2ra-696/15 — Încasarea datoriei, penalităţii de întârziere şi compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-696/15 prima instanță: V. Burduh instanța de apel: N. Vascan, I. Cotruță, E. Clim ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu răspundere limitată „Aquatrade” prin intermediul avocatului Denis Staruş, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu răspundere limitată „Aquatrade” împotriva Societății cu răspundere limitată „Script Plus” și Vasilii Tiufanov cu privire la încasarea datoriei, penalității de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Aquatrade” și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 23 iunie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 20 mai 2014, SRL „Aquatrade” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Script Plus” și Vasilii Tiufanov cu privire la încasarea datoriei, penalității de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că la 09 martie 2013 a încheiat cu pârâtul, SRL „Script Plus”, contractul nr. C4-399/13 de vânzare-cumpărare a produselor alimentare şi nealimentare. Administratorul SRL „Script Plus”, Vasilii Tiufanov, conform prevederilor contractului menționat a garantat ca fidejusor executarea prevederilor contractuale. 1 Conform pct. 3.6. din contractul de vânzare-cumpărare nr. C4-399/13 din 09 martie 2013, achitarea mărfurilor se efectuează de cumpărător în numerar, în momentul preluării mărfii sau prin transferul sumei bănești pe contul de decontare al vânzătorului în prealabil sau în termen de 10 zile calendaristice.

Conform pct. 1.1. din același contract, SRL „Aquatrade” s-a obligat să livreze marfa, iar debitorul să o recepționeze şi să achite prețul. Conform pct. 5.4. responsabilitatea părților care nu este prevăzută de contract se determină conform dispozițiilor Codului civil, inclusiv de art. art. 1146-1165. Conform pct. 5.5. din contract, în caz de neexecutare a obligațiilor contractuale de către cumpărător, fidejusorul în persoana administratorului societății, va răspunde solidar cu cumpărătorul pentru executarea obligațiunilor născute din acest contract. Astfel, menționează că la 29 aprilie 2014, datoria SRL „Script Plus” față de SRL „Aquatrade”, conform actului de verificare, constituia 600 lei.

Consideră reclamanta că de către pârâți au fost încălcate prevederile pct. pct. 1.1. și 3.5. din contractul nr. C4-399/13 din 19 martie 2013, cât şi art. 572 alin. (2) Cod civil, care prevede că obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună- credință, la locul şi în momentul stabilit. La 22 aprilie 2014, SRL „Aquatrade” a expediat către SRL „Script Plus” o pretenție prin care a solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare şi restituirea sumei datorate în mărime de 600 lei, însă nu au primit nici un răspuns. Prin urmare, invocă că prin neachitarea sumelor datorate în termen, SRL „Script Plus” a cauzat prejudicii materiale SRL „Aquatrade” și conform art. 602 alin. (1) CC, în coroborare cu pct. 5.2.

din contractul de vânzare-cumpărare nr. C4-399/13 din 19 martie 2013, care prevede că cumpărătorul plătește vânzătorului o penalitate în mărime de 0,5% din suma neachitată în termen pentru fiecare zi de întârziere, SRL „Script Plus” este obligat să achite suma de 540 lei, pentru 180 zile de întârziere, cu titlu de penalitate (600,00 lei x 0,5% x 180 zile = 540,00 lei). Reține că pârâtul Vasilii Tiufanov, la rândul său, nu a executat obligațiile contractuale şi a sfidat prevederile legale care obligă părțile contractuale la executarea acestora. Prin urmare solicită încasarea în mod solidar de la SRL „Script Plus” și Vasilii Tiufanov în beneficiul SRL „Aquatrade” a sumei de 600 lei cu titlu de datorie debitoare restantă, 540 lei penalitatea de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată compuse din cheltuielile pentru asistență juridică și taxa de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 23 iunie 2014 acțiunea a fost admisă parțial, s-a încasat în mod solidar de la SRL „Script Plus” și Vasilii Tiufanov în beneficiul SRL „Aquatrade” suma datorată în mărime de 1140 lei și suma de 270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în total suma de 1410 lei, iar în partea încasării sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică acțiunea a fost 2 respinsă ca neîntemeiată. S-a încasat la bugetul public, în mod solidar, de la SRL „Script Plus” și Vasilii Tiufanov, suma de 29,25 lei cu titlu de cheltuieli aferente judecării. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de SRL „Aquatrade” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 05 februarie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Aquatrade”, prin intermediul avocatului Denis Staruş, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești în partea ce ține de respingerea capătului de cerere privind încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri prin care acest capăt de cerere să fie admis și încasarea în mod solidar din contul intimaților în beneficiul recurentului a cheltuielilor de judecată compuse din taxele de stat pentru apel și recurs. În motivarea recursului, recurenta SRL „Aquatrade” a exprimat dezacordul cu hotărârile judecătorești, considerându-le nefondate în partea respingerii cerinței privind încasarea cheltuielilor de judecată.

Invocă că instanța de fond a încălcat dreptul SRL „Aquatrade” la asistența unui avocat și recuperarea cheltuielilor de participare a acestuia în ședințele de judecată, astfel fiind neglijate prevederile art. 96 alin. (11), art. 8 alin. (1), art. 82, art. 90 lit. i) și art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Aquatrade” prin 3 intermediul avocatului Denis Staruş nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Aquatrade” prin intermediul avocatului Denis Staruş ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Aquatrade” prin intermediul avocatului Denis Staruş se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Ion Corolevschi 4