că în perioada de observaţie, activitatea administratorului provizoriu s-a redus doar la expedierea notificărilor în adresa instituţiilor specificate în încheierea instanţei şi întocmirea raportului privind executarea măsurilor de asigurare, care în opinia instanţei este un volum redus de muncă, respectiv, suma de 23000 lei fiind o sumă exagerată, aplicînd prevederile art. 25 alin. (6) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 şi prin analogie, prevederile art. 70 alin. (5) din aceeaşi lege. Examinînd cererea de recurs prin prisma materialelor cauzei, Colegiul consideră aprecierile instanţei de insolvabilitate drept incorecte, fapt ce a condus la emiterea şi pronunţarea unei încheieri neîntemeiate.

În această ordine de idei, Colegiul menţionează că reieşind din încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 octombrie 2014, decizia de a admite cererea de intentare a procedurii de insolvabilitate şi iniţierea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea debitorului SC „Sairos-Marketing” SRL, a fost luată exact, în baza raportului prezentat de administratorul provizoriu, Lihoveţchi Alexandru, din care rezultă şi instanţa de insolvabilitate le expune întocmai, măsurile întreprinse de către administrator, şi care nu se rezumă doar la expedierea notificărilor în adresa instituţiilor specificate în încheierea instanţei şi întocmirea raportului privind executarea măsurilor de asigurare.

În orice caz, Colegiul menţionează că atribuţiile administratorului provizoriu sunt prevăzute exhaustiv la art. 25 alin. (5) al Legii insolvabilităţii, iar Lihoveţchi Alexandru, în calitate de administrator provizoriu, a acţionat în limitele atribuţiilor prevăzute de lege, ce rezultă din hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 octombrie 2014 şi a norma precitată. Mai mult, alin. (6) al aceluiaşi articol, statuează că cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabileşte instanţa de insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar, care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.

Colegiul învederează că respectiva normă, stabileşte limita minimă a remuneraţiei administratorului provizoriu, care nu poate fi micşorată la latitudinea judecătorului. Astfel, potrivit Hotărîrii Guvernului cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, nr. 165 din 09 martie 2010, cuantumul salariului minim garantat al salariului în sectorul real al economiei constituie 1650 de lei. În aceeaşi ordine de idei, potrivit Hotărîrii Guvernului cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară, nr. 743 din 11.06.2002, coeficienţii de multiplicare recomandaţi pentru stabilirea salariilor de funcţie ale personalului încadrat în unităţi ce nu aplică sisteme de salarizare bazate pe reţeaua tarifară unică de salarizare (RTUS), conducătorii de unitate: 4,00 – 8:00.

Prin urmare, Colegiul precizează că recurentul corect a stabilit remuneraţia care urmează să-i fie achitată, în cuantum de 23100 de lei, iar stabilirea unei remuneraţii sub pragul limită, stabilit prin lege, este un act inacceptabil, or Colegiul, sesizează că însăşi instanţa de insolvabilitate, în încheierea din 23 februarie 2014, a constatat că administratorul provizoriu, Lihoveţchi Alexandru a efectuat calculele, în conformitate cu Anexa nr. 4 la Hotărîrea Guvernului cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară, nr. 743 din 11.06.2002, coroborat cu pct. 1 din Hotărîrii Guvernului cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, nr. 165 din 09 martie 2010. Subsecvent, Colegiul menţionează că aplicarea prin analogie a prevederilor art. 70 alin. (5) al Legii insolvabilităţii, este irelevantă, mai mult că şi acest alineat, face referire la alin. (3) al articolului, care similar, statuează că cuantum nu poate fi mai mic de coeficientul mediu de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariului de funcţie al conducătorilor încadraţi în unităţi care nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului din sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.

Instanţa de insolvabilitate poate varia cu mărimea cuantumului remuneraţiei doar, cu condiţia să nu fie mai mică de cea prevăzută de lege. Potrivit art. 32 alin. (1), (2) din Legea insolvabilităţii cheltuielile judiciare aferente perioadei de observare a debitorului privind taxa de stat, privind remunerarea administratorului provizoriu, privind notificarea, privind convocarea şedinţelor şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul provizoriu se suportă din patrimoniul debitorului. Prin tranzacţie se poate stabili o altă ordine de repartizare a cheltuielilor judiciare.

În cazul în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri ori acestea sînt insuficiente pentru a se acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate, remunerarea administratorului provizoriu şi acoperirea cheltuielilor efectuate de acesta în perioada de observare a debitorului le suportă membrii organelor de conducere şi asociaţii, acţionarii sau membrii debitorului, în mod solidar. Din actele anexate la dosar rezultă că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015 în privinţa remunerării administratorului provizoriu nu a fost contestată de alte persoane.

Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de administratorul provizoriu al societăţii comerciale „Sairos Marketing” societate cu răspundere limitată, întreprinderea individuală „Lihoveţchi Alexandru”, este întemeiat, motiv pentru care, consideră că, încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015, urmează a fi casată şi soluţionată prin decizie problema în fond stabilind administratorului provizoriu al societăţii comerciale „Sairos Marketing” societate cu răspundere limitată, întreprinderea individuală „Lihoveţchi Alexandru”, remuneraţia pentru perioada de observaţie 20 iunie – 06 octombrie 2014, în cuantum de 23100 lei, care urmează a fi încasată, în mod solidar, din contul aceloraşi persoane stabilite de instanţa de insolvabilitate - conducătorului societăţii comerciale „Sairos Marketing” societate cu răspundere limitată, Sviderschi Alexei şi fondatorilor, Saichin Dumitru şi Moldovan Alexei.

În conformitate cu art. 427 lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de administratorul provizoriu al societăţii comerciale „Sairos Marketing” societate cu răspundere limitată, întreprinderea individuală „Lihoveţchi Alexandru”.

Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015, în pricina de insolvabilitate intentată faţă de societatea comercială „Sairos Marketing” societate cu răspundere limitată, la cererea administratorul provizoriu al societăţii comerciale „Sairos Marketing” societate cu răspundere limitată, întreprinderea individuală „Lihoveţchi Alexandru”, cu privire la încasarea remuneraţiei pentru perioada de observaţie, şi soluţionează prin decizie problema în fond, prin care: Se admite cererea administratorul provizoriu al societăţii comerciale „Sairos Marketing” societate cu răspundere limitată, întreprinderea individuală „Lihoveţchi Alexandru” cu privire la încasarea remuneraţiei pentru perioada de observaţie.

Se stabileşte remuneraţia pentru perioada de observaţie 20 iunie – 06 octombrie 2014, în cuantum de 23100 (douăzeci şi trei de mii o sută) lei, care urmează a fi încasată, în mod solidar, din contul conducătorului societăţii comerciale „Sairos Marketing” societate cu răspundere limitată, Sviderschi Alexei şi fondatorilor, Saichin Dumitru şi Moldovan Alexei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă