2ra-758/15 — Cu privire la stabilirea pensiei

Dosarul nr.2ra-758/15 prima instanţă: M. Ulinici instanţa de apel: V.Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Russu Ivan împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale or.

Nisporeni cu privire la obligarea stabilirii pensiei pentru limita de vîrstă ca persoană ocupată la lucrări foarte nocive și foarte grele, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărîrea primei instanțe, constată: La 07 martie 2014, Russu Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale or. Nisporeni cu privire la obligarea stabilirii pensiei pentru limita de vîrstă ca persoană ocupată la lucrări foarte nocive și foarte grele. În motivarea acţiunii reclamantul Russu Ivan a invocat că în anul 2012, s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni pentru stabilirea pensiei pentru limita de vîrstă ca persoană ocupată la lucrări foarte nocive şi foarte grele, prezentînd documentele necesare, inclusiv carnetul de muncă.

Menţionează că deşi în carnetul de muncă era indicat că în perioada 28 decembrie 1982 - 26 noiembrie 1998, a lucrat în calitate de fierar, pîrîta i-a refuzat stabilirea pensiei, solicitându-i să demonstreze faptul invocat. Susţine că neavînd o altă soluţie, la 24 august 2012, a fost nevoit să se adreseze în instanţa de judecată cu o cerere pentru constatarea faptul că într-adevăr începînd cu 28 decembrie 1982, a fost angajat în calitate de fierar la sovhozul „Pobeda” şi prin hotărîrea instanţei de judecată din 07 noiembrie 2012 s-a constatat faptul emiterii de către directorul sovhozului-fabrică „Pobeda” a ordinului nr. 448- k din 28 decembrie 1982, prin care a fost transferat din funcţia de muncitor al brigăzii de construcţie în funcţia de fierar la aceeaşi întreprindere.

Ulterior, a fost prezentat pîrîtei hotărîrea judecătorească menţionată, solicitînd admiterea cererii privind stabilirea pensiei pentru limita de vîrstă ca persoană ocupată la lucrări foarte nocite şi foarte grele, însă la 28 februarie 2014, ultima i-a refuzat, informîndu-1 despre faptul că conform actelor prezentate şi în urma verificării registrelor de salariu, nu s-a putut constata activitatea sa în condiţii nocive întrucît în registrele de salariu nu se vede funcţia deţinută. 1 Consideră Russu Ivan că refuzul pîrîtei este nefondat şi lipsit de orice suport juridic. Solicită Russu Ivan, obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale de a admite cererea sa cu privire la stabilirea pensiei pentru limita de vîrstă ca persoană ocupată la lucrări foarte nocive şi foarte grele.

Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 20 iunie 2014 acţiunea a fost admisă. A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale Nisporeni să-i stabilească lui Ivan Russu pensia pentru limita de vîrstă în condiţii avantajoase ca persoană ocupată la lucrări foarte nocive şi foarte grele (f.d.55, 62-64). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută fără modificări hotărîrea primei instanțe (f.d. 86-92). La 23 ianuarie 2015, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs, împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului și casarea actului judecătoresc contestat. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 22 decembrie 2014, Curtea de Apel a expediat în adresa participanților procesului copia deciziei motivate (f.d.93), iar potrivit avizului de recepție anexat la materialele pricinii, se atestă că Casa Națională de Asigurări Sociale a recepționat copia acesteia, la 16 ianuarie 2015 (f.d.94). Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat la 23 ianuarie 2015, este depus în termen. În motivarea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat că instanţa de apel eronat a constatat materialele pricinii, iar în consecință a emis o decizie ilegală. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 25 februarie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Russu Ivan, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la 2 alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Casa Națională de Asigurări Sociale, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 3