3ra-1232/17 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1232/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: Judecătoria Nisporeni Dosarul nr. 3ra-1232/17
Judecător: R. Costru
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai
Î N C H E I E R E
22 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecători Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de
către Profire Larisa,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Profire Larisa
împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Nisporeni cu privire la
contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, prin care a fost
casată hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 12 noiembrie 2016,
c o n s t a t ă:
La 26 ianuarie 2016 Profire Larisa a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Nisporeni, ulterior
concretizându-și pretențiile și solicitând anularea procesului-verbal nr. 39 din 15
octombrie 2015 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Nisporeni prin care s-a
refuzat Larisei Profire în acordarea pensiei pentru limita de vârstă ca funcționar
public; recunoașterea perioadei de activitate în Ниспоренское
агропромышленное объединение Молдвинпром începând cu 15 mai 1972
până la 09 iunie 1980 ca stagiu de cotizare în serviciul public; obligarea pârâtului
de a stabili reclamantei pensia de funcționar public începând cu 09 septembrie
2015.
În motivarea acțiuni reclamanta a indicat că la 09 septembrie 2015 a depus la
Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni cererea cu privire la transferul la
pensie ca funcționar public de la pensie pentru limita de vârstă în baza Legii
privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998.
Menționează reclamanta că prin scrisoarea nr. 1-01/14-1113 din 26
octombrie 2015 a primit de la CTAS Nisporeni procesul-verbal de refuz nr. 39
din 15 octombrie 2015, prin care au confirmat vechimea în serviciul public de 13
ani și 2 luni, fără motivarea refuzului.
Relatează reclamanta că la data de 10 noiembrie 2015 s-a adresat către Casa
Națională de Asigurări Socială cu cerere privind anularea procesului-verbal nr. 39
din 15 octombrie 2015, cu reexaminarea cererii inițiale înaintate către CTAS
Nisporeni. Iar la 28 decembrie 2015 a primit răspunsul de la CNAS, privind
reexaminarea cererii sale prin care stagiul confirmat în serviciul public este de 14
ani și 10 luni, astfel fiind acceptată solicitarea privind includerea perioadei în care
s-a aflat în concediu de îngrijire a copilului. Respectiv, pentru transferul la pensia
ca funcționar public conform legii sunt necesari 15 ani.
Invocă reclamanta că nu a fost acceptata solicitarea privind includerea în
stagiul de cotizare în serviciul public a perioadei de activitate în Ниспоренское
агропромышленное объединение Молдвинпром de la 20 iulie 1977.
Susține reclamanta că potrivit răspunsului primit de la pârât, înscrierea sub
nr. 1 „Совхоз-Завод Варзарешты”, se aplică pentru toată perioada de activitate
de la 03 august 1971 până la 09 iunie 1980 (ordinul nr. 20-k), când a fost
transferată la Госбанк prin ordinul 93-k.
Astfel, pârâtul nu a luat în considerare prevederile Hotărârii Guvernului nr.
1449 din 24 decembrie 2007 privind carnetul de muncă, când au indicat în
carnetul de muncă la capitolul IX certificarea rectificărilor făcute pentru
eventualele date înscrise greșit sau incomplet, că potrivit ordinului по
Ниспоренскому обьединеннию совхоз-заводов ГЛАВУПРВИНПРОМА
МПП МССР nr. 12-k din 15 martie 1972, ceea ce înseamnă că nu mai activa în
funcția de economist în совхоз-заводов Vărzărești.
Consideră reclamanta că nu s-a luat în considerare nici textului din ordinul
nr. 56-k de la 20 iulie 1977, confirmat atât prin înscrierea nr. 2 din carnetul de
munca, cât și prin ordinul nr. 93-k din 09 iunie 1980, care au fost prezentate la
CTAS în original și se regăsește în Nomenclatorul autorităților publice care au
activat până la punerea în vigoare a Legii serviciului public nr. 433 din 04 mai
1995 și al funcțiilor publice din cadrul lor, anexa 2 HG nr. 412 din 22 aprilie
2004.
Indică reclamanta că în carnetul de muncă nr. 0645841 completat în 1979
este aplicata ștampila secției cadre Ниспоренское агропромышленное
объединение Молдвинпром, atât pe prima pagină, cât și pe pagina 2.
Relatează reclamanta că începutul perioadei de activitate în Совхоз-завод
Варзарешть, termenul de 5 luni, nu se extinde asupra perioadei ulterioare,
deoarece toate ordinele au fost emise pe asociație și nu este vina sa, ca pe atunci
în carnetele de munca dinaintea înscrierii conținutului ordinului, când nu se indica
denumirea organizației emitente.
Accentuează reclamanta că pentru a face claritate, a prezentat dosarele în
original cu inscripția „Приказы по обьединеннию” unde nu a fost indicat nimic
despre „Совхоз-завод Варзарешты” la care se referă CTAS.
Relevă reclamanta că asociația era formată din opt sovhoz-zavoduri, inclusiv
головное предприятие „Совхоз-завод Варзарешты”, fiecare având statele de
personal proprii și aparatul central a asociației, una dintre care a activat ca
economist principal în industria (vinicolă) din Nisporeni și reprezenta 10 fabrici
de prelucrare a strugurilor.
Comunică reclamanta, că la data de 15 februarie 2011 a depus în adresa
Curții de Apel o cerere similară, cerere ce a fost respinsă pe motiv că a fost
încălcat termenul de prescripție. Ulterior, în septembrie 2015 a demisionat din
funcția publică, deoarece perioada de activitate în „объединение” se considera ca
serviciul public, fapt ce a fost confirmat atât prin consultațiile sale cu
colaboratorii Curții de Conturi, cât și prin cazurile similare ale colegilor cu care a
activat în acea perioada, pentru care acest stagiu le-a fost confirmat ca serviciu
public.
Prin hotărârea Judecătorie Nisporeni din 11 noiembrie 2016 s-a dispus
admiterea acțiunii și s-a anulat procesul-verbal nr. 39 din 15 octombrie 2015 a
Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Nisporeni privind refuzul în acordarea
pensiei pentru limită de vârstă ca funcționar public. S-a recunoscut perioada de
activitate în „Nisporencoie agropromîșlennoe obiedinenie Moldvinprom” de la 20
iulie 1977 pînă la 09 iunie 1980, în total doi ani și zece luni ca stagiu de cotizare
în serviciul public. S-a obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni
să-i stabilească Larisei Profire, pensie de funcționar public începând cu data de 09
septembrie 2015 (f.d.93, f.d.98-100).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017 s-a admis apelul
declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărârea Judecătoriei
Nisporeni din 12 noiembrie 2016 și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care
cererea de chemare în judecată depusă de Profire Larisa împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea procesului-verbal nr. 39 din
15 octombrie 2015, emis de Casa Teritorial de Asigurări Sociale Nisporeni
privind refuzul în acordarea pensiei pentru limită de vârstă ca funcționar public
s-a respins. Capetele de cerere privind recunoașterea perioadei de activitate în
„Ниспоренское агропромышленное объединение Молдвинпром с.
Варзарешты” de la 15 mai 1972 până la 09 iunie 1980, ca stagiu de cotizare în
serviciul public și obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Nisporeni de a
stabili pensia de funcționar public începând cu 09 septembrie 2015, s-au scos de
pe rol pe motiv că nu a fost respectată procedura extrajudiciară de soluționare a
litigiului (f.d.122, f.d.123-131).
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 14 septembrie 2017 Profire Larisa
a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel
Chișinău din 08 iunie 2017 și menținerea hotărârii Judecătorie Nisporeni din 11
noiembrie 2016.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate
pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că
decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea
eronată a normelor de drept material.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost
expediată în adresa părților la 12 iulie 2017 (f.d. 134), cât și faptul că la
materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul comunicării
acesteia, recursul înaintat de Profire Larisa se consideră declarat în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul
este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în
cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Profire Larisa nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta
nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a
formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele
recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării
cauzei, care au fost apreciate corespunzător.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Profire Larisa ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Profire Larisa se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Ion Druță