3ra-376/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Lupaşcu dosarul nr. 3ra-376/15 instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „Prointelect - MP” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Doina Creţu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Prointelect - MP” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 26 februarie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Prointelect - MP” Societate cu Răspundere Limitată constată: La 24 iunie 2013, SC „Prointelect - MP” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Principal de Stat, intervenient accesoriu PP Revista „Vânzare - Cumpărare Auto” SRL, „Romgreas Grup” SRL cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că conform deciziei IFPS nr. 225 din 25 aprilie 2013, adoptată în baza actului de control nr. 1-622090 din 07 martie 2013, a fost sancţionată fiind dispus încasarea în buget a TVA, calcularea majorărilor de întârziere, aplicarea amenzilor fiscale şi anume calcularea TVA diminuată în sumă de 90720 lei, calcularea majorării de întârziere în sumă totală de 2751 lei pentru netransferarea în termen a TVA diminuată, aplicarea amenzii în sumă de 27216 lei, în total 120687 lei.

Susţine că temei pentru calcularea TVA şi aplicarea sancţiunilor a servit actul de control sus menţionat, în baza căruia s-a efectuat controlul fiscal prin metoda efectuării controlului tematic. Afirmă că în cadrul controlului au fost verificate relaţiile economico - financiare cu PP Revista „Vânzare – Cumpărare Auto” SRL pentru 1 L/11/2012 şi „Romgreas Grup” SRL pentru L/12/2012, considerând că au fost încălcate prevederile art. 102 alin. (6) şi (10), art. 1181 Cod fiscal şi respectiv diminuată TVA în sumă totală de 90720 lei, iar prin hotărârea IFPS nr. 10 din 25 aprilie 2013, s-a dispus sechestrarea bunurilor în valoare de 120687 lei. Remarcă că la 24 mai 2013, a depus o cerere prealabilă la IFPS prin care a solicitat anularea deciziei nr. 225 din 25 aprilie 2013 şi hotărârii nr. 10 din 25 aprilie 2013, iar prin decizia nr. 290 din 17 iunie 2013, s-a decis ca neîntemeiată contestaţia depusă de reclamant.

Susţine că în temeiul contractului de prestări servicii nr. 24/09/12 din 24 septembrie 2012, PP Revista „Vânzare – Cumpărare Auto” SRL i-a prestat servicii de traducere conform facturii fiscale F/f PK 0016600 din 27 noiembrie 2012, în sumă de 239400 lei, inclusiv 39900 lei TVA.

Menţionează că în conformitate cu decizia nr. 225 din 25 aprilie 2013, PP Revista „Vânzare – Cumpărare Auto” SRL a înregistrat factura fiscală nominalizată în Registrul general electronic al facturilor fiscale la 11 ianuarie 2013, iar reclamantul a transferat suma de bani conform facturii fiscale la 15 ianuarie 2013. Mai indică că conform contractului de prestării servicii nr. 29/11/12 din 29 noiembrie 2012, „Romgreas Grup” SRL i-a prestat servicii de traducere conform facturii fiscale F/f FB 3386550 din 29 decembrie 2012, în sumă de 304920 lei, inclusiv TVA 50820 lei, iar după finalizarea prestării serviciilor oferite, ca beneficiar de bună credinţă, dorind să achite preţul acestora, a verificat factura sus menţionată în Registrul general electronic al facturilor fiscale, care la acel moment nu era înregistrată.

Afirmă că prin cererea din 14 martie 2013, a solicitat „Romgreas Grup” SRL motivul neînregistrării facturii, fiindu-i explicate anumite impedimente de ordin tehnic, deci până în prezent nu a achitat serviciile prestate. Susţine că nu are obligaţia şi nici posibilitatea de a verifica achitarea de către furnizor a TVA la bugetul de stat, menţionând că cumpărătorul nu are obligaţia de a verifica relaţiile furnizorului cu bugetul de stat, dar nici nu dispune de această posibilitate, aceste date le deţine doar organul abilitat şi anume, organul fiscal. Invocă prevederile Legii contabilităţii care prevede că responsabilitatea pentru întocmirea la timp şi calitativ a documentelor justificative, pentru autenticitatea ce se conţin în ele pentru înregistrarea contabilă, o poartă persoanele care întocmesc şi semnează aceste documente.

Susţine că şi-a executat cu bună – credinţă obligaţiile asumate, achitând integral preţul serviciilor acordate, inclusiv şi TVA, care ulterior, potrivit legislaţiei fiscale în vigoare acordă dreptul de trecere în cont a impozitului achitat furnizorului. Consideră decizia IFPS nr. 225 din 25 aprilie 2013 ilegală şi neîntemeiată şi că nu duce responsabilitate de faptul că PP Revista „Vânzare – Cumpărare Auto” SRL şi „Romgreas Grup” SRL nu au prezentat şi nu au achitat TVA la buget, obligaţia ţine exclusiv de partea acestora. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 3, 16, 19, 25, 26, alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ, art. 8 alin. (2) lit. b), art. 102 alin. (6), 242, 243 Cod fiscal, art. 166, 167, 277, 278 CPC.

2 Solicită admiterea acţiunii, anularea deciziei IFPS nr. 225 din 25 aprilie 2013 şi deciziei IFPS nr. 290 din 17 iunie 2013. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 25 iunie 2013 a fost admisă cererea reclamantului cu privire la asigurarea acţiunii şi suspendată executarea deciziei IFPS nr. 225 din 25 aprilie 2013 şi a hotărârii nr. 10 din 25 aprilie 2013, până la examinarea cauzei în fond.

În cadrul şedinţei de judecată a primei instanţe din 04 decembrie 2013, reprezentantul SC „Prointelect - MP” SRL a depus o cerere suplimentară prin care a completat temeiul acţiunii, invocând că conţinutul art. 102 alin. (10) Cod fiscal a fost completat, astfel în cazul în care furnizorul mărfurilor, serviciilor nu a înregistrat factura fiscală eliberată în Registrul general electronic al facturilor fiscale sau a înregistrat-o cu depăşirea termenului stabilit la art. 1181 alin. (11), cumpărătorul va avea dreptul la trecere în cont a sumei TVA în condiţiile stabilite de prezentul capitol, cu informarea organului fiscal, în modul şi termenul stabilit de IFPS, despre nerespectarea de către furnizor a prevederilor art. 1181, menţionând că aceste completări intră în vigoare de la 14 septembrie 2012. La fel, SC „Prointelect - MP” SRL a invocat şi faptul că conform p. 3 al ordinului IFPS nr. 1388 din 20 august 2013, în cazul în care pentru perioadele fiscale septembrie 2012 – august 2013, din trecerea în cont au fost excluse sumele ale TVA din momentul neînregistrării facturilor fiscale în RGEFF sau înregistrării cu depăşirea termenului stabilit la art. 1181, în temeiul art. 4 din Legea cu privire la punerea în aplicare a titlului V din Cod fiscal, dreptul la trecere în cont se va realiza prin depunerea declaraţiei corectate privind TVA şi după caz,

declaraţia persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 26 februarie 2014, a fost admisă cererea de chemare în judecată a SC „Prointelect - MP” SRL, declarate ilegale şi anulate decizia nr. 225 din 25 aprilie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat „asupra cazului de încălcare fiscală comisă de SRL „Prointelect - MP” şi decizia nr. 290 din 17 iunie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat pe marginea contestaţiei fără număr şi fără dată depusă de SRL „Prointelect - MP” împotriva deciziei Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nr. 225 din 25 aprilie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2014, a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat al Republicii Moldova, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii SC „Prointelect - MP” SRL.

La 26 ianuarie 2015, SC „Prointelect - MP” SRL, reprezentată de avocatul Doina Creţu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Consideră că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, ceea ce a condiţionat calificarea juridică corectă raportului material litigios, corect determinând norma aplicabilă, însă din cauza înţelegerii incorecte a sensului acesteia face o concluzie greşită cu privire a drepturile şi obligaţiile părţilor.

3 Invocă că art. 1181 alin. (1) Cod fiscal (în redacţia de până la 09 august 2013) prevede că factura fiscală eliberată se supune înregistrării obligatorii de către furnizor în Registrul general electronic al facturilor fiscale, în forma şi în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în termen de 5 zile lucrătoare de la data eliberării, iar pentru subiecţii impunerii cu TVA care sunt deserviţi de IFPS - în termen de 10 zile lucrătoare de la data eliberării, pe când art. 102 alin. (10) Cod fiscal (în redacţia de până la 09 august 2013) prevede că subiectul impozabil este în drept să treacă în cont suma TVA achitată sau care urmează a fi achitată furnizorului pe valorile material, serviciile procurate pe teritoriul ţării numai în cazul în care factura fiscal este înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale.

Consideră că aplicând aceste două prevederi legale, instanţa de apel corect a calificat raportul material litigios, însă incorect a determinat norma aplicabilă. Menţionează că în cadrul şedinţei de judecată, a prezentat declaraţia privind TVA în privinţa facturilor aflate în litigiu, declaraţie ce a fost prezentată organului fiscal în termenul prevăzut de legislaţie şi declaraţie privind TVA ce a fost iniţial corectă, adică cu includerea sumelor TVA în cont, în baza facturilor fiscale anterior menţionate, fapt ce acordă reclamatului dreptul la trecerea în cont a sumelor TVA.

Afirmă că instanţa de apel neîntemeiat a respins invocarea de către reclamant a dispoziţiilor ordinului IFPS nr. 1388 din 20 august 2013, iar cazului dat îi sunt relevante perioadele fiscale şi anume factura fiscală PK 0016600 din 27 noiembrie 2012 şi factura fiscală FB 3386550 din 29 decembrie 2012, adică se încadrează în perioada fiscală septembrie 2012 - august 2013 în conformitate cu prevederile pct. 3 din ordinul IFPS nr. 1388 din 20 august 2013, fapt ce-i acordă apelantului dreptul la trecerea în cont a sumelor TVA în baza facturilor fiscale numite mai sus şi în conformitate cu prevederile art. 102, alineatul (10) Cod fiscal.

Mai indică că IFPS prin nota informativă nr. 26-11/1-14-963/7768/65 din 23 septembrie 2013 privind unele aspecte de aplicare a prevederilor art. 102 alin. (10) Cod Fiscal, menţionează că în cazul în care în urma unui control fiscal, conform actului de control au fost stabilite cazuri de încălcare fiscal, dar la ziua actuală se examinează cazul de încălcare fiscală, sau este adoptată decizia asupra cazului de încălcare fiscală dar este depusă contestaţie împotriva deciziei cu respectarea termenului indicat la alin. 1 art. 268 Cod fiscal, acestea urmează a fi soluţionate în cadrul procedurii de contestare prin aplicarea prevederilor legii noi, deoarece conform art. 6 alin. (2) Cod civil, legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare.

Astfel, în cazurile date sancţiuni nu se aplică, iar instanţa de apel a ignorat dispoziţiile ordinului IFPS nr. 1388 din 20 august 2013 şi nota informativă nr. 26-11/1-14-963/7768/65 din 23 septembrie 2013 privind unele aspecte de aplicare a prevederilor art. 102 alin. (10) Cod Fiscal, ceea ce a dus la emiterea unei decizii ilegale.

Remarcă că instanţa de apel a aplicat art. 118 1 şi 102 alin. (10) Cod fiscal (în redacţia de până la 09 august 2013) pe motiv că concluziile primei instanţe şi cele ale recurentului contravin dispoziţiilor art. 6 alin. (2) Cod civil care prevede că de la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu excepţia cazurilor în care legea nouă nu prevede altfel, iar legea nouă prevede unele excepţii şi anume art. IV din Legea nr. 172 din 12 iulie 2013, prevede că prezenta lege intră 4 în vigoare la data publicării, cu excepţia art. 1 punctul 1, care se pune în aplicare cu începere de la 14 septembrie 2012 şi anume art. 102, alin (10) s-a completat în final cu textul „în cazul în care furnizorul mărfurilor, serviciilor nu a înregistrat factura fiscală eliberată în Registrul general electronic al facturilor fiscale sau a înregistrat-o cu depăşirea termenului stabilit la art. 1181 alin. (11), cumpărătorul va avea dreptul la trecerea în cont a sumei TVA în condiţiile stabilite de prezentul articol, cu informarea organului fiscal, în modul şi în termenul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, despre nerespectarea de către furnizor a prevederilor art. 1181,

completări care se pun în aplicare cu începere de la 14 septembrie 2012. Consideră că instanţa de apel neîntemeiat a respins argumentul recurentului referitor la fapt;că declaraţia privind TVA este nu numai o obligaţie fiscală, ci şi totodată şi mijloc de informare a organelor fiscale , unde cumpărătorul arată în baza căror facturi fiscale şi-a trecut în cont TVA. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 25 noiembrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 145), date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 26 ianuarie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Societatea Comercială „Prointelect - MP” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Doina Creţu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

5 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Societatea Comercială „Prointelect - MP” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Doina Creţu asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat Societatea Comercială „Prointelect - MP” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Doina Creţu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea Comercială „Prointelect - MP” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Doina Creţu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6