3ra-385/15 — Anularea avizului consultativ

dosarul nr. 3ra-385/15 prima instanță: E. Cojocari instanța de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Liliana Andriaș, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Liliana Andriaș împotriva Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul Superior al Magistraturii, cu privire la anularea avizului consultativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 02 decembrie 2014, prin care a fost admis, din alte motive, apelul declarat de Liliana Andriaș casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 06 iunie 2014, fiind încetat procesul și a fost respins recursul declarat de Liliana Andriaș împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani, municipiul Chişinău 27 iunie 2014, prin care au fost admise parțial obiecțiile asupra procesului-verbal al ședințelor de judecată, c o n s t a t ă: La 25 februarie 2014, Liliana Andriaș a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Informații şi Securitate, intervenient accesoriu Consiliul Superior al Magistraturii, cu privire la anularea Avizului consultativ al Serviciului de Informații şi Securitate nr. 5/1434 din 04 noiembrie 2013. În motivarea acțiunii,

reclamanta Liliana Andriaș a indicat că prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1451 - III din 11 septembrie 2003 a fost numită în funcția de judecător pentru un termen de 5 ani la Judecătoria Economică de Circumscripție, iar prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1862-IV din 30 septembrie 2008, a fost confirmată în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă. Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 364/20 din 11 iunie 2012 a fost transferată temporar, pentru o perioadă de 6 luni la Judecătoria Centru, mun.

Chişinău, iar prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 85/4 din 29 ianuarie 2013 a fost prelungit transferul pentru o perioadă de 6 luni, adică până la 29 iulie 2013. 1 Potrivit hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 307/12 din 02 aprilie 2013, a fost micșorat numărul de judecători la Judecătoria Comercială de Circumscripție cu 7 unități, iar judecătorilor li s-a propus transferul în funcțiile vacante din instanțele judecătorești de drept comun din mun. Chişinău, în modul stabilit de lege, iar în cazul în care judecătorii Judecătoriei Comerciale de Circumscripție refuză transferul în instanțele judecătorești de drept comun, acestora li se garantează dreptul de demisie onorabilă în condițiile legii sau eliberarea din funcție din proprie inițiativă.

Susține reclamanta că întru executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, la 06 iunie 2013 a depus cerere de transfer permanent în funcția de judecător la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, iar Consiliul Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 469/19 din 11 iunie 2013 a înaintat propunerea dată către Președintele Republicii Moldova. La 26 iulie 2013, Președintele Republicii Moldova Nicolae Timofti a respins propunerea Consiliului Superior al Magistraturii de numire a sa în funcția de judecător prin transfer la Judecătoria Centru, mun.

Chişinău, invocând că în procesul examinării candidaturii propuse prin prisma corespunderii exigenților din Legea cu privire la statutul judecătorului, a fost sesizat de Serviciul de Informații şi Securitate că în privința candidaturilor propuse dispune de informații ce denotă indicii sau elementele identificatorii ale factorilor de risc specificați în art. 4 lit. a) a Legii nr. 271- XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor şi a candidaților la funcții publice, aspecte ce atestă necorespunderea prevederilor art. 6, art. 8 alin. (l) şi art. 15 din Legea cu privire la statutul judecătorului. Conform hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 589/24 din 06 august 2013, ca urmare a informației Președintelui Republicii Moldova din 26 iulie 2013, în privința sa a fost inițiată verificarea suplimentară.

Indică reclamanta că la 06 decembrie 2013 i-a fost adus la cunoștință Avizul consultativ al Serviciului de Informații şi Securitate nr. 5/1434 din 04 noiembrie 2013 prin care se constată prezența factorilor de risc în activitatea de magistrat, iar Inspecția Judiciară a fost împuternicită să investigheze motivele expuse în informația Președintelui Republicii Moldova. Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 8/1 din 14 ianuarie 2014 cu privire la soluționarea chestiunii legate de posturile de judecător ale Judecătoriei Comerciale de Circumscripție, a fost respinsă cererea sa de a fi propusă repetat Președintelui Republicii Moldova pentru numire prin transfer la Judecătoria Centru, mun.

Chişinău, şi s-a propus eliberarea sa din funcția de judecător în baza art. 21 din Legea privind organizarea judecătorească şi art. 26 alin. (2) din Legea cu privire la statutul judecătorului. Considerând că Avizul consultativ nr. 5/1434 din 04 noiembrie 2013 cuprinde informații neveridice şi aprecieri care nu țin de competența Serviciului de Informații şi Securitate, la 02 ianuarie 2014 reclamanta l-a contestat în ordinea Legii contenciosului administrativ solicitând anularea acestuia. La 31 ianuarie 2014, Serviciul de Informații şi Securitate a respins cererea prealabilă, iar prin răspunsul nr. A-2/14 a comunicat reclamantei că avizul consultativ a fost întocmit în corespundere cu prevederile art. 10 din Legea privind verificarea titularilor şi candidaților la funcții publice nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008, iar 2 contestarea compatibilității/incompatibilității titularului cu funcția publică ține de competența Consiliului Superior al Magistraturii.

Consideră că Avizului consultativ nr. 5/1434 din 04 noiembrie 2013 este ilegal și întocmit cu încălcarea normelor imperative de drept. Solicită reclamanta Liliana Andriaş anularea Avizului consultativ al Serviciului de Informații şi Securitate nr. 5/1434 din 04 noiembrie 2013 în privința sa, prin care se constată prezența factorilor de risc în activitatea de magistrat specificați în Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 iunie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 iunie 2014 au fost admise parțial obiecțiile Lilianei Andriaş la procesul-verbal al ședințelor de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 02 decembrie 2014 a fost admis apelul declarat de Liliana Andriaș, din alte motive, casată hotărârea primei instanțe, fiind încetat procesul în temeiul faptului că pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă. A fost respins recursul declarat de Liliana Andriaș împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău 27 iunie 2014. La 12 ianuarie 2015, în termenul prevăzut de lege, Liliana Andriaș a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului, recurenta Liliana Andriaș a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, considerându-le ca fiind emise contrar prevederilor legii, cu interpretarea eronată și arbitrară a circumstanțelor de fapt și de drept, fiindu-i încălcat dreptul la o justiție echitabilă.

Susține că prima instanță a examinat pricina prin prisma Legii contenciosului administrativ, însă a interpretat-o în mod eronat și arbitrar, ceea ce a dus la soluționare greșită a pricinii, și în consecință, i-au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale. Menționează că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra încălcărilor prevederilor Legii nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 de către Serviciul de Informații și Securitate în ceea ce ține de modul de întocmire, colectare a informației și conținutul avizului.

Consideră că prin transcrierea integrală a conținutului avizului consultativ în hotărâre, prima instanță a încălcat prevederile Legii nr. 133 din 08 iulie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal și Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești pe pagina web, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 472/21 din 18 decembrie 2008. Afirmă că instanța de fond, depășindu-și competența, i-a agravat învinuirile imputate deoarece în avizul consultativ nu au fost specificate în mod concret articolul și litera din lege, pe când instanța de judecată a constatat existența factorilor de risc conform art. 4 lit. a) și c) al Legii cu privire la verificarea titularilor și candidaților la funcția publică.

Totodată, reține recurenta că contrar art. 130 Cod procedural civil, instanța nu a dat apreciere probelor prezentate de reclamantă, iar în hotărâre aceste probe nu sunt reflectate, precum și motivele privind admiterea sau respingerea acestora. 3 Indică că instanța de fond a încălcat prevederile art. 239 și art. 240 Cod procedural civil, hotărârea instanței fiind lipsită de motivație logico-juridică și limitându-se doar la citarea unor noțiuni generale din lege.

Mai invocă că prin anularea hotărârii primei instanțe și încetarea procesului civil, instanța de apel a interpretat eronat legea, iar prin constatarea expusă în decizie, precum că nici Legea contenciosului administrativ și nici Legea privind verificarea titularilor și candidaților la funcțiile publice nu prevăd posibilitatea contestării Avizului consultativ al Serviciului de Informații și Securitate separat de actul administrativ, i-a fost îngrădit dreptul de a se adresa în instanța de judecată pentru recunoașterea încălcării unui drept de către autoritățile statului.

La fel, consideră că instanța de apel abuziv și eronat a interpretat noțiunea de act administrativ, deoarece autoritatea publică cărei i s-a atribuit prin lege dreptul de a efectua verificarea titularilor și candidaților la funcțiile publice este Serviciul de Informații și Securitate, iar avizul consultativ emis de acest organ în scopul executării legii, în privința unei persoane concrete, poartă un caracter individual, generează anumite consecințe care pot afecta direct drepturile, libertățile și interesele persoanei vizate. De asemenea, mai susține că instanțele de judecată au ignorat precedentul judiciar la soluționarea acestor categorii de cauze, iar în acest sens, invocă că instanțele de judecată au aplicat în mod selectiv, diferit și discriminatoriu prevederile legii în cauze similare.

Prin urmare, consideră recurenta că încetarea procesului echivalează cu încălcarea accesului liber la justiție, și a dreptului la un proces echitabil, garantate de art. 6 al Convenții Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Liliana Andriaș nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. 4 Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Liliana Andriaș ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Liliana Andriaș se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță Dumitru Mardari 5