2ra-2505/15 — Încasarea datoriei, dobînzii şi penalităţii

Prima instanță: Judecătoria Bălți Dosarul nr. 2ra-2505/15 Judecător: A. Cucerescu Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți Judecători: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Mixtă „INCASO” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „INCASO” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Guşan Arcadi cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, penalităţii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 mai 2015, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Bălți din 19 ianuarie 2015, prin care acţiunea a fost admisă pațial, c o n s t a t ă : La 11 august 2014, SRL „INCASO” a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva lui Guşan Arcadi cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, penalităţii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la data de 29 decembrie 2011 între SRL „Iute Credit” şi debitorul Guşan Arcadi a fost încheiat contractul de împrumut nr. 402941 conform căruia, debitorul a luat cu titlu de împrumut de la creditorul SRL „Iute Credit” suma de 3 000 lei, urmînd să restituie creditorului suma de 4 259,20 lei, sumă ce include valoarea împrumutului principal, taxa aferentă contractului de împrumut şi dobînda în mărime de 20%. Susţine că pentru nerespectarea graficului de rambursare a împrumutului debitorul s-a angajat să plătească penalitatea contractuală, raportată duratei de întîrziere. Reclamantul a mai invocat că, la 29 decembrie 2011, SRL „Iute Credit” şi-a onorat obligaţiunea, transferînd debitorului împrumutul acordat în sumă de 3 000 lei, pe cînd ultimul nu şi-a onorat obligaţiunile asumate prin contractul nominalizat.

La 21 ianuarie 2014 contractul a fost reziliat anticipat. Susţine reclamantul că la momentul rezilierii contractului datoria lui Guşan Arcadi faţă de SRL „Iute Credit” constituia suma de 6 069,07 lei, formată din suma principală a contractului în mărime de 2 281,35 lei, taxa aferentă contractului - 666,55 lei, dobînda conform contractului 109,51 lei, taxa pentru reziliere 25% - 286,99 lei, penalitatea contractuală pentru întîrziere – 2 751 lei. Reclamantul SRL „ INCASO” a solicitat încasarea de la Guşan Arcadi a sumei de 6 069,07 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 2 000 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 19 ianuarie 2015, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial.

S-a încasat de la Guşan Arcadi în beneficiul SRL „INCASO” suma principală a contractului în mărime de 2 281,35 lei, taxa de stat în sumă de 270 lei şi cheltuielile legate de asistenţă juridică în sumă de 500 lei. În rest pretențiile au fost respinse. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 mai 2015, a fost respins apelul declarat de SRL „INCASO” și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 19 ianuarie 2015. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 10 august 2015, ÎM „INCASO” SRL prin intermediul avocatului Strulea Nicolae (mandat nr. 0772722) a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎM „INCASO” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM „INCASO” SRL ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „INCASO” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă