2ra-640/15 — Încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

prima instanţă: P. Moraru dosarul nr. 2ra-640/15 instanţa de apel: G. Vravin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nedev Anatoli, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Agenției Teritoriale Cahul a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină împotriva lui Nedev Anatoli cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 06 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Nedev Anatoli și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 20 decembrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, constată: La 05 ianuarie 2013, Agenția Teritorială Cahul a Companiei Națională de Asigurări în Medicină a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nedev Anatoli cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform art. 4, art. 10, art. 17, a Legii „Cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală” nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998, art. 4, art. 16, art. 22 și anexa nr. 2 a Legi „Cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală” nr. 1593- XV din 26 decembrie 2002 cu modificările ulterioare, fondatorii de întreprinderi individuale (cu excepția pensionarilor sau invalizilor) sunt obligați să achite o primă de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixa în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii fondurilor de asigurare obligatorie de asistență medicală pe anul respectiv.

Conform prevederilor art. 17, art. 30 a Legii nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002 și art. 14 a Legii nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998 şi Regulamentului privind controlul achitării primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1015 din 05 septembrie 2006, evidența și controlul corectitudinii calculării şi virării în termen la contul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, precum și încasarea penalităților se efectuează de către agențiile teritoriale ale Companiei Naționale de Asigurări în Medicină. Susține că mărimea penalității se stabilește anual prin Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pentru anul respectiv.

Menționează că în rezultatul contorului privind achitarea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă în valoare absolută, conform bazei de date și actelor contabile ale agenției s-a constatat că Nedev Anatoli nu a achitat prima de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anii 2009 până la data de 31 martie 2009, anul 2010 până la data de 31 marte 2010, anul 2011 până la data de 20 iulie 2011 şi anul 2012 până la data de 17 aprilie 2012. Conform prevederilor art. 4 a Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pentru anii: 2009 nr. 263-XVI din 11 decembrie 2008; 2010 nr. 128-XVIII din 23 decembrie 2009; 2011 nr. 55 din 31 martie 2011; 2012 nr. 271 din 23 decembrie 2011 şi art. 30 a Legii nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002, prima de asigurare obligatorie de asistență medicală calculată în sumă fixă pentru categoriile de plătitori prevăzute de Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, se stabilește în mărime de: 2637,60 lei pentru anul 2009; 2478 lei pentru anul 2010; 2772 lei pentru anul 2011; 2982 lei pentru anul 2012. Indică că penalitatea pentru neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, percepută de la plătitori,

se stabilește în mărime de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere a plății şi se transferă pe conturile Companiei Naționale de Asigurări în Medicină. Invocă că la 28 decembrie 2012 penalitatea pârâtului constituia: 3608,24 lei pentru anul 2009; 2485,43 lei pentru anul 2010; 1460,84 lei pentru anul 2011; 760,41 lei pentru anul 2012. Susține că 12 iulie 2012 s-a adresat către Nedev Anatoli cu înștiințare nr. 212, prin care a solicitat achitarea datoriei, care la data de 28 decembrie 2012 constituie 19 184,52 lei, însă acesta a rămas fără răspuns şi satisfacere.

Solicită încasarea de la Nedev Anatoli, care este fondatorul ÎI „Busuioc - Nedeva” pentru anul 2009 datoria în mărime de 19 184,52 lei, prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă de 2 637,60 lei și penalitatea în sumă de 3 608,24 lei, pentru anul 2010 prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă de 2 478 lei și penalitate în sumă de 2 485,43 lei; pentru anul 2011 prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă 2 772 lei și penalitatea în sumă de 1 460,84 lei; pentru anul 2012 prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă de 1 982 lei și penalitatea în sumă 760,41 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 20 decembrie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la Nedev Anatoli în beneficiul Agenției Teritoriale Cahul a Companiei Națională de Asigurări în Medicină primele de asigurare obligatorie pentru asistența medicală pentru anii 2010, 2011, 2012, în mărime de 8 232 și majorarea de întârziere de 4 706, 68 lei, în total suma de 12 938, 68 lei și încasat de la Nedev Anatoli în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270 lei. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 06 noiembrie, a fost respins apelul declarat de către Nedev Anatoli și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 4 alin.(2) , art. 14 al Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998 şi prevederile art. 30 alin.(1) al Legii nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002 privind mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, care indică că neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală atrage după sine calcularea unei majorări de întârziere în proporție de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a remarcat că prima instanță întemeiat și legal a încasat de la Nedev Anatoli prima de asigurare obligatorie de asistență medicală calculată în sumă fixă pe anii 2010, 2011, 2012, în sumă totală de 8 232 lei, totodată justificat a încasat majorarea de întârziere pentru neachitarea în termen a primelor de asigurarea obligatorie de asistență în sumă medical în proporție de 0,1 % din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 4 706,68 lei.

Totodată instanța de apel a reţinut că prima instanță just nu a aplicat la caz prevederile art. 268 lit. a) din Cod civil, deoarece în speță nu s-a invocat expirarea termenului de prescripție, iar argumentele lui Nedev Anatoli precum că, examinarea pricinii a fost petrecută în lipsa sa, nu pot fi reținute, or, după cum rezultă din materialele pricinii, ședințele au fost numite la data de 05 februarie 2013, 22 februarie 2013, 01 aprilie 2013 şi 16 aprilie 2013, dintre care doar la data de 16 aprilie 2013, Nedev Anatoli s-a prezentat la în ședința de judecată, după care a fost înștiințat despre judecarea cauzei pentru data de 16 mai 2013, fapt conformat prin semnătura ultimului pe recipisă, (f.d.26), iar la data de 15 mai 2013, 17 iunie 2013 şi 23 octombrie 2013, Nedev Anatoli personal a depus cere prin care a solicitat instanța amânarea examinarea cauzei din motive de sănătate (f.d.

28, 34, 47). La 16 ianuarie 2015, Nedev Anatoli a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemnițată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că instanța de apel nu a luat în consideraţie argumentele sale precum că examinarea pricinii a fost petrecută în lipsa sa, astfel, fiindu-i lezate drepturile sale, deoarece, neprezentarea sa la trei ședințe de judecată este motivată, pe motiv că dânsul a prezentat probe în sensul aflării sale pe buletin și fiind în imposibilitate să se prezinte în ședința de judecată, după care, nu a recepționat nici o citație în acest sens, respectiv, ne fiind informat despre data și locul examinării cauzei.

Cu referire la prevederile art. 1, pct.2 al Legii nr. 1585-XIIT din 27 februarie 1998, susține că între dânsul şi Agenția Teritorială Cahul a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină nu s-a întocmit nici un contract, dînsul nu a recepționat nici o înștiințare privind prezența cărorva datorii față de intimat, cu atât mai mult, nu a fost sancționat niciodată pe cale contravențională în conformitate cu art.266 Cod contravențional, pentru neachitarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală.

Consideră că la caz urmau a fi aplicate prevederile art. 268 din Cod civil, care reglementează termenele speciale de prescripție extinctive, deoarece, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) al Legii nr. 1585-XIIT cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, fondatorul de întreprindere individuală are obligația de a achita prima de asigurare în sumă fixă în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a legii fondurilor de asigurare obligatorie de asistență medicală pe anul respectiv, astfel, la caz termenul de trei luni a dreptului la acțiune este luna ianuarie, februarie, martie 2013, respectiv, termenul de prescripție începe să curgă de la 01 aprilie 2013 până la 01 septembrie 2013, prin urmare cererea de chemare în judecată depusă de către intimat la 05 ianuarie 2013, a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție.

La 12 martie 2015, Agenția Teritorială Cahul a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină a depus referință la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind neîntemeiat. Indică intimatul că Curtea de Apel Cahul în decizia din 06 noiembrie 2014, a data o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, iar argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul declarat de către Nedev Anatoli este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Nedev Anatoli nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. De altfel, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici susţinerea recurentului precum că pricina în speţă a fost examinată în prima instanţă în lipsa lui. Or, materialul probator anexat la dosar atestă că Nedev Anatoli a fost înştiinţat legal despre examinarea cauzei în prima instanţă, fapt ce se confirmă prin avizele de recepţie (f.d.

22, 31, 45) şi prin participarea acestuia la şedinţa de judecată din 16 aprilie 2013 (f.d. 24, 26), cît şi prin cererile de amînare a examinării pricinii numite pentru 16 mai 2013, 18 iunie 2013 şi 24 octombrie 2013 (f.d. 28, 34, 47), prin urmare este evident că acesta a avut la cunoştinţă despre judecarea prezentei cauze în prima instanţă, fiind înştiinţat în mod legal despre aceasta, astfel că, având în susţinere prevederile art. 102 alin. (41) CPC, ultimul nu mai poate invoca necitarea lui pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. In acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Nedev Anatoli asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către, Nedev Anatoli ca inadmisibil.

în conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Nedev Anatoli se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clavadî Tamara Chişca-Doneva