3ra-784/20 — contestarea actului administrativ

3ra-784/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-784/20

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central (M. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Valentina Rusu

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la includerea în stagiul de

cotizare a anilor activați în cadrul Fabricii de produse Lactate Nisporeni și în statul

Israel și recalcularea pensiei,

împotriva deciziei din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

hotărârii din 30 septembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central

c o n s t a t ă:

La 10 septembrie 2018, Valentina Rusu, reprezentată de avocatul Veronica

Șișcanu, a depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului

administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la includerea

în stagiul de cotizare a anilor activați în cadrul Fabricii de produse Lactate Nisporeni

și în statul Israel și recalcularea pensiei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 10 august 2015, Valentina

Rusu a depus cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni (CTAS

Nisporeni), pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. La cerere a fost anexat un

set de acte necesare care confirmă vârstă de pensionare și stagiul de cotizare a

petiționarei. Conform carnetelor de muncă eliberate la 05 noiembrie 1970 și 16 iulie

2000, se confirmă activitatea petiționarei în diverse întreprinderi și anume de la

1

29 octombrie 1975 până la 12 noiembrie 1976 a activat în cadrul cooperativei de

consum Nisporeni, de la 16 noiembrie 1976 până la 20 aprilie 1978 a activat în cadrul

centralei termo-electrică Nisporeni, de la 24 aprilie 1978 până la 28 mai 1991 a activat

la „Colhoztrans”, transformată la data de 02 iunie 1995 în Societatea pe Acțiuni

„Automobilistul Nis”, de la 28 mai 1991 până la 26 decembrie 1991 a activat la Fabrica

de produse lactate Nisporeni; de la 14 iulie 2009 până la 30 decembrie 2011 a activat

la ÎM „Gospodăria de Alimentare cu Apă și Canalizare”. După depunerea cererii pentru

stabilirea pensiei, Valentina Rusu a plecat din țară, deoarece avea de onorat un contract

de muncă în Italia.

Reclamanta a menționat că în urma examinării cererii, la data de 10 august 2015

Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni a emis Decizia nr. 33/2015/18346

privind stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă, conform căreia Valentinei Rusu i-a

fost stabilită pensie minimă în sumă de 698, 74 lei. În luna august 2016, Valentina Rusu

a revenit în țară și s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni

pentru a primi răspuns la cererea sa de stabilire a pensiei, înregistrată anterior cu un an.

Astfel, la 05 septembrie 2016, prin scrisoare poștală, petiționara a primit decizia Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Nisporeni din 10 august 2015. Tot în aceiași zi

Valentina Rusu s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni,

prezentând dezacordul său asupra deciziei nr. 33/2015/18346.

Reclamanta a susținut că a fost asigurată verbal că se vor face verificări asupra

dosarului și că într-adevăr cuantumul pensiei ar trebui majorat, doar că lipsesc actele

ce confirmă stagiul complet de cotizare necesar pentru anii 1991-1999, perioade în care

Valentina Rusu a activat la Fabrica de produse lactate Nisporeni, iar certificatul de

salariu nr. 1 din 06 octombrie 2014 nu ar fi veridic.

Reclamanta a menționat că în anul 2018 s-a adresat din nou către Casa Teritorială

de Asigurări Sociale Nisporeni, deoarece conform extraselor bancare, a constatat că au

avut loc rețineri la pensie pentru cîteva luni. Astfel a aflat că recalcularea promisă la

adresarea sa din 2016, nu s-a efectuat, însă i-a fost comunicat că s-a efectuat un control

la depozitul Fabricii, de produse lactate din Nisporeni, unde au fost găsite toate

registrele de salariu necesare, doar că aceste acte nu au putut servi ca probe, deoarece

nu sunt autentice, având aplicată, ștampilă de tip vechi. La data de 17 aprilie 2018

Valentina Rusu a adresat din nou o cerere către Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Nisporeni, iar la data de 15 mai 2018 Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni

a informat-o că cererea a fost remisă spre examinare organului ierarhic superior Casa

Națională de Asigurări Sociale Direcția control și aplicarea legislației pentru drepturi

sociale.

Reclamanta Valentina Rusu a mai menționat că la data de 24 iulie 2018 i-a fost

înmânată o scrisoare cu răspunsul de la Casa Națională de Asigurări Sociale nr. II

03/04- 3757, care se referea doar asupra argumentelor privind cuantumul pensiei

stabilit prin Decizia Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni nr. 33/2015/18346,

iar referitor la neincluderea în stagiu de cotizare a anilor în care Valentina Rusu a

2

activat la Fabrica de produse lactate Nisporeni, Casa Națională de Asigurări Sociale a

menționat că deși există certificatele de salariu, pe acestea este aplicată ștampila de tip

vechi, drept urmare nu pot fi luate în considerare. Totodată, i s-a adus la cunoștință

faptul că potrivit indexărilor din 2016-2018, cuantumul pensiei petiționarei constituie

începând cu 01 aprilie 2018 - 875, 85 lei. Solicitarea petiționarei cu privire la

recunoașterea veridicității certificatului de salariu eliberat de Fabrica de produse lactate

Nisporeni, a rămas nesoluționată.

Reclamanta a relatat că ulterior Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni

a emis la data de 26 iulie 2018 o nouă decizie privind stabilirea pensiei, incluzând în

perioada de asigurare activitatea petiționarei la cooperativa de consum Nisporeni de la

29 octombrie 1975 pînă la 12 noiembrie 1976, perioadă ce a fost ignorată inițial.

Conform noilor decizii, cuantumul pensiei a fost stabilit de 1543, 65 lei.

Reclamanta consideră că Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni

acționează arbitrar și selectiv. În cazul altor lucrători care au activat la Fabrica de

produse lactate Nisporeni în aceeași perioadă cu Valentina Rusu, pensia pentru limită

de vârstă a fost stabilită integral, fără a fi invocată lipsa registrelor sau a cărților de

salariu. Veridicitatea certificatelor lor de salariu nu a fost pusă la îndoială de Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni.

Reclamanta a susținut că venitul obținut din salariul primit pentru anii lucrați la

Fabrica de produse lactate Nisporeni trebuia luat în considerare la calcularea pensiei

pentru limită de vârstă. Stagiul de muncă nu se pune la îndoială fiind confirmat prin

carnetul de muncă eliberat la 05 noiembrie 1975, iar venitul asigurat se confirmă prin

certificat de salariu nr. 1 din 06 octombrie 2014, care consideră că urmează a fi

recunoscut veridic. Totodată, concretizează că anii de muncă prestați în statul Israel în

perioada 2002 - 2008, nu au fost incluși în perioada de cotizare. Susține că deplasarea

la muncă în statul Israel a fost coordonată cu Ministerul Muncii. Pledează pentru

recunoașterea drept contributivă a perioadei, de muncă din Israel în perioada anilor

2002- 2008.

Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, includerea în stagiul de cotizare a

anilor activați în cadrul Fabricii de produse Lactate Nisporeni, includerea în stagiul

de cotizare a anilor activați în statul Israel și recalcularea pensiei pentru limita de

vârstă.

Prin hotărârea din 30 septembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central a

fost admisă parțial acțiunea și s-a inclus în stagiul de cotizare a Valentinei Rusu

perioada de activitate 28 mai 1991 până la 26 decembrie 1999, când a activat în cadrul

Fabricii de produse lactate Nisporeni, precum și perioada 01 iulie 2001 până la 30 iunie

2002, pentru perioada când a lucrat în bază de contract în statul Israel, s-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru limita de vârstă, începând

cu data depunerii cererii de pensionare – 10 august 2015, cu includerea în stagiul de

cotizare a Valentinei Rusu perioada de activitate 28 mai 1991 până la 26 decembrie

1999, când a activat în cadrul Fabricii de produse lactate Nisporeni, precum și perioada

01 iulie 2001 până la 30 iunie 2002, pentru perioada când a lucrat în bază de contract

3

în statul Israel, s-a respins cererea de chemare în judecată a Valentinei Rusu către Casa

Națională de Asigurări Sociale privind includerea în stagiul de cotizare a perioadei

30 iunie 2002 până în anul 2008, inclusiv și recalcularea pensiei pentru această

perioadă (f.d.141, 156-166).

Prin încheierea din 28 octombrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central,

s-a respins cererea Valentinei Rusu, reprezentată de avocatul Veronica Șișcanu, de

emitere a hotărârii suplimentare la hotărârea Judecătoriei Ungheni, din data de

30 septembrie 2019, emisă la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Rusu

către Casa Națională de Asigurări Sociale privind includerea în stagiul de cotizare a

anilor activați în cadrul Fabricii de produse lactate Nisporeni și în statul Israel și

recalcularea pensiei (f.d.151).

Prin decizia din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, împotriva hotărârii din 30 septembrie

2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central, în cauza de contencios administrativ la

acțiunea depusă de Valentina Rusu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la includerea în stagiul de cotizare a anilor activați în cadrul Fabricii de produse

lactate Nisporeni și în statul Israel și recalcularea pensiei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Valentina Rusu a depus

cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni pentru stabilirea pensiei

pentru limita de vârstă, iar în urma examinării cererii, la data de 24 august 2015 Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni a emis decizia nr. 33/2015/18346, prin care

i-a fost stabilită pensia pentru limită de vârstă în sumă de 698, 74 lei, pentru perioadele

de asigurare în economia națională și nume din 16 noiembrie 1976 până la 20 aprilie

1978, din 24 aprilie 1978 până la 30 iulie 1983, din 01 iulie 1984 până la 31 decembrie

1998 și din 14 iulie 2009 până la 30 iunie 2011 (f.d.53). La data de 17 aprilie 2018

Valentina Rusu s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni cu o

cerere prealabilă (f.d. 22-23), iar prin înștiințarea nr.x-01/09-53 din 15 mai 2018, a

fost informată că cererea a fost remisă spre examinare către Casa Națională de

Asigurări Sociale, Direcției generale control și aplicarea legislației pentru drepturi

sociale (f.d. 24).

Instanța de apel a reținut că prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. II-03/04-3757 din 10 iulie 2018, a fost informată că sumele indicate în certificatul

cu privire la salariul pentru perioadele identice nu au fost luate în calcul la stabilirea

pensiei (f.d. 27). Ulterior, la data de 26 iulie 2018 Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Nisporeni emite o nouă decizie prin care se include în perioada de asigurări activitatea

Valentinei Rusu la cooperativa de consum Nisporeni, de la 29 octombrie 1975 până la

12 noiembrie 1976, fiind stabilit cuantumul pensiei de 1543, 65 lei (f.d. 30). Iar, la data

de 20 septembrie 2018 Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni emite o nouă

decizie prin care include în perioada de asigurări activitatea Valentinei Rusu la

cooperativa de consum Nisporeni, de la 01 iulie 2001 până la 30 iunie 2002, fiind

stabilit cuantumul pensiei de 1605, 15 lei.

4

La fel, instanța de apel a reținut că conform carnetului de muncă se atestă că la

28 mai 1991, intimata Valentina Rusu a fost angajată la Fabrica de lapte Nisporeni în

calitate de contabil, iar la data de 19 mai 1992 a fost transferată în funcția de economist

și la 26 decembrie 1999 a fost eliberată din funcție la cerere. Conform Certificatului

nr. 1 din 06 octombrie 2014, care reflectă activitatea intimatei în cadrul Fabricii de

Lapte Nisporeni, prin care se dovedește că în anii 1991-1994, 1996 a activat și a fost

retribuită munca acesteia iar din Certificatului eliberat de directorul Fabrici de Lapte

Nisporeni din 07 octombrie 2014, rezultă că cărțile de salariu pe anii 1995, 1997, 1998

și 1999 nu se află la păstrare.

Instanța de apel a invocat prevederile pct. 20 din Regulamentul cu privire la

modul de calculare și confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiei,

aprobat prin Hotărârea de Guvernului nr. 417 din 03 mai 2000 (în vigoare la data

depunerii cererii pentru stabilirea pensiei pentru limita de vârstă – 10 august 2015),

stagiul de cotizare se stabilește în baza documentelor eliberate de la locul de muncă,

serviciu, studii sau altei activități, care se includ în stagiul de cotizare, sau a

documentelor eliberate de organizațiile ierarhic superioare, precum și de instituțiile de

arhivă. Conform pct. 21 al aceluiași Regulament, stagiul de cotizare, realizat înainte de

intrarea în vigoare a Legii privind pensiile și pînă la introducerea evidenței individuale

de asigurări sociale, se confirmă prin carnetul de muncă sau pe baza altor documente,

eliberate în modul stabilit. După introducerea evidenței individuale de asigurări sociale

stagiul de cotizare se determină în baza datelor din codul personal, gestionat în

conformitate cu Legea privind sistemul public de asigurări sociale.

Instanța de apel a constatat că apelanta Casa Națională de Asigurări Sociale în

cererea de apel a recunoscut parțial acțiunea înaintată de Valentina Rusu și anume a

indicat că Casa Națională de Asugurări Sociale a inclus în stagiul de cotizare perioada

de activitate în cadrul Fabricii de produse Lactate Nisporeni perioada 28 mai 1991-

31 decembrie 1998 și 01 iulie 2001-30 iunie 2002, această perioadă a participat la

stabilirea pensiei intimatei, fapt confirmat și prin decizia Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Nisporeni din 20 septembrie 2018.

Instanța de apel a mai constatat că este neîntemeiată argumentul invocat de

apelantă Casa Națională de Asigurări Sociale precum că în stagiul de cotizare nu s-a

inclus doar perioada 01 ianuarie 1999-26 decembrie 1999, deoarece agentul economic

nu a prezentat declarațiile REV-5 pentru angajații întreprinderii, respectiv pentru anul

1999 nu confirmă venit asigurat (salariu), ori conform carnetului de muncă se confirmă

că, intimata Valentina Rusu a activat la Fabrica de Lapte Nisporeni pînă la 26

decembrie 1999, cînd a fost eliberată din funcție la cerere, iar faptul că angajatorul nu

și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege de a prezenta declarațiile REV-5 pentru

angajații întreprinderii, nu poate fi imputat intimatei Valentinei Rusu, din care motiv

această perioadă urmează a fi inclusă în stagiul de cotizare.

Referitor la argumentul invocat de apelanta Casa Națională de Asigurări Sociale

precum că instanța de fond neîntemeiat a dispus obligarea Casei Naționale de Asigurări

5

Sociale privind includerea în stagiului de cotizare perioada 01 iulie 2001 – 30 iunie

2002, deoarece această perioadă deja a fost inclusă prin decizia din 20 septembrie

2018, instanța de apel o consideră ca fiind neîntemeiată, ori apelanta în cadrul

examinării cauzei în instanța de fond nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile

prevăzute de Legea contenciosului administrativ și nu a prezentat instanței decizia

Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni din 20 septembrie 2018, prin urmare

instanța de fond nu a cunoscut despre existența unei astfel de decizii.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 03 iunie

2020 și 18 iunie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi

decizii.

În motivarea recursului, recurenta, Casa Națională de Asigurări Sociale, a invocat

că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și procedural.

Recurenta a invocat că în urma examinării documentelor de pensionare s-a

constatat, că începând cu 10 august 2015 intimata Valentina Rusu beneficiază de pensie

pentru limită de vârstă, pentru un stagiu incomplet de cotizare, realizat până la

01 ianuarie 1999 de 22 de ani și o luna și după 01 ianuarie 1999 de 1,9 ani, în total 24

ani. În stagiul de cotizare au fost incluse perioadele confirmate prin carnetul de muncă

prezentat de către intimată (copia deciziei a fost anexată), prin care se confirmă și

perioada invocată de intimată 1991-1998.

Recurenta a relatat că pensia a fost calculată pe baza coeficientului individual,

al salariului pentru o perioadă mai favorabilă de 60 de luni consecutive, în baza

certificatelor de salariu prezentate ( 1986 (11), 1987 (12), 1988 (12), 1989 (12), 1990

(12), 1991 (1))- 1,12500 din ultimii 15 ani de activitate până la 01 ianuarie 1999 și din

venitul mediu lunar asigurat de 3312, 16 lei pentru perioada de după 01 ianuarie 1999,

cuantumul pensiei fiind stabilit în mărime de 698, 74 lei lunar, (copia rezultatelor

calculării coeficientului și venitului mediu lunar au fost anexate). Certificatele care au

servit ca bază la calcularea coeficientului individual a fost certificatul eliberat de către

SA “Automobilistul-NIS” pentru perioada 1984-1991, însă certificatul eliberat de

Fabrica de Produse Lactate din Nisporeni nu a fost inclus în calcul, deoarece a fost

autentificat cu ștampila veche a întreprinderii.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că certificatul cu

privire la salariul intimatei cu nr. 1 din 06 octombrie 2014, deținea informația cu privire

la venitul asigurat doar pentru perioada 1991-1994,1996, pentru perioada 1995, 1997,

1998, 1999 conducerea înterprinderii Fabrica de Produse Lactate din Nisporeni a

eliberat un certificat care confirmă faptul că cărțile de salariu pe această perioadă nu se

află la păstrare în arhiva întreprinderii. La data de 13 august 2015 de către specialistul

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Nisporeni a fost efectuat un act de verificare

pentru confirmarea eliberării certificatului de salariu nr. 1 din 06 octombrie 2014

eliberat de către Fabrica de Produse Lactate din Nisporeni, în urma căruia s-a constatat

că registrele de retribuire a muncii pe perioada anilor 1991- 1994, 1996 lipsesc. Actul

6

de verificare fiind semnat de către directorul SA ”Fabrica de Lapte”, însă ștampila

întreprinderii nu a fost aplicată. La momentul controlului administratorul întreprinderii

a lăsat o lămurire precum că nu deține informații cu privire la locul aflării cărților de

salariu de la ”Fabrica de Produse Lactate” din Nisporeni. Astfel, sumele incluse în

certificatul de salariu nr. 1 din 06 octombrie 2014 nu au putut fi confirmate și deci nu

au fost incluse în calculul coeficientului la stabilirea pensiei pentru limita de vârstă.

Recurenta a relatat că la data de 23 august 2016 de către specialiștii Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Nisporeni a fost efectuat repetat un act de control în

urma căruia s-au verificat registrele de retribuire a muncii pentru perioada nominalizată

mai sus, indicând faptul că salariul pentru perioada 1991 nu a fost de găsit, iar în restul

sumelor erau indicate corect, cu mici excepții pentru anul 1993 și 1994. Actul de

verificare fiind semnat de către conducătorul întreprinderii Ion Sturza și autentificat cu

ștampila de tip vechi.

Recurenta a indicat că conform pct. 23 alin. 2 al capitolului V din Regulamentul

cu privire la activitatea în domeniul confecționării ștampilelor, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 294 din 17 martie 1998, este expres prevăzut conținutul ștampilei,

(ștampila simplă neautorizată pentru entități conține, ștmpila rotundă (pe

circumferință)- denumirea localității în care se află sediul, forma organizațional-

juridică, iar pe mijloc- denumirea și numărul înregistrării de stat a entității). Totodată,

conform Hotărârii Guvernului nr. 861 din 14 iulie 2003 cu privire la punerea în aplicare

a numărului de identificare de stat unic al întreprinderilor și organizațiilor,

întreprinderile și organizațiile specificate în articolul 3 al Legii nr.1265-XIV din

05 octombrie 2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor,

care la data adoptării prezentei hotărârii nu dețin numărul de identificare de stat unic,

au obligația de a solicita până la 01 ianuarie 2004 de la oficiile teritoriale ale Camerei

Înregistrării de Stat să le atribuie numărul de identificare de stat unic (IDNO); de la

01 aprilie 2004 agenții economici erau obligați de a deține numărul de identificare.

Astfel, sumele reflectate în certificatul de salariu indicat nu pot fi confirmate și incluse

în calculul coeficientului individual la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.

Recurenta a relatat că la 16 iulie 2018, intimata Valentina Rusu s-a adresat cu o

cerere de recalculare a vechimii în muncă conform art. 33 al Legii 156-XIV din

14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, fiind prezentat un certificat de

salariu pentru perioada 1975-1976 eliberat de către Cooperativa de consum din

Nisporeni, în urma căruia Casa Teritorială de Asigurări Sociale Nisporeni a emis o

decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârstă, fiindu-i calculat un stagiu de

cotizare de 25 ani și o lună și cuantumul pensiei în mărime de 1543, 65 lei lunar.

Recurenta a relatat că conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 156-XIV din

14 octombrie 1998 modificat prin Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016, baza de calcul

al pensiei, începând cu data de 01 aprilie 2017 o constituie venitul mediu lunar asigurat

din toată perioada de activitate de la 01 ianuarie 1999, valorizat la momentul stabilirii

pensiei, iar venitul mediu lunar asigurat se determină din suma contribuțiilor plătite în

7

perioadele contributive, cotele de contribuții stabilite prin lege pentru aceste perioade

și numărul total de luni de cotizare. Conform, art. 33 din Legea nr. 156-XIV din

14 octombrie 1998 reexaminarea dreptului la pensie se efectuează la prezentarea

documentelor ce confirmă stagiul de cotizare, venitul asigurat ce a avut loc până la

acordarea dreptului la pensie, începând cu luna următoare celei în care a fost depusă

cererea și actele necesare la organul de asigurări sociale. Respectiv, în cazul

reexaminării dreptului la pensie ca urmare a apariției unor circumstanțe noi referitoare

la stagiul de cotizare, se va aplica venitul asigurat ce a avut loc până la acordarea

dreptului la pensie. Prin urmare, începând cu 01 aprilie 2017, la stabilirea sau

reexaminarea pensiei pentru perioada de până la 01 ianuarie 1999, nu se mai prezintă

certificatele de salariu deoarece acestea nu se iau în calcul. Acestea sânt prezentate

doar pentru confirmarea stagiului de cotizare.

Referitor la includerea în stagiul de cotizare a perioadei de activitate în statul

Israel, recurenta a specificat că conform prevederilor art. 3 al Legii nr. 156-XIV din 14

octombrie 1998, acordurile privind asigurările sociale încheiate între Republica

Moldova și alte state, în cazul în care acordurile (convențiile) privind asigurările

sociale, inclusiv asigurarea cu pensii, la care Republica Moldova este parte, cuprind

alte reglementări decât cele din prezenta lege, se aplică normele stabilite prin aceste

acorduri. În prezent Republica Moldova este parte contractantă la Acordurile bilaterale

privind garanțiile cetățenilor în domeniul asigurării cu pensii cu Federația Rusă,

Ucraina, Belarus, Uzbechistan, Ajerbaidjan, Bulgaria, Portugalia, Romania, marele

Ducat de Luxemburg, Estonia, Cehia, Austria, Belgia, Polonia, Ungaria, Lituania,

Republica Federală Germania, Turcia. Iar, cu Statul Israel Republica Moldova nu are

acord bilateral cu privire la garanțiile cetățenilor în domeniul asigurării cu pensii și deci

stagiul de activitate pe teritoriul acestui stat nu poate fi inclus la stabilirea pensiei

pentru limita de vârstă. Totodată, că perioada solicitată de intimată Valentina Rusu ca

activitate peste hotarele Republicii Moldova și ulterior indicată de instanța de fond în

hotărîrea emisă la 30 septembrie 2019, 01 iulie 2001-30 iunie 2002 a fost inclusă în

stagiul de cotizare a intimatei la reexaminarea pensiei în 2018.

Recurenta a relatat că instanța de fond a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale de a include în stagiul de cotizare perioada de activitate în cadrul Fabricii de

produse Lactate Nisporeni, 28 mai 1991-26 decembrie 1999, însă perioada 28 mai

1991-31 decembrie 1998 este inclusă deja în stagiul de cotizare, această perioadă a

participat la stabilirea pensiei intimatei, din stagiul indicat nu s-a inclus doar perioada

01 ianuarie 1999-26 decembrie 1999 deoarece această perioadă nu este confirmată prin

extrasul din contul personal, prin certificatul nr. 25 din 18 august 2015 de confirmare

a declarațiilor persoanei asigurate, fiind confirmat faptul că agentul economic (Fabrica

de produse lactate Nisporeni) nu a prezentat declarațiile REV-5 pentru angajații

întreprinderii, respectiv în anul 1999 nu confirmă venit asigurat (salariu).

Recurenta a indicat că perioada solicitată de intimată ca activitate în statul Israel,

la fel a fost inclusă în stagiul de cotizare ca perioadă în care persoana a fost angajată la

8

muncă peste hotarele Republicii Moldova, (anexă copia deciziei prin care se confirmă

includerea în stagiul de cotizare a perioadei 28 mai 1991-26 decembrie 1999 și 01 iulie

2001-30 iunie 2002).

Recurenta a relatat că solicitările de fapt pe care le-a înaintat intimata Valentina

Rusu către Casa Națională de Asigurări Sociale privind recalcularea stagiului de

cotizare și hotărârea instanței de fond din 30 septembrie 2019 privind obligarea

includerii în stagiul de cotizare a perioadelor 28 mai 1991-31 decembrie 1998 și

01 iulie 2001-30 iunie 2002, au fost incluse în stagiul de cotizare atât inițial la stabilirea

pensiei cât și ulterior la recalcularea acesteia. Perioadele se vizualizează în decizia de

stabilire/recalculare a pensiei, nr. 33/2015/18346 din 20 august 2015; nr.

33/201//14025 din 18 iulie 2018, decizia nr. 33/2018/14645 din 20 septembrie 2018.

Stagiul solicitat a participat la calculul pensiei intimatei și nu poate fi inclus repetat.

Astfel, se deduce de fapt că hotărîrea primei instanțe este executată, în afăra perioadei

01 ianuarie 1999-26 decembrie 1999 care nu confirmă venit asigurat (menționat mai

sus) și nu poate fi inclus în stagiu de cotizare.

Recurenta a menționat că în cadrul ședinței de examinare și soluționare a cauzei

la Curtea de Apel Chișinău, reprezentantul intimatei Valentinei Rusu, avocatul

Veronica Șișcanu, a menționat de încheierea Judecătoriei Ungheni care a fost emisă în

luna noiembrie 2019, care nu a fost adusă la cunoștința Casei Naționale de Asigurări

Sociale și nici nu a fost inclusă pe portalul instanțelor judecătorești pentru a putea fi

vizualizată, dar din cele invocate în ședință de judecată s-a constatat că intimata a depus

cerere de corectare/explicare a hotărârii, care a fost respinsă de către instanța de fond.

Astfel, atât în dispozitivul hotărârii cât și în hotărârea motivată instanța de fond a

obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a include în stagiul de cotizare a lui

Valentinei Rusu perioada de activitate 28 mai 1991 până la 26 decembrie 1999, când a

activat în cadrul Fabricii de produse lactate Nisporeni, precum și perioada 01 iulie 2001

până la 30 iunie 2002, pentru perioada când a lucrat în bază de contract în statul Israel.

La 18 iulie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în Valentinei Rusu copia

recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei din

27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 2 vol. II).

Completul specializat relevă că Valentina Rusu a recepționat copia recursului

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, fapt confirmat prin avizul de recepție

anexat la materialele cauzei (f.d. 4 vol. II).

Intimata Valentina Rusu nu și-a valorificat dreptul de a depune referință la

recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei din

27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul relevă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

27 mai 2020. Totodată, decizia recurată a fost notificată recurentei Casei Naționale de

9

Asigurări Sociale, la data de 12 iunie 2020, fapt ceea ce se confirmă prin dovada de

expediere poștală (extras din poștele electronice active cac@justice.md

marina.samatic@justice.md) anexată la materialele cauzei (f.d.218, 237). Recurenta

Casa Națională de Asigurări Sociale s-a conformat prevederilor art. 245, alin. (2) din

Codul administrativ și a depus recurs la 03 iunie 2020 și 18 iunie 2020 în termen.

(f.d. 217 228, vol. I).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

10

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurenta Casa Națională de Asigurări

Sociale este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

11