2ra-1252/16 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a holtărîrii judecătorești și recuperarea prejudiciu moral

2ra-1252/16 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a holtărîrii judecătorești și recuperarea prejudiciu moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: M. Diaconu dosarul nr. 2ra-1252/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

D E C I Z I E

03 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Ion Druță

Mariana Pitic

examinînd recursurile declarate de către Soloviov Anatoli și Ministerul Justiției

al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Soloviov Anatoli

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Doroftei Igor cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2015, prin care au

fost respinse apelurile declarate de către Soloviov Anatoli și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

01 aprilie 2015, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 16 decembrie 2014, Soloviov Anatoli a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 09 ianuarie 2005 la intersecția șoselei

Hîncești cu str. Hîncești a fost lovit de automobilul de marca BMW-320i cu numărul

de înmatriculare C JT 316, la volanul căruia se afla proprietarul Avgust Andrei. În a

patra instanță de judecată de examinare a cauzei penale, prin decizia Curții de Apel

Chișinău nr. 1a-399/08 din 17 aprilie 2008, a fost pronunțată hotărîrea de încasare din

contul lui Avgust Andrei în beneficiul victimei Soloviov Anatoli a prejudiciului moral

în valoare de 50 000 lei.

Susține că la 06 februarie 2009, la Oficiul de executare Rîșcani mun. Chișinău,

la locul de domiciliul permanent a lui Avgust Andrei, mun. Chișinău, bd. Moscova,

14/1, apartamentul 89, în temeiul cererii sale a fost intentată procedura de executare nr.

7-107/09 privind executarea silită a titlului executoriu al Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău nr. 1-13/07 (1a-399/08) din 17 aprilie 2008, emis în temeiul deciziei Curții de

Apel Chișinău nr. 1a-399/08 din 17 aprilie 2008, însă din partea executorului

judecătoresc Aramă Viorel nu au fost întreprinse careva acțiuni reale în vederea

executării documentului executoriu menționat.

Drept urmare, la 30 septembrie 2009 a depus acțiune la Judecătoria Rîșcani

mun. Chișinău în scopul de a obliga Oficiul de executare Rîșcani mun. Chișinău să

execute titlul executoriu al Judecătoriei Centru, mun. Chișinău nr. 1-13/07 (1a-399/08)

din 17 aprilie 2008 și de a-i aplica amendă executorului judecătoresc Aramă Viorel

pentru neexecutarea hotărîrii judecătorești și pentru refuzul de a da răspunsuri la

cererile sale, însă prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău nr. 2-1069/10 din

22 martie 2010, i-a fost respins dreptul de a solicita executarea titlului executoriu nr. 1-

13/07 (1a-399/08) din 17 aprilie 2008 și dreptul de a primi răspunsuri la cererile sale

de la Oficiul de executare Rîșcani mun. Chișinău, iar prin decizia Curții de Apel

Chișinău nr. 2r-1490/10 din 04 august 2010 această hotărîre a fost menținută.

La fel, menționează că la data de 30 iunie 2009, la cererea debitorului Avgust

Andrei titlul executoriu a fost transmis la domiciliul bunicii acestuia, domiciliată pe

str. Roguleni 25, mun. Chișinău, la Oficiul de executare Centru mun. Chișinău, ceea ce

este ilegal, întrucît domiciliul permanent a lui Avgust Andrei este în apartamentul nr.

89 din bd. Moscovei 14/1, mun. Chișinău și bunurile acestuia se află anume la adresa

respectivă.

La data de 10 august 2009 la Oficiul de executare sectorul Centru mun. Chișinău

a fost intentată procedura de executare nr. 16-673/09.

Însă în temeiul cererii a lui Avgust Andrei, de deblocare a contului său bancar,

unde el a indicat locul său de muncă, și anume firma „Agapedia”, cu sediul în

mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun, 51 A, Oficiul de executare Centru, mun.

Chișinău la data de 14 decembrie 2009 a remis titlul executoriu Oficiului de executare

din sectorul Rîșcani mun. Chișinău, ceea ce contravine legii, întrucît suma de 50 000

lei nu se supune încasării din cîștigul debitorului și nici nu v-a fi încasată sub forma

unor plăți periodice.

Afirmă că la Oficiul de executare Rîșcani mun. Chișinău a fost intentată

procedura de executare nr. 9-1/10 și la data de 18 ianuarie 2010 titlul executoriu a fost

iarăși remis Oficiului de executare Centru mun. Chișinău, întrucît nu a fost stabilit

locul de muncă exact al debitorului.

Indica că Oficiul de executare Rîșcani mun. Chișinău a căutat numai locul de

muncă al debitorului, și anume în cadrul firmei „Agapedia”, alte acțiuni de căutare a

bunurilor debitorului nefiind întreprinse și nici executarea titlului executoriu nr.

1-13/07 (1a-399/08) nu a fost efectuată.

De asemenea, mai susține că la 19 martie 2010, a fost intentată procedura de

executare nr. 16-225/10 la Oficiul de executare Centru mun. Chișinău, unde după 13

luni de la intentarea procedurii de executare privind încasarea de la Avgust Andrei a

sumei de 50 000 lei în beneficiul său, au fost întreprinse numai unele acțiuni de căutare

a bunurilor debitorului Avgust Andrei.

Și doar la data de 19 aprilie 2010, după 14 luni de la intentare a procedurii de

executare, a fost încasată prima sumă în contul executării hotărîrii Curții de Apel

Chișinău din 17 aprilie 2008, în mărime de 1767,02 lei.

La 04 martie 2011, titlul executoriu a fost transmis executorului judecătoresc

privat Doroftei Igor, care a intentat procedura de executare nr. 064-493/11 și a solicitat

achitarea unor acte de executare a titlului executoriu în sumă de 955 lei și în sumă de

205 lei, pe care le-a achitat.

Relatează reclamantul că la data de 31 mai 2011 executorul judecătoresc

Doroftei Igor a emis încheierea nr. 064-493/11, unde a calculat penalitatea pentru

neexecutarea hotărîrii judecătorești, calcule care au fost contestate la Judecătoria

Centru mu. Chișinău de către creditor și debitor.

Iar, prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 27/10-248/11 și

nr. 27/10-256/11 din 07 februarie 2012 calculele penalității lui Avgust Andrei au fost

recunoscute legale, însă hotărîrea a fost atacată la Curtea de Apel Chișinău.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău nr. 2r-1144/12 din 09 octombrie 2012 a fost

casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 07 februarie 2012 și pronunțată

o nouă hotărîre de recunoaștere a calculelor executorului judecătoresc Doroftei Igor și

ale debitorului Avgust Andrei ilegale, iar ale creditorului Soloviov Anatoli legale.

La fel, menționează că la 22 noiembrie 2012, a fost depusă cerere către

executorul judecătoresc Doroftei Igor în temeiul deciziei Curții de Apel Chișinău nr.

2r-1144/12 din 09 octombrie 2012 de a executa titlul executoriu al Judecătoriei Centru

mun. Chișinău nr. 1-13/07 (1a-399/08) și în temeiul art. 24 Cod de executare și art. art.

619, 585 și art. 586 alin. (4) Cod civil, a efectua calculele penalității la situația din 01

decembrie 2012 și de a notifica debitorul Avgust Andrei despre hotărîrea

judecătorească, precum și despre măsurile de executare a hotărîrii judecătorești, la

care executorul judecătoresc Doroftei Igor a refuzat să recunoască faptul că executarea

titlului executoriu al Judecătoriei Centru, mun. Chișinău nr. 1-13/07 (1a-399/08) și a

deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2012, trebuie realizată în strictă

conformitate cu art. 24 Cod de executare și art. art. 619, 585 și art. 586 alin. (4) Cod

civil.

Astfel, relatează reclamantul că la data de 20 decembrie 2012 a depus o cerere

de chemare în judecată în scopul contestării hotărîrii executorului judecătoresc Igor

Doroftei din 22 noiembrie 2012, prin care a refuzat executarea deciziei Curții de Apel

Chișinău nr. 2r-1144/12 din 09 octombrie 2012, pe marginea căreia Judecătoria Centru

mun. Chișinău a pronunțat hotărîrea nr. 2-2014/13 din 19 februarie 2013, care a fost

atacată la Curtea de Apel Chișinău în ordine de recurs.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău nr. 2r-638/13 din 21 mai 2013 cauza a fost

remisă spre rejudecare în prima instanță, iar prin hotărîrea Judecătoria Centru

mun. Chișinău din 13 decembrie 2013, acțiunea sa a fost respinsă, soluția în acest sens

fiind menținută și prin decizia Curții de Apel Chișinău nr. 2r-311/14 din 18 iunie 2014.

Prin urmare, apreciază că prin decizia Curții de Apel mun. Chișinău nr. 2r-

311/14 din 18 iunie 2014, instanța de judecată a recunoscut că nici decizia Curții de

Apel Chișinău nr. 2r-1144/12 din 09 octombrie 2012 și nici încheierea executorului

judecătoresc Doroftei Igor nr. R064-182/13 din 03 iulie 2013 nu sunt executorii,

precum și faptul că în temeiul încheierii nr. R064-182/13 din 23 iulie 2013 debitorul

Avgust Andrei a executat titlul executoriu al Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 1-

13/07 (la-399/08).

În astfel de circumstanțe, consideră reclamantul că nici emiterea încheierii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 2-1536/09 din 01 iunie 2010 privind aplicarea

sechestrului asupra apartamentului nr. 89 din bd. Moscova 14/1, mun. Chișinău, nici

eliberarea titlului executoriu nr. 2-1536/09 din 01 iunie 2010 și nici intentarea

procedurii de executare de către executorul judecătoresc Doroftei Igor nr. 064-690/11

din 09 martie 2011, nu au favorizat executarea mai rapidă a titlului executoriu al

Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 1-13/07 (1a-399/08) din 17 aprilie 2008, întrucît

din momentul intentării procedurii de executare nr. 064-690/11 privind aplicarea

sechestrului asupra apartamentului nr. 89 din bd. Moscova 14/1, mun. Chișinău pînă la

pronunțarea încheierii de către executorul judecătoresc Doroftei Igor nr. 064-289/12

din 26 noiembrie 2012 de încetare a procedurii de executare a titlului executoriu al

Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 1-13/07 (1a-399/08) din 17 aprilie 2008 a trecut

1 an și 8 luni.

Afirmă că a fost lipsit de dreptul la protecție juridică eficientă contra efectelor

infracțiunii, ceea ce nu i-a permis victimei în urma acțiunilor ilegale a lui Avgust

Andrei să beneficieze de ajutor medical calificat necesar și suficient, la momentul de

urgentă necesitate, care depășește limita prevăzută de polița de asigurare medicală, în

rezultatul cărui fapt a devenit invalid de gradul 2, fiindu-i astfel pricinuite și suferințe

fizice, etice și morale de lungă durată, alergînd pe la instanțe în căutarea adevărului,

compasiunii, îndurării și a ajutorului pentru încasarea mai rapidă a prejudiciului moral

cauzat în rezultatul acțiunilor ilegale a lui Avgust Andrei.

În această ordine de idei, invocă că fiind invalid de gradul II cu diagnoza

contuzie cerebrală gravă, în loc să se trateze, fără de a avea mijloace pentru tratament,

învingînd suferințele fizice și morale, a fost nevoit să facă cunoștință de legi și în

nenumărate rînduri să se adreseze în instanța de judecată și instanțele de executare

numai cu un scop, de a sili executarea titlului executoriu al Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău nr. 1-13/07 (1a-399/08) din 17 aprilie 2008, ceea ce î-i permite să solicite

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești în mărime de 200 000 lei, considerînd-o

compensație echitabilă pentru prejudiciul cauzat de către stat.

Solicita compensarea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău nr. 1-13/07 (1a-399/08) din 17 aprilie 2008, în valoare 200 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 aprilie 2015, acțiunea

a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului a lui Soloviv Anatoli la

executarea în termen rezonabil a titlului executoriu nr. 1-23/07 din 17 aprilie 2008 cu

privire la încasarea de la Avgust Andrei în beneficiul lui Soloviov Anatloi a

prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și încasat de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul lui Soloviov Anatoli cu titlu de

prejudiciu moral suma de 20 000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2015, au fost respinse

apelurile declarate de către Ministerul Justiției al RM și Soloviov Anatoli și menținută

hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 aprilie 2015.

La 05 aprilie 2016, Soloviov Anatoli a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral,precum și

compensarea din contul pîrîtului a cheltuielilor de judecată în mărime de 240 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerînd-o neîntemeiată, fiind emisă fără a se expune asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel și fiind în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Astfel, indică recurentul că a fost emisă o hotărîre incorectă în fond, fiind injust

diminuată mărimea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului său la

executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Relevă că prin refuzul instanțelor de judecată de a aplica măsurile de asigurare a

acțiunii nu a putut fi executată hotărîrea, prin care a fost dispusă încasarea în beneficiul

său a prejudiciului cauzat, din motivul lipsei surselor pentru executarea hotărîrii.

Mai mult ca atît, susține că intentarea procedurii de executare a avut loc la data

de 06 februarie 2009, intimatul invocînd greșit că procedura a fost intentată la

15 martie 2010, astfel pe parcursul a 13 luni din partea executorilor judecătorești nu a

fost întreprinsă nici o acțiune în vederea executării titlului executoriu nr. 1-13/07 din

17 aprilie 2008.

Afirmă că nici prin înaintarea unei cereri în judecată împotriva executorului

judecătoresc nu a fost asigurată executarea documentului executoriu.

Insistă că în procedura de executare în cauză nu a fost efectuată nici o acțiune în

vederea executării cît mai rapide a titlului executoriu din inițiativa proprie a

executorilor judecătoreștii.

Concomitent invocă că decizia instanței de apel nu corespunde practicii judiciare

a Curții Europene pentru Drepturile Omului în cauze similare privind neexecutarea în

termen rezonabil a hotărîrilor judecătorești.

La 07 aprilie 2016, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca tardivă sau

emiterea unei încheieri de încetare a procesului în temeiul art. 265 lit. b) CPC.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material, astfel cu referire la prevederile art. 432 alin. (1) lit. b) CPC, a indicat că

instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

Susține că concluzia admiterii unei interpretări eronate de instanța de apel rezidă

în faptul, că într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași

temeiuri s-a emis deja o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă.

Mai menționează că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel declarată de către Ministerul Justiției al RM și anume

asupra termenului prescris de înaintare a acțiunii în judecată de către reclamant.

În acest sens, cu referire la prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 87 din

21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreștii, menționează că cererea de

chemare în judecată, urma a fi depusă în termenul de 6 luni, calculat de la 23 iulie

2013, însă aceasta a fost înregistrată în 16 decembrie 2014, adică peste termenul de 6

luni expres prevăzut de lege.

Consideră că expirarea termenului legal în interiorul căruia poate fi înaintată o

acțiune nu duce la încetarea dreptului subiectiv civil încălcat, ci stinge dreptul

subiectiv civil la apărare pe calea acțiunii civile.

Mai mult ca atît afirmă că omiterea termenului de prescripție este o sancțiune

impusă de lege reclamanților pentru pasivitatea sa față de respectarea termenului de

prescripție.

Respectiv, opunerea termenului de prescripție revendicărilor înaintate,

anihilează necesitatea examinării pretențiilor înaintate, astfel încît reclamantul urmează

a fi sancționat de legislație prin stingerea elementului de protecție juridică a dreptului

său material.

Totodată, invocă că reieșind din raportul nr. R064-182/13 din 10 februarie 2015

a executorului judecătoresc Igor Doroftei, s-a constat că executorul judecătoresc

Doroftei Igor corect a încetat procedura de executare intentată în temeiul documentului

executoriu nr. 1-13/07 din 17 aprilie 2008.

Or, documentul executoriu a fost executat corespunzător, iar creditorul-recurent

Soloviov Anatoli a primit efectiv satisfacția ce rezultă din hotărîrea judecătorească

adoptată, primind la 25 iunie 2014 de la contul executorului judecătoresc, conform

delegației nr. 44 din 25 iunie 2014, suma în mărime de 33 082,70 lei.

La 26 mai 2016, Soloviov Anatolii a depus referință la recursul declarat de către

Ministerul Justiției al RM, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a

solicitata respingerea lui, cu admiterea recursului declarat de către dînsul.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din

10 decembrie 2015 a fost recepționată de către Soloviov Anatoli la 08 februarie 2016

(f. d. 204) și de către Ministerul Justiției al RM la 09 februarie 2016 (f. d. 209).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții Soloviov Anatoli și Ministerul

Justiției al RM s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursurile la 05

aprilie 2016 și respectiv la 07 aprilie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile neîntemeiate și

care urmează a fi respinse cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei

instanțe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

La caz, se constată că Soloviov Anatoli, făcând uz de noul remediu intern, în

temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acțiunea formulată a solicitat constatarea

încălcării dreptului săi la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

încasarea repararea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare în mărime de

200 000 lei.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanță s-a pronunțat în

favoarea admiterii parțiale a acțiunii, constatând încălcarea dreptului a lui Soloviov

Anatoli la executare în termen rezonabil a titlului executoriu nr. 1-23/07 din 17 aprilie

2008, privind încasarea de la Avgust Andrei în beneficiul lui Soloviov Anatoli a

prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei, dispunând încasarea de la bugetul de stat

prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul lui Soloviov Anatoli, cu

titlu de prejudiciul suma de 20 000 lei, soluție care a fost menținută și de instanța de

apel.

Instanța de recurs constată că, atât prima instanță cât și instanța de apel, având în

susținere prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, corect au

ajuns la concluzia temeiniciei pretenției cu privire la constatarea încălcării termenului

rezonabil la executarea hotărârilor judecătorești.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs remarcă că Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că

orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un

termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care

va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Respectiv, cerința Convenției ca examinarea cauzei să se facă într-un termen

rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata

procedurii, natura pretențiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităților

competente și al părților, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanței

precum și exercitarea căilor de atac.

Și prevederile art. 2 alin. (1) și (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, indică că orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost

încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere

de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea

prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta Lege și de

legislația procesuală civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc

din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a

prejudiciului.

Din conținutul raportului motiva prezentat de către executorul judecătoresc

Doroftei Igor se constată că la 15 martie 2010 prin încheierea Oficiului de executare

Centru mun. Chișinău DE MJ, a fost intentată procedura de executare a documentului

executoriu nr.1-13/07 din 17 aprilie 2008 emis de Judecătoria Centru mun. Chișinău

privind încasarea de la Avgust Andrei a.n.1985 cu viza de reședință în ap. 89 din bd.

Moscovei 14/1, mun. Chișinău, dom. str. Roguleni 25, mun. Chișinău în beneficiul lui

Soloviov Anatolii a daunei morale în mărime de 50 000 lei.

În termenul acordat pentru executarea benevolă - 15 zile, datoria nu a fost

achitată de către debitor.

La 19 martie 2010, a fost emisă încheierea privind asigurarea executării

documentului executoriu, fiind expediată spre executare instituțiilor competente,

potrivit informațiilor cărora, debitorul nu avea înregistrate careva bunuri mobile sau

imobile, restricții și interdicții aplicându-se la fondarea unor întreprinderi și în

eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova.

Totodată, la 19 aprilie 2010 și la 20 aprilie 2010, 28 mai 2010 la contul oficiului

de executare, au parvenit mijloace bănești în mărime de 500 lei, 500 lei și respectiv,

1767,02 lei, încasați prin incaso.

La 12 mai 2010 și 08 iunie 2010 prin telegramă, creditorul a fost citat pentru

primirea sumei, în total de 2767,02 lei, eliberate lui Soloviov Anatoli la 17 iunie 2010.

Ulterior, mijloacele bănești au parvenit la contul oficiului: la data de 29 iunie

2010 - 500 lei, la 27 iulie 2010 - 500 lei, 29 iulie 2010 - 500 lei.

Prin demersul Oficiului de executare din 25 mai 2010, la cererea creditorului, sa

solicitat aplicarea în privința debitorului Avgust Andrei a interdicției de a părăsi țara,

demersul, fiind admis prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 august

2010.

În rezultatul reorganizării sistemului de executare, conform Legii nr.113 din 17

iunie 2010, procedura de executare a documentului executoriu nominalizata a fost

transmisă executorului judecătoresc Doroftei Igor.

Astfel, executorul judecătoresc Doroftei Igor, preluând această executare a citat

debitorul Avgust Andrei la birou său, el fiind obligat repetat la 01 aprilie 2011 să

execute documentul executoriu nominalizat.

La 17 mai 2011 debitorul a depus în contul executorului judecătoresc Doroftei

Igor – suma de 20 000 lei, tot, la această dată, creditorul fiind citat pentru ridicarea

mijloacelor bănești, în sumă totală de 21500 lei.

La 20 mai 2011 între creditorul Soloviov Anatoli și debitorui Avgust Andrei a

fost efectuată procedura de conciliere, iar conform procesului-verbal, debitorul sa

obligat să achite datoria, integral, în termen de 6 luni, până la 20 noiembrie 2011.

La 23 mai 2011 la cererea creditorului, executorul judecătoresc a solicitat,

repetat, instanței de judecată aplicarea față de debitor a interdicției de părăsire a țării,

demers admis prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 09 iunie 2011.

La 30 mai 2011, în temeiul art.24 Codului de executare, art.619 Cod civil, la

cererea creditorului Soloviov Anatoli, executorul judecătoresc a calculat dobânda de

întârziere a executării documentului executoriu de către debitor, încasând de la Avgust

Andrei suma de 28 686,81 lei, pe perioada 17 aprilie 2008 – 31 mai 2011, care ulterior

a fost contestată, atât de debitorul Avgust Andrei cât și de creditorul Soloviov Anatolii.

La 01 iunie 2011 în privința debitorului a fost constatată contravenția prevăzută

de art.318 Cod contravențional, procesul-verbal de constatare fiind expediat

Judecătoriei Centru mun. Chișinău, care în rezultatul examinării la 02 august 2011 a

dispus încetarea procesului contravențional în privința lui Avgust Andrei, în legătura

cu lipsa contravenției, instanța constatând că, la acel moment debitorul achitase deja

suma de 32500 lei, și nu se eschiva de la executare.

La 15 iunie 2011 creditorul Soloviov Anatolii a primit conform delegației nr.49

- suma în mărime de 21500 lei.

La 17 iunie 2011 și 20 iulie 2011, debitorul Avgust Andrei a depus în contul

executorului judecătoresc Doroftei Igor - în total suma de 10000 lei, câte 5000 lei

lunar, creditorul ridicând aceste mijloace bănești la 12 august 2011.

La 21 septembrie 2011 debitorul Avgust Andrei a depus în cont suma de 5000

lei, aceasta fiind ridicată de creditor la 23 septembrie 2011.

La 10 ianuarie 2012 debitorul a depus în cont suma de 4500 lei, aceasta fiind

ridicată de creditor la 30 ianuarie 2012.

Potrivit raportului executorului judecătoresc s-a mai stabilit că, la 07 februarie

2012 prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău recursul debitorului asupra

încheierii executorului judecătoresc din 30 mai 2011 privind calcularea dobânzilor de

întârziere a fost admis, iar cererea creditorului Soloviov Anatolii a fost respinsă.

La 30 mai 2012 debitorul a depus în cont suma de 1500 lei, care a fost ridicată

de creditor la 16 august 2012.

La 12 septembrie 2012 debitorul a depus în cont suma de 3000 lei, fiind ridicată

de creditor la 12 septembrie 2012.

La 09 octombrie 2012 prin decizia Curții de Apel Chișinău a fost casată

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 07 februarie 2012, cu adoptarea unei

noi hotărâri prin care cererea lui Soloviov Anatoli a fost admisă, recalculată suma

dispusă spre încasare prin mărirea cuantumului acesteia cu 850 lei, astfel, din contul

lui Avgust Andrei urmând a fi încasată în beneficiul lui Soloviov Anatolii suma de

29 537,63 lei, modificată încheierea executorului judecătoresc din 31 mai 2012, prin

modificarea cuantumului sumei dispuse spre încasare cu titlu de dobândă de întârziere

la suma de 29 537,63 lei, iar, cererea lui Avgust Andrei privind anularea încheierii

executorului Judecătoresc din 31 mai 2011 fiind respinsă.

La data de 22 noiembrie 2012 prin încheierea executorului judecătoresc sa

dispus încasarea de la debitorul Avgust Andrei a sumei de 5881,70 lei, dintre care 750

lei cheltuieli de executare avansate, care urmau să fie restituite creditorului Soloviov

Anatoli și 5131,70 lei, cheltuieli și onorariu executorului judecătoresc Igor Doroftei pe

procedura de executare.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 februarie 2013 a fost

admisă r cererea lui Soloviov Anatoli cu anularea încheierii executorului judecătoresc

din 22 noiembrie 2012.

Iar la 21 mai 2013 Curtea de Apel Chișinău a casat integral hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 februarie 2013 și a remis pricina spre

rejudecare în fond, în aceiași instanță, însă în alt complet de judecată.

La data de 12 iunie 2013 debitorul Avgust Andrei a depus în cont suma de

33704,37 lei.

Prin încheierea executorului judecătoresc din 12 iunie 2013 de la debitorul

Avgust Andrei a fost încasată suma în mărime de 8 953,76 lei, dintre care cheltuieli de

executare în mărime de 1000 lei și 7 953,76 lei onorariul executorului judecătoresc

Doroftei Igor din suma executată de 79 537,63 lei, cu restituirea creditorului Soloviov

Anatoli a cheltuielilor de executare în sumă de 955 lei, avansate anterior.

La 13 iunie 2013 creditorul a fost citat pentru data de 19 iunie 2013 la biroul

executorului judecătoresc pentru primirea mijloacelor bănești în mărime de 31 750,61

lei, constituite din: 732,98 lei - restanța d/ex. nr. 1-13/07 din 17 aprilie 2008; 1 480 lei

- cheltuieli avansate, dintre care 955 lei, pr./ex. a d/ex. nr. 1-13/07 din 17 aprilie 2008

și 525 lei, pr./ex. a d/ex nr.2-1536/10 din 01 iunie 2010; și dobânzi de întârziere –

29 537,63 lei, conform deciziei Curții de Apel Chișinău nr.2r-l 144/12 din 09

octombrie 2012.

La 03 iulie 2013, în temeiul art.24 Codului de executare, art.619 Cod civil, la

cererea creditorului, executorul judecătoresc a calculat dobânda pe întreaga perioadă

de întârziere a executării documentului executoriu nr. 1-13/07 din 17 aprilie 2008,

emis de Judecătoria Centru mun. Chișinău, din data de 17 aprilie 2008 până la 21

ianuarie 2013, ce constituia suma de 33 869,72 lei, din contul debitorului Avgust

Andrei în beneficiul creditorului Soloviov Anatoli fiind încasată suma de 1 332,09 lei,

ce constituia diferența dintre suma calculată în mărime de 30 869,72 lei și cea achitată

de 29 537,53 lei (cuantumul sumei de 29537,63 lei fiind modificat prin decizia Curții

de Apel Chișinău la 09 octombrie 2012).

La 23 iulie 2013, prin încheierea executorului judecătoresc, în temeiul art.83 lit.

a) Codului de executare, procedura de executare intentată în baza documentului

executoriu nr.1-13/07 din 17 aprilie 2008 emis de Judecătoria Centru mun. Chișinău,

privind încasarea de la Avgust Andrei în beneficiul lui Soloviov Anatoli dauna morală

în mărime de 50 000 lei, a fost încetată.

La 13 decembrie 2013 cererea de chemare în Judecată concretizată înaintată de

Soloviov Anatoli împotriva lui Avgust Andrei privind contestarea actelor executorului

judecătoresc Igor Doroftei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curți de Apel Chișinău din 18 iunie 2014 a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea

înaintată de creditorul Soloviov Anatoli împotriva debitorului Avgust Andrei,

intervenient accesoriu executorul judecătoresc Igor Doroftei, privind anularea actelor

executorului judecătoresc.

Iar la 25 iunie 2014 creditorul Sololviov Anatoli, a primit de pe contul

executorului judecătoresc, conform deligației nr. 44 din 25 iunie 2014, suma în mărime

de 33 082,70 lei.

În acest context, este incontestabil faptul că organul de executare investit cu

această competență, în situația descrisă în speță, deși, a întreprins mai multe măsuri

prevăzute de Codul de executare întru asigurarea executării documentului executoriu

primit spre executare, însă, aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a constata că

dreptul recurentului Soloviov Anatoli la executarea în termen rezonabila a hotărîrii

judecătorești irevocabile nu a fost încălcat, în condițiile în care mijloacele utilizate nu

au suficiente și nu au atins rezultatul scontat.

Or, o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa bunurilor la debitor care ar putea

fi urmărite sau existența la acesta a datoriilor scadente față de alți creditori ca scuză

pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, mai mult că întârzierea de

executare nu poate fi astfel, încât să prejudicieze esența dreptului protejat conform

articolului 6 § 1 al Convenției (Immobiliare Saffi versus Italy [GC], nr. 22774/93, §

74, ECHR 1999-V).

La acest capitol, se va menționa și Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005,

cererea nr. 15840/02 Grițco versus Moldova, în care Curtea reamintește, că dreptul la o

instanță, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat

Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă și obligatorie să

rămână neexecutată în detrimentul unei părți.

Executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie, prin urmare,

privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby

versus Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports1997-11, p. 510, §40 și Burdov

versus Russia, nr. 59498/00, §34, din 7 mai 2002).

Așa fiind, în speță este cert că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii

judecătorești, n-a întreprins toate măsurile corespunzătoare în vederea executării

hotărârii judecătorești irevocabile, ca urmare Soloviov Anatoli nu a putut beneficia de

succesul obținut în urma examinării litigiului, care se referea la încasarea unei sume

considerabile, fapt ce incontestabil denotă că hotărârea adoptată în favoarea ultimului a

rămas neexecutată o perioadă considerabilă de timp.

Iar în aceste condiții, fiind evidentă încălcarea dreptului a lui Soloviov Anatoli

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de recurs relevă că

perioada de referință care urmează a fi luată în considerație în speță constituie cea

cuprinsă de la data nașterii obligației de executare, adică data intrării în vigoare a

hotărîrii judecătorești, încălcarea termenului de executare a cărei se pretinde, care este

17 aprilie 2008 și până la ziua adoptării încheierii de încetare a procedurii de

executare, la caz până la 23 iulie 2013.

În conexiunea celor relatate, reieșind din perioada neexecutării în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, care s-a constatat a fi una continuă, de caracterul

obligației de executare, comportamentul autorității însărcinate cu obligația executării,

precum și miza (interesul) pentru creditor, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că cerința cu privire la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, prevăzută de legislația internă,

precum și de articolul 6 § 1 al Convenției, nu a fost respectată, împrejurări ce atestă

corectitudinea soluției instanțelor de judecată cu privire la constatarea acestei încălcări.

Prin urmare, nu pot fi reținute argumentele recurentului Ministerului Justiției al

RM cu referire la faptul că prin admiterea constatării încălcării dreptului lui Soloviolv

Anatoli la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești instanțele de

judecată au admis interpretări eronate a legii, deoarece se combat prin cele relatate mai

sus.

Nu răstoarnă această concluzie nici invocarea recurentului Ministerului Justiției

al RM cu referire la faptul că într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la același

obiect și pe aceleași temeiuri s-a emis deja o hotărîre judecătorească rămasă

irevocabilă, deoarece prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-2739/14 din 10

decembrie 2014 la care face referire recurentul, a fost constatată încălcarea dreptului a

lui Soloviev Anatoli la examinarea în terme rezonabil a cauzei civile înaintate la 20

martie 2009 împotriva lui Avgus Andrei cu privire la repararea prejudiciului material

și moral cauzat în urma accidentului rutier din 09 ianuarie 2005, ce atestă că este

litigiul diferit decît cel care se află în curs de examinare.

În această ordine de idei este lipsită de suport legal și susținerea recurentului

Ministerului Justiției al RM precum că Soloviov Anatoli a înaintat prezenta acțiune în

judecată cu încălcarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 3 alin.(3) al Legii nr. 87

din 21 aprilie 2011, care prevede că în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, cererea de chemare în

judecată poate fi depusă în cadrul executării actului judecătoresc irevocabil sau în

decursul a 6 luni de la încetarea procedurii de executare.

Or, art. 277 alin.(1) lit. a) Cod civil, indică direct că cursul prescripției extinctive

se întrerupe în cazul intentării unei acțiuni în modul stabilit, iar, după cum rezultă din

conținutul raportului prezentat de executorul judecătoresc Doroftei Igor, la 20

decembrie 2012, Soloviov Anatoli s-a adresat în instanță de judecată cu o cerere

împotriva lui Avgust Andrei, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Doroftei

Igor prin care a solicitat anularea actelor executorului judecătoresc.

Ulterior, la 05 august 2013, Soloviov Anatoli depunînd și cerere suplimentară

prin care a solicitat anularea inclusiv și a încheierii executorului judecătoresc nr. 64-

182/213 din 23 iulie 2013 prin care a fost încetată procedura de executarea a titlului

executoriu nr. 1-13/07 (1a-399/08) din 17 aprilie 2008, care prin holtărîrea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 13 decembrie 2013, menținută prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 18 iunie 2014, a fost respinsă.

Astfel, în situația în care acțiunea în cauză a fost înaintată de către Soloviov

Anatoli la 16 decembrie 2014, se constată că termenul de 6 nu a fost încălcat.

În aceste condiții argumentele Ministerului Justiției al RM în sensul enunțat nu

pot servi temei de respingere a acțiunii înaintate de Soloviov Anatoli ca fiind depusă

tardiv, deoarece în sensul normei enunțate, cursul prescripției se întrerupe, în cazul

intentării unei acțiuni în modul stabilit.

Totodată, în cauză necesită a fi remarcate și prevederile art. 5 alin. (1) al Legii

nr. 87 din 21 aprilie 2011, care expres indică că în urma constatării faptului că a fost

încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de judecată decide asupra acordării

unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral,

material, precum și a costurilor și a cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Cu referire la prevederile enunțate, reieșind din specificul acțiunii și în virtutea

competenței sale de a determina mărimea compensației pentru prejudiciu moral în

funcție de cele constatate, instanța de recurs relevă că instanțele ierarhic inferioare cu

aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând

condiții obiective participanților la proces, just au ajuns la concluzia admiterii parțiale

a cerinței cu privire la încasarea prejudiciului moral și au determinat mărimea

compensației pentru prejudiciul cauzat lui Soloviov Anatoli în sumă de 20 000 lei ce ar

constitui o satisfacție echitabilă a prejudiciului cauzat acestuia ca rezultat al

neexecutării în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Or, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral

este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și

integrală despăgubire. În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca

partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încît acesta să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor

și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Distinct de cele menționate, se constată a fi lipsită de suport critica recurentului

Soloviov Anatoli în dezacord cu cuantumul prejudiciului moral acordat de către

instanțele judecătorești inferioare, menționând că neîntreprinderea măsurilor adecvate

pentru a executa hotărârea judecătorească irevocabilă o perioadă de timp exagerat de

mare de către autoritățile statului Republicii Moldova constituie temei de încasare

integrală a prejudiciului moral din contul bugetului de stat al Republicii Moldova.

În susținerea acestei opinii instanța de recurs reiterează că chiar dacă și se

constată că o perioadă de timp, autoritățile responsabile de executare a hotărârii

judecătorești, inclusiv și executorul judecătoresc Doroftei Igor, nu au întreprins careva

măsuri concrete, în vederea executării hotărârilor judecătorești irevocabile, instanței de

judecată nu au fost prezentate probe care ar confirma că debitorul, ar fi deținut careva

bunuri imobile sau mobile, care au fost înstrăinate în perioada în care se pretinde

încălcarea termenului de executare, ori conturi bancare care au fost închise, decât cota-

parte din bunul imobile situat în mun. Chișinău, bd. Moscovei 14/1, ap.89, pe care au

fost aplicate măsuri de asigurare în modul corespunzător.

Pentru considerentele menționate Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursurile declarate de către Soloviov Anatoli și Ministerul Justiției al RM și a

menține decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se resping recursurile declarate de către Soloviov Anatoli și Ministerul Justiției

al Republicii Moldova.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2015 și hotărîrea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 aprilie 2015 în pricina civilă la cerea de

chemare în judecată a lui Soloviov Anatoli împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Doroftei Igor cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Ion Druță

Mariana Pitic