2ra-178/15 — Constatarea faptului încălcării termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: M. Diaconu 2ra-178/15 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai DECIZIE 27 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ion Guzun Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de Iurie Madan şi Ludmila Madan, şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ludmilei Madan şi Iurie Madan împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014 prin care au fost respinse cererile de apel depuse de Iurie Madan şi Ludmila Madan, şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 09 iulie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 19 martie 2014, Ludmila Madan şi Iurie Madan au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că la 10 ianuarie 2007, conducătorul autovehiculului de model BMV520, Oleg Marcu, fiind în stare de ebrietate, a depăşit viteza regulamentară la indicatorul rutier „trecere de pietoni” şi a tamponat pe tatăl Ludmilei Madan, Vladimir Levinţa, anul naşterii 1939 şi pe fiica lor Carmina Madan anul naşterii 2004, care în urma accidentului au decedat pe loc.

Indică că prin sentinţa Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 15 februarie 2007, menţinută în vigoare prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 26 aprilie 2007, Oleg Marcu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (6) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani de zile cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Relatează că ulterior, au depus acţiune în judecată împotriva lui Oleg Marcu cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Astfel, Iurie Madan în calitate de tată a Carminei Madan, a solicitat încasarea de la inculpatul Oleg Marcu cu titlu de 1 prejudiciu material suma de 94950 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 100000 dolari SUA, iar Ludmila Madan în calitate de fiică a lui Vladimir Levinţa a solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 99311 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 100000 dolari SUA. Indică că în şedinţa de judecată, condamnatul Oleg Marcu a recunoscut parţial acţiunea civilă, fiind de acord să restituie parţial prejudiciul material, iar cu titlu de prejudiciu moral a fost de acord să restituie câte 100000 lei pentru fiecare. Afirmă că prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 23 mai 2007 s-a dispus aplicarea sechestrului pe automobilul de model BMW 520i cu nr. de înmatriculare СKM 370, ce aparţinea cu drept de proprietate pârâtului, însă într-un mod necunoscut Oleg Marcu, aflându-se în penitenciar a înstrăinat acest mijloc de transport. Indică că prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 28 iunie 2007 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la Oleg Marcu în beneficiul lui Iurie Madan cu titlu de prejudiciu material suma de 3622 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 50000 lei, încasat de la Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan cu titlu de prejudiciu material suma de 7299 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 50000 lei, iar în rest acţiunea fiind respinsă.

Prin decizia Curţii Apel Chişinău din 24 septembrie 2008, a fost admis apelul depus de Ludmila şi Iurie Madan, casată hotărârea primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral şi în partea dată a fost adoptată o nouă hotărâre prin care a fost încasat de la condamnatul Oleg Marcu cu titlu de prejudiciu moral suma în mărime de câte 250000 pentru fiecare reclamant, iar în total suma de 500000 lei, în rest acţiunea fiind respinsă, în rest hotărârea fiind menţinută. Relatează că în temeiul deciziei instanţei de apel, le-au fost eliberate titlurile executorii, care au fost prezentate spre executare Oficiului de Executare Rîşcani, mun. Chişinău şi primite spre executare de către executorul judecătoresc Ina Barcari, iar la 15 octombrie 2009, după întreprinderea unor măsuri de executare, ce nu au adus nimic, le-a expediat în penitenciarul nr. 10 din com.

Goian, unde condamnatul Oleg Marcu îşi executa pedeapsa. Subliniază că executorul judecătoresc Ina Barcari, a dispus reţinerea de la condamnat câte 20 % din toate veniturile pînă la achitarea deplină a sumei totale, fiind obligată contabilitatea Penitenciarului nr. 10 Goian ca în termen de cel mult 3 zile de la data plăţii de a transfera sumele reţinute la adresa familiei Madan, în calitate de creditori. Menţionează că aflându-se în penitenciar, Oleg Marcu le-a achitat, în temeiul titlurilor executorii, doar suma de 7954,69 lei, iar la 20 decembrie 2011 administraţia Penitenciarului nr. 10 Goian a restituit Oficiului de executare Rîşcani, titlurile executorii emise de Judecătoria Botanica, mun.

Chişinău şi Curtea de Apel Chişinău în legătură cu eliberarea condamnatului din penitenciar la 04 noiembrie 2011. Relevă că din cele 4 titluri executorii, 2 eliberate de Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău şi 2 eliberate de Curtea de Apel Chişinău, titlul executoriu nr. 2a – 3332/2008 din 24 septembrie 2008 cu privire la încasarea de la Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan cu titlu de prejudiciu moral suma de 250000 lei a fost restituit ca neexecutat în întregime, titlul nr. 2-1479/2007 din 27 iunie 2007 cu privire la încasarea de la Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan cu titlu de prejudiciu material suma de 7299 lei, fost executat parţial fiind reţinut şi achitat acesteia doar suma 4172,70 lei, restanţa acumulată în temeiul lui constituie suma de 3126, 30 lei, titlul executoriu nr. 2-1479/2007 din 27 iunie 2007 cu privire la încasarea de la Oleg 2 Marcu în beneficiul lui Iurie Madan a sumei prejudiciului material în sumă de 3622 lei a fost executat integral, iar titlul executoriu nr. 2a-3332/2008 din 24 septembrie 2008 cu privire la încasarea de la Oleg Marcu în beneficiul lui Iurie Madan cu titlu de prejudiciu moral suma de 250000 lei a fost executat parţial, fiind reţinută şi achitată acestuia suma de 550,65 lei, iar restanţa constituie suma de 249449 lei, 35 bani.

Astfel, titlurile executorii au fost primite spre executare de executorul judecătoresc Iurie Gîlca, la 03 februarie 2012, care a întreprins careva acţiuni cu privire la executarea acestor documente, iar la 17 septembrie 2012 la solicitarea Ludmilei Madan, a întocmit un proces-verbal în privinţa lui Oleg Marcu cu privire la contravenţie pe faptul neexecutării intenţionate a hotărârii judecătoreşti. În rezultat, prin hotărârea Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 14 mai 2013, Oleg Marcu a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenţiei prevăzute de art. 318 Cod contravenţional şi a fost sancţionat cu amendă în mărime de 150 u.c. Insistă că la solicitarea Ludmilei Madan, la 25 iunie 2013, executorul judecătoresc a depus o sesizare la Procuratura sectorului Rîşcani, mun.

Chişinău cu privire la examinarea acestei în ordinea art. 274 CPP şi pornirea în privinţa lui Oleg Marcu a urmăririi penale în temeiul art. 320 Cod penal, faptul neexecutării intenţionate a unei hotărâri judecătoreşti. Consideră că Oleg Marcu se eschivează intenţionat de la executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile. Mai invocă că prin încheierea judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 04 noiembrie 2011, Oleg Marcu a fost eliberat de pedeapsă înainte de termen, la emiterea încheierii fiind reţinut că acesta are un comportament la nivel şi în raport social respectuos, s-a corijat, în ultima perioadă de timp nu a comis încălcări de disciplină şi de regim, este caracterizat pozitiv, a lucrat 312 zile privilegiate, nu are de restituit prejudiciu material şi merită a fi eliberat condiţionat înainte de termen.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 ianuarie 2012 a fost respins ca neîntemeiat recursul procurorului V. Olarescu cu menţinerea încheierii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 noiembrie 2011. Invocă reclamanţii dezacordul cu faptul că Oleg Marcu a fost eliberat din penitenciar fără a restitui prejudiciul material şi prejudiciul moral cauzat prin infracţiune.

Cu referire la prevederile art. 91 alin. (1) Cod penal indică că, persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare, care au reparat integral daunele cauzate de infracţiunea pentru care sunt condamnate, care au participat la executarea şi care nu au refuzat executarea, în conformitate cu prevederile art. 234 din Codul de executare, a muncilor remunerate sau neremunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului şi a teritoriului, de îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de detenţie li se poate aplica liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplină a pedepsei. Totodată, persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, şi de pedeapsa complementară.

Reclamanţii consideră că Oleg Marcu nu a întrunit la acel moment condiţiile de a fi eliberat de pedeapsă înainte de termen. La fel, indică că faptul neexecutării în termen îndelungat a hotărârii judecătoreşti din 24 septembrie 2008, (25 noiembrie 2008 – 14 martie 2014) 3 constituie o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Cu titlu de exemplu, invocă hotărâri CEDO pronunţate contra Republicii Moldova legate de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile în care a fost constatat faptul violării dreptului la un proces echitabil şi dreptul la respectarea proprietăţii: cauza Istrate vs Moldova din 13 iunie 2006, Prodan vs Moldova din 18 mai 2004, Olaru şi alţii vs Moldova din 28 iulie 2009. Remarcă că conform p. 1 alin. 2 şi alin. 3 al Hotărârii Plenului CSJ nr. 17 din 19 iunie 2000 „privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judiciare a unor prevederi ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale”, jurisprudenţa CEDO constituie parte integrantă a sistemului legal intern şi respectiv urmează a fi aplicată direct ca orice altă lege a RM cu deosebirea că CEDO are prioritate faţă de legile interne.

Solicită încasarea de la bugetul de stat prejudiciul material cauzat în mărime de 253126,30 lei pentru Ludmila Madan prin neexecutarea intenţionată a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2008 cu privire la încasarea de la debitorul Oleg Marcu a sumei prejudiciului material şi moral cauzat prin infracţiune, prejudiciul material în mărime de 249449,35 lei pentru Iurie Madan prin neexecutarea intenţionată a aceleiaşi hotărâri judecătoreşti, încasarea pentru perioada de neexecutare a hotărârii judecătoreşti irevocabile 25 noiembrie 2008 – 14 martie 2014 a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei pentru fiecare. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 09 iulie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, constatat faptul neexecutării în termen rezonabil al hotărârii judecătoreşti: deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2008 privind încasarea de la Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan suma de 253126,3 lei şi în beneficiul lui Iurie Madan suma de 249449,35 lei, încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul Ludmilei Madan şi Iurie Madan, cu titlu de prejudiciu moral pentru încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti: deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2008, câte 30000 lei pentru fiecare, încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul Ludmilei Madan şi Iurie Madan, cu titlu de cheltuieli de judecată câte 1000 lei, pentru fiecare, au fost respinse ca neîntemeiate cerinţele Ludmilei Madan şi Iurie Madan cu privire la repararea prejudiciului material, pentru încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014 au fost respinse cererile de apel depuse de Iurie Madan şi Ludmila Madan, şi Ministerul Justiţiei al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 26 noiembrie 2014, Ludmila Madan şi Iurie Madan au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea prin care apelul lor a fost respins şi menţinerea deciziei instanţei de apel în partea respingerii apelului depus de Ministerul Justiţiei al RM, casarea hotărârii primei instanţe în partea respingerii cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului material şi în partea admiterii parţiale a cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului moral, rejudecarea pricinii în partea contestată şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a cerinţelor lor.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia contestată considerând că aceasta este pasibilă casării în partea respingerii apelului lor. La fel, consideră că hotărârea primei instanţe este neîntemeiată în partea încasării 4 prejudiciului moral în sumă de numai 30000 lei şi în partea respingerii cerinţei lor privind repararea prejudiciului material. Cu referire la prevederile art. 400 alin. (2), art. 432 alin. (2) CPC invocă încălcarea esenţială a normelor de drept material şi interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai invocă prevederile art. 13 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consideră că circumstanţele de fapt ale pricinii denotă incontestabil la temeinicia acţiunii lor.

Remarcă că din cauza neglijenţei administraţiei Penitenciarului nr. 10 din com. Goian a dispărut un titlu executoriu din cele 4 titluri executorii ce se aflau la executare, şi anume titlul executoriu nr. 2-1479 din 28 iunie 2007 cu privire la încasarea de la debitorul Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan a sumei de 7299 lei, şi care în penitenciar a fost executat parţial fiind reţinut şi achitat numai suma de 4172,70 lei, restanţa acumulată constituind suma de 3126,30 lei. Mai susţin că condamnatul Oleg Marcu a fost eliberat din penitenciar în mod ilegal, fără a se lua în consideraţie că nu a restituit prejudiciul material şi moral cauzat prin infracţiune, iar în cadrul executării pedepsei cu închisoarea a comis 8 încălcări disciplinare, fiind supus răspunderii disciplinare tot de 8 ori.

Susţine că decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2008 nu a fost executată în privinţa lor nici până la moment, fapt ce constituie o încălcare a prevederilor art. 6 paragraf 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Remarcă că toate acţiunile întreprinse de Oficiul de Executare Rîşcani şi de către executorul judecătoresc Iurie Gîlca în perioada 25 noiembrie 2008 – 14 martie 2014, nu au adus la executarea hotărârii judecătoreşti din 24 septembrie 2008 şi constituie o încălcarea a dreptului recurenţilor la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. În acest sens face referire la prevederile art. 130 alin. (1) şi (2) CPC, art. 6 paragraf 1 şi art. 41 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

La fel, sunt de opinia că prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti le-a fost încălcat şi dreptul la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. Cu referire la p. 1 alin. (2) şi alin. (3) al Hotărârii Plenului CSJ nr. 17 din 19 iunie 2000 privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judiciare a unor prevederi a Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, menţionează că jurisprudenţa CEDO constituie parte integrantă a sistemului legal intern şi respectiv urmează a fi aplicată direct ca orice altă lege a RM cu deosebirea că CEDO are prioritate faţă de legile interne.

Mai fac recurenţii referire la hotărârile CEDO pronunţate contra Republicii Moldova legate de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile în care a fost constatat faptul violării dreptului la un proces echitabil şi dreptul la respectarea proprietăţii: cauza Istrate vs Moldova din 13 iunie 2006, Prodan vs Moldova din 18 mai 2004, Olaru şi alţii vs Moldova din 28 iulie 2009. Consideră recurenţii că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel în concluziile sale la compartimentul aprecierii mărimii prejudiciului moral prin durata excesivă a executării hotărârii judecătoreşti nu au ţinut cont de circumstanţele de fapt 5 şi de drept, invocate în sprijinul încasării sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Susţin că la determinarea termenului rezonabil urmează să se ţină cont de criteriile de apreciere: complexitatea cauzei, comportamentul părţilor, miza (interesul) pentru reclamant, caracterul obligaţiei. Sunt de opinia că concluziile instanţei de fond şi ale instanţei de apel în partea încasării numai a sumei în mărime de 30000 lei cu titlu de prejudiciu moral, sunt neîntemeiate, şi este necesară admiterea integrală a acestei pretenţii cu încasarea întregii sume de 100000 lei pentru fiecare. De asemenea, consideră că este neîntemeiată şi concluzia primei instanţe menţinute prin decizia instanţei de apel cu privire la respingerea cerinţei privind repararea prejudiciului material, care de fapt şi de drept constituie suma obiectului executării conform titlurilor executorii executate de către executorul judecătoresc.

Menţionează că instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor de fapt şi de drept ale apelului, precum nici nu a acordat o deplină eficienţă recomandărilor şi prevederilor menţionate în hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 6 din 11 noiembrie 2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel, în special pct. 18, 24, 25, 26, 27, 29, 31, 38. Subliniază că la examinarea recursului, instanţa de recurs urmează să ţină cont de recomandările menţionate în hotărârea Plenului Curţii Supreme Justiţie nr. 5 din 11 noiembrie 2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs.

La 06 ianuarie 2015, Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova a depus cerere de recurs solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea integrală a acţiunii, sau modificarea deciziei instanţei de apel în sensul constatării încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti drept o satisfacţie echitabilă suficientă a prejudiciului moral suportat, sau în cazul stabilirii necesităţii acordării unei sume băneşti de a modifica decizia instanţei de apel în sensul diminuării sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuieli pentru asistenţă juridică, corespunzător sumelor acordate în cauze similare de către Curtea Europeană şi instanţele judecătoreşti naţionale.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată considerând că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi a aplicat eronat normele de drept material, apreciind arbitrar probele. Consideră că instanţa de apel nu a supus verificării corespunzătoare legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate. Afirmă că art. 6 din Convenţie garantează oricărei persoane dreptul de acces la justiţie, care are drept consecinţă dreptul la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive, însă acest drept nu poate obliga un stat să asigure executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, oricare ar fi ea şi oricare ar fi circumstanţele. Relevă că executorul judecătoresc a reacţionat imediat la toate cererile intimaţilor şi a întreprins măsurile posibile care puteau a fi întreprinse în mod raţional în scopul executării documentului executoriu vizat.

Apreciază ca neîntemeiată motivarea instanţei de apel precum că executorul judecătoresc nu a întreprins suficiente acţiuni de executare a actului judecătoresc ce a intrat în vigoare, în condiţiile în care nemijlocit intimaţii Ludmila Madan şi Iurie Madan au invocat că nu au pretenţii în adresa executorului judecătoresc fiindcă acesta 6 a întreprins potrivit legislaţiei în vigoare toate acţiunile care erau necesare pentru executarea documentului de executare. La fel, instanţa de apel nu a luat în considerare că intimaţii au invocat careva ilegalităţi admise de către Penitenciarul nr. 10 din com. Goian, unde debitorul procedurii de executare şi-a ispăşit pedeapsa cu închisoarea pînă la 4 noiembrie 2011. Subliniază că potrivit art. 21 Cod de executare, executorul judecătoresc este unica persoană autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii.

Efectuarea actelor de executare silită de către alte persoane atrage răspunderea prevăzută de lege. Totodată, conform art. 21 alin. (1) din Legea privind executorii judecătoreşti, executorul judecătoresc este persoană fizică învestită de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes public prevăzute de prezenta lege şi de alte legi. În exercitarea atribuţiilor de serviciu, executorul judecătoresc este exponentul puterii de stat. Doar executorul judecătoresc licenţiat şi învestit în condiţiile prezentei legi poate efectua executarea silită. Remarcă că instanţa de apel avea ca sarcină exclusivă de a analiza dacă măsurile adoptate de către executorul judecătoresc au fost adecvate, suficiente şi să analizeze dacă a fost respectat termenul rezonabil de executare a hotărârii judecătoreşti nemijlocit de către acesta.

Or, intervalul de timp ce necesită a fi luat în considerare la calcularea termenului rezonabil va constitui acea perioadă de timp când documentul executoriu s-a aflat spre executare la executorii judecătoreşti. Precizează că pe parcursul perioadei 15 octombrie 2009 - 20 decembrie 2011, executorul judecătoresc nici nu era responsabil de a întreprinde careva acţiuni de executare pentru acest interval de timp, deoarece debitorul procedurii de executare îşi ispăşea pedeapsa cu închisoarea în penitenciar. Indică că instanţele inferioare corect au respins pretenţia privind repararea prejudiciului material, deoarece Statul RM nu a avut şi nici nu are careva obligaţii pecuniare faţă de intimaţi, iar încasarea sumei datoriei din contul bugetului de stat prin schimbarea debitorului este inadmisibilă, debitorul obligaţiei pecuniare fiind Oleg Marcu.

În partea ce ţine de încasarea în beneficiul fiecărui intimat/reclamant a sumei de 30000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat în urma încălcării termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti, consideră că instanţa de apel neîntemeiat a dispus menţinerea hotărârii instanţei de fond în acest capăt al acţiunii, în condiţiile în care pricina nu a fost examinată sub toate aspectele şi s-a dat o apreciere incorectă a probelor prezentate. Mai mult, evidenţiază că soluţia instanţei de apel este în contradicţie cu motivarea acesteia, în condiţiile în care nemijlocit Colegiul a concluzionat, că însăşi constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii instanţei de judecată definitive şi irevocabile se consideră o satisfacţie morală pentru prejudiciul cauzat, iar în acelaşi timp menţinând hotărârea instanţei de fond în partea acordării prejudiciului moral.

Relevă că instanţa de apel, menţinând hotărârea primei instanţe a ignorat prevederile art. 94 alin. (1) CPC şi urma să compenseze cheltuielile pentru asistenţă juridică proporţional părţii admise din pretenţii. La 20 ianuarie 2015, Ludmila Madan şi Iurie Madan au depus referinţă, solicitând respingerea recursului declarat de Ministerului Justiţiei al RM.

7 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurenţilor la 07 noiembrie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire nr. 4679 (f. d. 251, vol. I) Careva date despre recepţionarea acesteia de către Ludmila Madan şi Iurie Madan nu sunt prezente, pe când recurentul Ministerul Justiţiei al RM susţine că a recepţionat decizia integrală a instanţei de apel la 14 noiembrie 2014, anexând la cererea de recurs scrisoarea de expediere a deciziei recurate cu ştampila de intrare a recurentului aplicată pe aceasta, prin care se atestă data recepţionării deciziei recurate (f. d. 46, vol. II). Astfel, la caz se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 26 noiembrie 2014 şi respectiv 06 ianuarie 2015, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate, din considerentele ce urmează În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

La caz se constată că Ludmila Madan şi Iurie Madan, făcând uz de noul remediu intern în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată au solicitat încasarea de la bugetul de stat a prejudiciului material cauzat în mărime de 253126,30 lei pentru Ludmila Madan prin neexecutarea intenţionată a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2008 cu privire la încasarea de la debitorul Oleg Marcu a sumei prejudiciului material şi moral cauzat prin infracţiune, prejudiciul material în mărime de 249449,35 lei pentru Iurie Madan prin neexecutarea intenţionată a aceleiaşi hotărâri judecătoreşti, încasarea pentru perioada de neexecutare a hotărârii judecătoreşti irevocabile 25 noiembrie 2008 – 14 martie 2014 a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei pentru fiecare.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii parţiale a acţiunii, constatând faptul neexecutării în termen rezonabil al hotărârii judecătoreşti: decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2008 privind încasarea de la Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan suma de 253126,3 lei şi în beneficiul lui Iurie Madan suma de 249449,35 lei, a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul Ludmilei Madan şi Iurie Madan, cu titlu de prejudiciu moral pentru încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti: decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2008, câte 30000 lei pentru fiecare şi câte 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest cerinţele Ludmilei Madan şi Iurie Madan cu privire la repararea prejudiciului material, pentru încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti, au fost respinse ca neîntemeiate.

Judecând apelurile depuse de Iurie Madan şi Ludmila Madan, şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, instanţa de apel a constatat netemeinicia acestora, menţinând hotărârea primei instanţe. Conform prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că 8 i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Raportând prevederile normei enunţate la circumstanţele speţei, instanţa de recurs constată ca fiind justă soluţia instanţelor judecătoreşti inferioare, care examinând pretenţiile reclamanţilor prin prisma prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, au constatat încălcarea dreptului lui Iurie Madan şi Ludmilei Madan la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti irevocabile, admiţând în acest sens doar cerinţele cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, la fel, fiind cert că întemeiat instanţele de judecată au respins capătul de cerere al reclamanţilor cu privire la repararea prejudiciului material.

Aici se va remarca că executarea hotărârii judecătoreşti constituie parte integrantă a procesului, iar Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac.

Perioada ce urmează a fi luată în consideraţie la caz. Astfel, din actele cauzei rezultă că prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 28 iunie 2007 a fost încasat din contul lui Oleg Marcu în beneficiul lui Iurie Madan prejudiciul material în sumă de 3622 lei şi prejudiciul moral în sumă de 50000 lei, în total suma de 53622 lei. La fel, a fost încasat din contul lui Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan prejudiciul material în sumă de 7299 lei şi prejudiciul moral în sumă de 50000 lei, în total suma de 57299 lei, în rest acţiunea Ludmilei Madan şi Iurie Madan fiind respinsă (f. d. 22-23). Ulterior, ca urmare a examinării apelului Ludmilei Madan şi Iurie Madan, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2008 a fost casată hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 28 iunie 2007, în partea încasării despăgubirii morale şi în această parte a fost emisă o hotărâre nouă prin care s-a încasat din contul lui Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan şi Iurie Madan a câte 250000 lei, fiecare, cu titlu de despăgubire morală, în total 500000 lei, în rest fiind menţinută hotărârea primei instanţe (24-26).

Este cert şi faptul că decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2008 a rămas definitivă şi executorie prin neatacare, în acest sens fiind emise titlurile 9 executorii nr. 2a-3332/08 cu privire la încasarea din contul lui Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan a sumei de 250000 lei cu titlu de despăgubire morală şi titlul executoriu nr. 2a-3332/08 cu privire la încasarea din contul lui Oleg Marcu în beneficiul lui Iurie Madan a sumei de 250000 lei cu titlu de despăgubire morală (f. d. 27, 28 vol. I). Deşi la materialele dosarului lipseşte o încheiere de intentare a procedurii de executare, din conţinutul înscrisurilor anexate la materialele pricinii şi anume din titlurile executorii cu privire la încasarea din contul lui Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan şi a lui Iurie Madan a sumei de câte 250000 lei cu titlu de despăgubire morală, rezultă că documentele executorii nr. 2a-3332/08 emise de Curtea de Apel Chişinău, au parvenit spre executare la Oficiul de Executare Centru, la data de 02 iunie 2009, sub nr. 8-900/09 şi nr. 8-907/09 al registrului de evidenţă.

Conform înscrisurilor din aceleaşi titluri executorii rezultă că acestea, la data de 02 octombrie 2009 au parvenit la Oficiul de executare Rîşcani, mun. Chişinău, fiind înregistrate sub nr. 11-822 şi 11-823, (f. d. 27 verso, 28 verso, vol. I). Executorul Oficiului de executare Rîşcani, mun. Chişinău Ina Barcari, examinând materialele procedurii de executare în baza documentelor executorii nr. 2a-3332/08 emise la 24 septembrie 2008 de Curtea de Apel Chişinău cu privire la încasarea din contului lui Oleg Marcu a sumei de 250000 lei cu titlu de despăgubire morală în beneficiul lui Iurie Madan şi a sumei de 250000 lei în beneficiul Ludmilei Madan cu titlu de despăgubire morală, prin încheierile nr. 11-822/09 şi nr. 11-823/09 din 15 octombrie 2009, constatând că debitorul este deţinut al Penitenciarului nr. 10 Goian, mun.

Chişinău, a dispus transmiterea titlurilor executorii în Penitenciarului nr. 10 Goian, mun. Chişinău şi reţinerea a câte 20 % din toate veniturile debitorului Oleg Marcu până la achitarea deplină a sumelor parvenite spre executare, începând cu data de 01 noiembrie 2009, obligând contabilitatea Penitenciarului nr. 10 Goian ca în termen de cel mult trei zile de la data plăţii veniturilor, de a transfera sumele reţinute la adresa creditorilor Ludmila Madan şi Iurie Madan (f. d. 29-30). Materialul probator atestă că în penitenciarul nr. 10 Goian, mun. Chişinău, în baza titlului executoriu nr. 2a-3332/08 emis la 24 septembrie 2008 de Curtea de Apel Chişinău cu privire la încasarea din contului lui Oleg Marcu a sumei de 250 000 lei cu titlu de despăgubire morală în beneficiul lui Iurie Madan şi în baza încheierii executorului Oficiului de executare Rîşcani, mun.

Chişinău, Ina Barcari, nr. 11-822/09 din 15 octombrie 2009, au fost efectuate reţineri în mărime de 550,65 lei, rămânând o restanţă de 249449,35 lei. Totodată, este cert şi faptul că în baza celuilalt document executoriu nr. 2a-3332/08 emis la 24 septembrie 2008 de Curtea de Apel Chişinău cu privire la încasarea din contului lui Oleg Marcu a sumei de 250000 lei cu titlu de despăgubire morală în beneficiul Ludmilei Madan, în penitenciarul nr. 10 Goian, mun. Chişinău reţineri nu au fost efectuate. Prin scrisorile de expediere nr. 5/2476 şi nr. 5/2477 din 09 noiembrie 2011 titlurile executorii nr. 2a-3332/08 emise la 24 septembrie 2008 au fost returnate executorului Oficiului de executare Rîşcani, mun.

Chişinău, Ina Barcari, în legătură cu eliberarea lui Oleg Marcu la data de 04 noiembrie 2011 (f. d. 31-32). Prin încheierile executorului judecătoresc Iurie Gîlca nr. 087-16/2012 din 03 februarie 2012, a fost preluată executarea documentelor executorii cu nr. 2a-3322/08 din 24 septembrie 2008 emise de Curtea de Apel Chişinău cu privire 10 la încasarea din contul lui Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan şi lui Iurie Madan cu titlu de despăgubire morală a câte 250000 lei (f. d. 34-35).

Prin încheierea executorului judecătoresc nr. 087-17/2012 din 24 februarie 2012 au fost aplicate măsurile asiguratorii a executării documentului executoriu după cum urmează: a fost obligat Camera Înregistrării de Stat să comunice executorului judecătoresc Iurie Gîlca, informaţia despre participarea debitorului Oleg Marcu la fondarea unor întreprinderi, şi interzis Camerei Înregistrării de Stat, în cazul depistării cărorva întreprinderi înregistrate după debitorul nominalizat de a efectua careva modificări în actele de constituire a acestor întreprinderi, a fost obligat Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM, Direcţia de înregistrare a transportului şi calificare a conducătorilor auto să comunice executorului judecătoresc Iurie Gîlca, informaţia cu privire la mijloacele de transport ce aparţin cu titlu de proprietate debitorului Oleg Marcu, iar în cazul depistării, să comunice dacă este grevat sau nu dreptul asupra lor, cu aplicarea interdicţiei de înstrăinare a mijloacelor de transport ce aparţin cu titlu de proprietate debitorului, a fost obligat Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor al RM, Direcţia Generală documentare a Populaţiei de a elibera debitorului Oleg Marcu, paşaportul şi documentele de călătorie sau prelungirea termenului de valabilitate a acestora, a fost obligat Consiliul Municipal Chişinău, Direcţia Generală Economie,

Reforme şi Relaţii Patrimoniale să comunice adresa mun. Chişinău, str. M. Sadoveanu 30/2, ap. 34, informaţia privind participarea la privatizarea fondului locativ a debitorului Oleg Marcu, totodată fiind interzisă efectuarea anumitor acte în privinţa debitorului. Prin răspunsul nr. 03/673-6894 din 06 martie 2012 remis de către Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM, Direcţia înregistrare a transportului şi calificare a conducătorilor auto în adresa biroului executorului judecătoresc Iurie Gîlca, s-a menţionat că după debitorul Oleg Marcu nu sunt înregistrate unităţi de transport.

Prin răspunsul nr. 05/755/9 din 16 martie 2012 Camera Înregistrării de Stat a informat executorul judecătoresc Iurie Gîlca că debitorul Oleg Marcu nu figurează în calitate de întreprinzător individual şi asociat la societăţi comerciale (în comandită, în nume colectiv, cu răspundere limitată) înregistrate în Registrul de Stat al persoanelor juridice şi întreprinzătorilor individuali. Prin răspunsul nr. 02-06/458 din 16 martie 2012 remis de către Consiliul Municipal Chişinău, Direcţia Generală Economie, Reforme şi Relaţii Patrimoniale în adresa biroului executorului Iurie Gîlca, s-a confirmat că debitorul Oleg Marcu a participat la privatizarea locuinţei nr. 34 din str. M. Sadoveanu 30/2, mun.

Chişinău, iar în urma verificării bazei centralizate de date a Întreprinderii de Stat Cadastru, s-a stabilit că bunul imobil nr. 34 din str. M. Sadoveanu 30/2, mun. Chişinău a fost înstrăinat de către debitor la data de 22 aprilie 2004 şi că pe numele debitorului Oleg Marcu nu este înscris dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile din Republica Moldova. Prin răspunsul nr. 02/3-1316 din 20 martie 2012 remis de către Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor al RM, Direcţia Generală documentare a Populaţiei, în adresa biroului executorului judecătoresc Iurie Gîlca, s-a confirmat că în privinţa debitorului Oleg Marcu au fost aplicate restricţii temporare (refuzul în eliberarea paşaportului) până la achitarea deplină a datoriei.

Prin încheierea executorului judecătoresc Iurie Gîlca nr. 087-17/2012 din 06 martie 2012 au fost aplicate măsurile asigurătorii, obligate BC „Banca de 11 Economii” SA, BC „Comerţbank” SA, BC „Banca Socială” SA, BC „VictoriaBank” SA, BC „Moldova-Agroindbank” SA, BC „Moldindcombank” SA, BC „EuroCreditbank” SA, BC „Unibank” SA, BC „Fincombank” SA, BC „Universalbank” SA, BC „Energbank” SA, BC „ProCreditBank” SA, BC „Mobiasbanca” SA, BC „BCR Chişinău” SA, BC „Eximbank” SA cât şi filialele acestora, să informeze dacă debitorul Oleg Marcu dispune de conturi bancare în lei moldoveneşti sau în valută sau carduri bancare, safeu personal, iar în cazul depistării conturilor, safeului personal de a fi aplicate măsurile de asigurare (sechestru) pe mijloacele băneşti, safeului personal dar nu mai mult de suma debitorială care constituie 500000 lei . Prin răspunsurile parvenite în adresa executorului judecătoresc de la instituţiile financiare s-a constatat că debitorul Oleg Marcu nu deţine conturi, safeuri personale.

La data de 07 martie 2012, în urma deplasării executorului judecătoresc însoţit de creditorul urmăritor Ludmila Madan, la adresa mun. Chişinău, str. M. Sadoveanu 30/2, ap. 34, s-a stabilit că debitorul nu mai locuieşte la adresa dată din anul 2004. Ca urmare, prin demersul 087-17/2012 din 12 martie 2012 înaintat în adresa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, executorul judecătoresc Iurie Gîlca a solicitat instanţei anunţarea în căutare prin încheiere judecătorească a debitorului Oleg Marcu, cu ultimul domiciliu cunoscut mun. Chişinău, str. M. Sadoveanu, 30/2, ap. 34. Astfel, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău nr. 2c-662/12 din 20 aprilie 2012, a fost admis demersul executorului judecătoresc Iurie Gîlca şi anunţat în căutare debitorul Oleg Marcu.

Prin scrisoarea Comisariatului de Poliţie Ciocana, mun. Chişinău, nr. 833j din 25 mai 2012, executorul judecătoresc Iurie Gîlca a fost anunţat că căutarea debitorului Oleg Marcu a fost încetată pe motivul depistării acestuia la adresa mun. Chişinău, str. Prepeliţei, nr. 28, cu anexarea explicaţiei debitorului din 05 iunie 2012. Conform procesului-verbal din 27 iunie 2012 întocmit în baza declaraţiilor tatălui debitorului, ca urmare a deplasării la adresa de domiciliu a lui Oleg Marcu, s-a stabilit că ultimul nu locuieşte la adresa mun.

Chişinău, str. Prepeliţei nr. 28. La cererea creditorului Ludmila Madan din 17 septembrie 2012, executorul judecătoresc Iurie Gîlca a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie din 27 septembrie 2012 în privinţa debitorului Oleg Marcu şi l-a remis instanţei de judecată prin demersul nr. 087-17/2012 din 01 octombrie 2012 în vederea sancţionării debitorului pentru neexecutarea intenţionată a titlului executoriu nr. 2a-3322/08 emis de Curtea de Apel Chişinău. Ca urmare a examinării actelor menţionate de către Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău, a fost încetat procesul pe motiv că contravenientul nu a primit copia procesul-verbal nr. 087-17/2012 din 27 septembrie 2012, deşi acesta a fost expediată prin poştă cu scrisoare recomandată.

La 07 noiembrie 2012 a fost întocmit un alt proces-verbal cu privire la contravenţie în privinţa debitorului Oleg Marcu, care a fost remis instanţei de judecată prin demersul nr. 087-17/2012, care fiind examinat la data de 21 decembrie 2012 de către Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău a fost respins. La 11 februarie 2013 a fost întocmit din nou un procesul-verbal cu privire la contravenţie în privinţa lui Oleg Marcu şi remis instanţei de judecată prin demersul nr. 087-396r/2013 pentru examinare iar ca urmare debitorul Oleg Marcu a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenţiei prevăzute de art. 318 Cod 12 contravenţional fiindu-i aplicată o sancţiune sub formă de amendă în mărime de 150 u.c..

La 24 iunie 2013, executorul judecătoresc Iurie Gîlca a sesizat Procuratura sect. Rîşcani, în vederea examinării posibilităţii de atragere la răspundere penală a debitorului Oleg Marcu Valeriu pentru neexecutarea intenţionată a hotărârii instanţei de judecată şi atragerea acestuia la răspundere în temeiul art. 320. alin. (1) Cod penal, însă prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 25 martie 2014, Oleg Marcu a fost achitat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal pe motivul că fapta acestuia nu întruneşte elementele infracţiunii. La 25 martie 2014, debitorul Oleg Marcu a prezentat executorului judecătoresc Iurie Gîlca certificatul eliberat de către ÎCS „Bemol Retail” SRL prin care se confirmă că acesta este angajat în câmpul muncii la ÎCS „Bemol Retail” SRL şi a solicitat expedierea documentului executoriu la locul de muncă pentru a fi efectuate reţinerile din salariu.

Prin încheierile executorului judecătoresc Iurie Gîlca nr. 087-342r/2014 şi nr. 087-343r/2014 din 26 martie 2014, titlurile executorii nr. 2a-3322/08 din 24 septembrie 2008 emise de Curtea de Apel Chişinău cu privire la încasarea din contul lui Oleg Marcu în beneficiul lui Iurie Madan suma de 250000 lei cu titlu de despăgubiri şi în beneficiul Ludmilei Madan cu titlu de despăgubiri a sumei de 250000 lei, au fost strămutate după competenţă teritorială către executorul judecătoresc Natalia Guţu pentru a fi efectuate reţineri din salariul debitorului de la locul de muncă ÎCS „Bemol Retail” SRL.

Prin încheierile executorului judecătoresc Natalia Guţu nr. 013-143/2014 şi nr. 013-144/2014 din 23 iunie 2014, titlurile executorii nr. 2a-3322/08 din 24 septembrie 2008 emise de Curtea de Apel Chişinău cu privire la încasarea din contul lui Oleg Marcu în beneficiul lui Iurie Madan suma de 250000 lei cu titlu de despăgubiri şi în beneficiul Ludmilei Madan cu titlu de despăgubiri a sumei de 250000 lei au fost strămutate din nou spre executare către executorul judecătoresc Iurie Gîlca pe motivul că debitorului Oleg Marcu s-a eliberat din funcţia deţinută la ÎCS „Bemol Retail” SRL, cu menţiunea că pe parcursul activităţii debitorului la ÎCS „Bemol Retail” SRL au fost efectuate reţineri în sumă de 2097,57 lei, suma dată fiind transferată la contul creditorului urmăritor Ludmila Madan.

La 07 iulie 2014, executorul judecătoresc Iurie Gîlca a preluat executarea documentelor executorii menţionate, informând şi părţile în acest sens prin scrisorile nr. 087-111r/2014 şi nr. 087-112r/2014. Alte acţiuni care atestă executarea documentelor executorii de către organul de executare în speţă nu au fost stabilite. În conexiunea celor relatate, la caz se constată că, deşi în perioada 02 octombrie 2009 - 07 iulie 2014, autoritatea responsabilă de executare a hotărârii judecătoreşti a întreprins măsurile concrete şi necesare întru executarea documentelor executorii cu privire la încasarea de la Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan şi a lui Iurie Madan a sumelor de 250000 lei cu titlu de despăgubiri, este evident că în perioada 02 iunie 2009 - 02 octombrie 2009 aceste titluri executorii s-au aflat la Oficiul de executare Centru mun.

Chişinău, perioadă în care autoritatea responsabilă de executare a hotărârii judecătoreşti nu a întreprins nicio măsură concretă, în vederea executării hotărârilor judecătoreşti irevocabile. Or, după cum a fost menţionat mai sus faptul preluării titlurilor executorii pentru executare la Oficiul de executare Centru mun. Chişinău direct rezultă din 13 înscrisurile efectuate pe partea verso al titlurilor executorii (f. d. 27-28 vol. 1), iar probe incontestabile, care ar demonstra contrariul instanţei nu au fost prezentate. Complexitatea cauzei.

La caz, se atestă că executarea documentelor executorii menţionate este una complicată, având în vedere că de la 02 octombrie 2009, data preluării documentului executoriu de către executorul judecătoresc şi până în prezent, la debitorul Oleg Marcu nu au fost depistate careva bunuri imobile şi mobile sau surse băneşti pe care acesta le-ar deţine în instituţiile bancare de pe teritoriul Republicii Moldova şi care ar putea fi urmărite de către executorul judecătoresc în scopul executării documentelor executorii, la fel fiind constatat că debitorul nu este înregistrat oficial la muncă. La acest segment instanţa de recurs remarcă că însuşi Ludmila Madan şi Iurie Madan au indicat în cererea de chemare în judecată că odată cu parvenirea titlului executoriu la Oficiul de executare Rîşcani mun.

Chişinău pentru executare, executorul judecătoresc Iurie Gîlca, a întreprins unele măsuri de executare, care, însă, nu au adus la nimic. Mai mult ca atât, chiar dacă şi se constată că în perioada 02 iunie 2009 - 02 octombrie 2009, autoritatea responsabilă de executare a hotărârii judecătoreşti, şi anume Oficiul de Executare sector Centru, mun. Chişinău, nu a întreprins careva măsuri concrete, în vederea executării hotărârilor judecătoreşti irevocabile, instanţei de judecată nu au fost prezentate probe care ar confirma că debitorul a deţinut careva bunuri imobile sau mobile, care au fost înstrăinate în acea perioadă, ori conturi bancare care au fost închise, decât automobilul de model „BMW 520i”, pe care a fost aplicat sechestru prin încheierea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 23 mai 2007. Comportamentul părţilor. În ceea ce priveşte comportamentul autorităţilor naţionale, se constatată că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile în perioada 02 iunie 2009 – 02 octombrie 2009 nu a întreprins măsurile necesare în vederea executării hotărârilor judecătoreşti. Interesul creditorului (miza). În speţă, instanţa de recurs remarcă faptul că miza pentru creditorii Ludmila Madan şi Iurie Madan este evidentă, fiind bazată pe dreptul acestora la repararea prejudiciului moral şi prejudiciului material cauzat prin infracţiune. Reieşind din circumstanţele constatate, instanţa de recurs relevă că la caz pretenţiile Ludmilei Madan şi Iurie Madan cu privire la încasarea prejudiciului moral sunt întemeiate, deoarece aspectele menţionate reliefează o lezare a dreptului acestora la executarea în termen rezonabil a cauzei, după cum instituie prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei.

În aşa fel, instanţa de recurs conchide că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti, la prima etapă de executare a documentelor executorii, în perioada 02 iunie 2009 – 02 octombrie 2009, când actele executorii s-au aflat pentru executare la Oficiul de Executare sector Centru, mun. Chişinău, nu a întreprins careva măsuri corespunzătoare în vederea asigurării executării hotărârii judecătoreşti 14 irevocabile cu privire la încasarea de la debitorul Oleg Marcu în beneficiul Ludmilei Madan şi Iurie Madan a prejudiciului material şi moral. Or, prin prisma prevederilor art. 25 alin. (1) ale Codului de executare (în vigoare la 2 iunie 2009, data intentării procedurii de executare), executorul judecătoresc era obligat să întreprindă toate măsurile prevăzute de lege pentru executarea operativă a documentelor executorii şi să explice participanţilor la procesul de executare drepturile şi obligaţiile lor.

Din actele pricinii, însă, nu rezultă că executorul judecătoresc în perioada respectivă ar fi întreprins careva măsuri în vederea urmării mijloacele băneşti ale debitorului atât în numerar, cât şi de pe conturile lui bancare, salariul, pensia, bursa şi alte venituri ale debitorului, urmărirea bunurilor debitorului prin aplicarea sechestrului, ridicarea şi vânzarea lor, urmărirea mijloacele băneşti şi bunurile debitorului care se află la terţe persoane, aceste acţiuni fiind efectuate doar din luna octombrie 2009, fapt remarcat că însuşi Ludmila Madan şi Iurie Madan în cererea de chemare în judecată, indicând că odată cu parvenirea titlului executoriu la Oficiul de executare Rîşcani mun. Chişinău pentru executare în luna octombrie 2009, executorul judecătoresc Iurie Gîlca, a întreprins unele măsuri de executare, care, însă, nu au adus la nimic.

Mai mult ca atât, deşi din materialele cauzei rezultă că prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 23 mai 2007 a fost aplicat sechestru pe automobilul de model BMV-520i, nr. de înmatriculare CKM-370, caroseria nr. WBADD11070BN59329, motor nr. 3637176 ce aparţine cu drept de proprietate debitorului Oleg Marcu (f. d. 20-21, vol. I), acest automobil, în circumstanţe necunoscute, nu a fost supus urmăririi şi transmiterii acestuia în contul executării hotărârii judecătoreşti, până la moment nefiind cunoscut despre soarta lui.

Ca urmare a analizei aspectelor enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reieşind din caracterul obligaţiei de executare, comportamentul autorităţii însărcinate cu obligaţia executării, precum şi miza (interesul) pentru creditor, conchide că cerinţa cu privire la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de legislaţia internă, precum şi de articolul 6 § 1 al Convenţiei, nu a fost respectată, împrejurări ce atestă corectitudinea soluţiei instanţelor judecătoreşti inferioare cu privire la constatarea acestei încălcări. În sprijinul acestei concluzii vine şi jurisprudenţa CEDO în cazul Griţco versus Moldova, în care Curtea reaminteşte că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby versus Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports1997-11, p.510, §40, şi Burdov versus Russia, mr.59498/00, §34, 7 mai 2002). În acest context, instanţa de recurs va respinge critica recurentului Ministerul Justiţiei al RM adusă împotriva deciziei instanţei de apel, sub aspectul că executorul judecătoresc a reacţionat imediat la toate cererile intimaţilor şi a întreprins toate măsurile posibile ce puteau fi întreprinse în mod raţional.

Or, aceste susţineri ale recurentului se referă doar la perioada de după 02 octombrie 2009, când într-adevăr, de către organele competente au fost întreprinse 15 măsuri active de executare a titlurilor executorii emise în baza deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2008. În consecinţă, se stabileşte şi faptul că urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti, Ludmilei Madan şi lui Iurie Madan le-au fost cauzat un anumit nivel de stres şi frustrare, fapt ce justifică, prin prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (6) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, şi dreptul acestora la repararea prejudiciului moral cauzat.

Astfel, concomitent cu dispoziţiile art. 1423 alin. (1) Cod civil, care reglementează mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral, instanţa de recurs ia în consideraţie şi realizările în acest sens a practicii judiciare, şi anume că aprecierile prejudiciului moral se face în raport cu criteriile menţionate anterior (comportamentul părţilor, miza pentru reclamant, durata neexecutării), precum şi principiul general al echităţii ca suma apreciată să nu fie vădit disproporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană. Sub acest aspect, se reţine că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, întemeiat ajungând la concluzia cu privire la repararea prejudiciului moral, corect au determinat şi mărimea compensaţiei pentru prejudiciul cauzat Ludmilei Madan şi Iurie Madan în sumă de 30000 lei, pentru fiecare, ce ar constitui o satisfacţie echitabilă a prejudiciului cauzat acestora ca rezultat al neexecutării în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

Distinct de cele menţionate, se constată a fi lipsite de suport critica recurenţilor Ludmila Madan şi Iurie Madan aduse în dezacord cu cuantumul prejudiciului moral acordat de către instanţele judecătoreşti inferioare, menţionând că neîntreprinderea măsurilor adecvate pentru a executa hotărârea judecătorească irevocabilă o perioadă de timp de 5 ani şi patru luni de către autorităţile statului RM constituie temei de încasare integrală a prejudiciului moral şi prejudiciului material din contul statului RM. În susţinerea acestei opinii instanţa de recurs reiterează că chiar dacă şi se constată că în perioada 02 iunie 2009 - 02 octombrie 2009, autoritatea responsabilă de executare a hotărârii judecătoreşti, şi anume Oficiul de Executare sector Centru, mun.

Chişinău, nu a întreprins careva măsuri concrete, în vederea executării hotărârilor judecătoreşti irevocabile, instanţei de judecată nu au fost prezentate probe care ar confirma că debitorul, care în acea perioadă ispăşea pedeapsa în penitenciarul nr. 10 Goian, ar fi deţinut careva bunuri imobile sau mobile, care au fost înstrăinate în acea perioadă, ori conturi bancare care au fost închise, decât automobilul de model „BMW 520i”, pe care a fost aplicat sechestru prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 23 mai 2007. Totodată, instanţa de recurs reţine că întemeiată şi soluţia instanţelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la respingerea cererii cu privire la încasarea prejudiciului material.

Într-adevăr, dispoziţiile art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 prevăd că în urma constatării faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în 16 contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. Însă, în interpretarea corectă a dispoziţiilor citate este necesar de a distinge că repararea prejudiciului material constă din prejudiciul ce rezultă din caracterul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi nu din prejudiciul ce constituie valoarea creanţei ce urmează a fi încasată în baza titlului executoriu, cum la caz se solicită de către creditorii Ludmila Madan şi Iurie Madan.

Aceasta mai cu seamă când este vorba de un terţ privat, cum sunt Ludmila Madan şi Iurie Madan, deoarece principiul conform căruia hotărârile judecătoreşti trebuie executate nu poate fi interpretat ca obligând statul să răspundă pentru obligaţiile unui terţ privat. Or, sarcina autorităţilor naţionale în asemenea cauze este de a pune la dispoziţia creditorului un mecanism (organele de executare, executori judecătoreşti), dar nu de a substitui debitorul privat şi a achita sumele încasate prin hotărârile judecătoreşti.

Astfel, este de remarcat că atunci când, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, se discută durata executării procedurilor judiciare, fie în aspect civil, fie în aspect penal, prejudiciul material poate apărea exclusiv în cazul când există o legătură de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la durata rezonabilă a procedurilor şi pierderi materiale datorită imposibilităţii de a se folosi de drepturi pecuniare sau de a se bucura de fructele acestora (a se vedea Boboc versus Moldova nr. 27581/04, §44-45, 04 noiembrie 2008 şi Cravcenco versus Moldova, nr. 13012/02, §64-67, 15 ianuarie 2008). Prin urmare, nici prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 şi nici jurisprudenţa CEDO nu impun în sarcina statului responsabilitatea şi obligativitatea executării unei hotărâri judecătoreşti în cazul persoanei private, ci doar repararea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

Or, la caz debitorul obligaţiei pecuniare faţă de Ludmila Madan şi Iurie Madan este Oleg Marcu şi nu Statul Republica Moldova, iar după cum a fost relevat şi în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru drepturile omului, cauza Margareta Griţco contra Moldovei, decizia din 29 noiembrie 2005, responsabilitatea statului pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva unui terţ privat (persoană fizică sau entitate juridică privată) nu se extinde mai departe decât până la implicarea organelor de stat în procedurile de executare. Ca consecinţă, instanţa de recurs respinge critica recurenţilor Iurie Madan şi Ludmila Madan cu privire la netemeinicia respingerii de către instanţele de judecată ierarhic inferioare a cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului material.

Cât priveşte dezacordul recurentului Ministerul Justiţiei al RM ce ţine de compensarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică, instanţa de recurs paralel cu dispoziţiile art. 96 CPC, relevă şi practica judiciară aferentă speţei examinate, care distinge că la examinarea pretenţiilor privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, aprecierea costurilor şi cheltuielilor judiciare se face în dependenţă de probele prezentate de părţi, de obicei prin documentele de plată şi descifrarea orelor de lucru ale avocatului, tarifelor aplicate precum şi luarea în consideraţie a faptului că aceste cheltuieli să fie rezonabile ca cuantum.

17 În aceste condiţii, instanţa de recurs consideră că instanţele judecătoreşti corect au reţinut că la materialele dosarului sunt anexate bonurile de plată nr. 328078 şi nr. 328079 în mărime de câte una mie de lei fiecare, care reprezintă o sumă rezonabilă pentru volumul de lucru efectuat în dependenţă de complexitatea şi specificul litigiului dedus judecăţii, prin urmare corect au fost admise integral aceste pretenţii. Distinct de cele relatate, având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt lipsite de suport, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se resping recursurile declarate de Iurie Madan şi Ludmila Madan, şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ludmilei Madan şi Iurie Madan împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ion Guzun Ala Cobăneanu 18