3ra-842/13 — Anularea avizului consultativ

prima instanţă: V. Pruteanu dosarul nr. 3ra-842/13 Iu. Iordan, A. Şpac DECIZIE 02 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea Iurie Şumcov, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Valeriu Arhip, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Arhip împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate şi intervenientului accesoriu Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile de verificare şi anularea avizului consultativ.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 noiembrie 2012, prin care a fost respinsă acţiunea cu privire la recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile de verificare şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 30 noiembrie 2012, prin care a fost încetat procesul în partea pretenţiei cu privire la anularea avizului consultativ, c o n s t a t ă La 22 octombrie 2012, Valeriu Arhip a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate şi intervenientului accesoriu Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la anularea avizului consultativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 27 septembrie 2012, i-a fost adus la cunoştinţă avizul consultativ al Serviciului de Informaţii şi Securitate din 25 septembrie 2012, întocmit în temeiul Legii nr. 271-XVl din 18 decembrie 2008 cu privire la verificarea titularului şi a candidaţilor la funcţia publică, privind judecătorul Curţii Supreme de Justiţie, Valeriu Ion Arhip.

În Avizul consultativ, organul de verificare a indicat următoarele: Valeriu Arhip a făcut parte din grupul de judecători, deciziile cărora au constituit temei de condamnare a Republicii Moldova la СEDO pe 3 cauze; în adresa Preşedintelui Republicii Moldova şi a Consiliului Superior al Magistraturii au parvenit sesizări din partea cet. Tatiana Mîţu, privind eventualele acţiuni ale judecătorului Valeriu Arhip, ce nu s-ar încadra în normele deontologice şi ale Legii cu privire la statutul judecătorului la examinarea dosarului nr. 2ra-67/12 în calitate de raportor, decizia nefiind publicată; în chestionarul de verificare, titularul a indicat că mama Maria Arhip, a.n. 10 august 1946, domiciliată în s. Dominteni, r-nul Drochia, figurează ca fondator cu cota parte de 100% în SRL „Avicola Efect”, avînd în subdiviziune teren cu construcţii.

Conform datelor Ministerului Finanţelor, în anii 2006-2007, Maria Arhip nu a declarat venituri, iar în anii 2008-2011, a obţinut venituri în sumă de 1705 lei, 2176 lei şi 2550 lei de la întreprinderea „Petreanco Agro”.

De asemenea, organul de verificare a mai indicat că funcţia de manager al SRL „Avicola Efect” este exercitată de soţia Elena Arhip, care conform datelor Ministerului Finanţelor, în anul 2006 şi 2010, nu a declarat venituri, iar în anii 2007-2009 şi 2011, a obţinut venituri în sumă de 14051 lei, 19632 lei, 15382 lei şi 15098 lei de la SC „Avicola Efect” SRL şi ÎMSP Spitalul raional Străşeni; datele ÎS „Cadastru” şi ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat notarial relevă că bunurile imobile înregistrate pe întreprindere au fost achiziţionate la 26 mai 2006 pe numele fiului titularului Alexandru Arhip, născut la 04 aprilie 1989, în sumă de 410565 lei şi în prezent pe teren se construieşte un restaurant pentru nunţi, iar datele Ministerului Finanţelor denotă că în anii 2006-2008 şi 2010, Alexandru Arhip nu a declarat careva venituri, iar în anii 2009 şi 2011, a obţinut venit în sumă de 6009 iei şi respective 9127 lei de la ÎM „Topaz” SA, SA „MIF” şi SC „Avicola Efect” SRL, precum şi că la pct. II din chestionarul de verificare au fost identificate unele divergenţe cu datele ÎS „CRIS „Registru”, reflectând datele la doi copii din trei copii notificaţi, iar conform datelor „Soliditate”, Valeriu Arhip este înregistrat în calitate dc deţinător a 52 acţiuni cu valoare nominal de 4 lei fiecare în registrul SA „Estate Grup”,

aspect nerefiectat în pct. 25 al chestionarului dc verificare. Celelalte informaţii comunicate în chestionar sunt autentice. Consideră că avizul consultativ menţionat este ilegal ca fiind contrar normelor imperative şi emis cu încălcarea procedurii prevăzute de lege. Menţionează că organul de verificare, la întocmirea avizului consultativ, şi-a depăşit atribuţiile sale, ceea ce s-a manifestat prin încălcarea procedurii de verificare şi a cerinţelor legale de întocmire a avizului consultativ, acţiuni care ca rezultat au dus la lezarea drepturilor şi libertăţilor sale.

Susţine că toate cele relatate în avizul consultativ, cu excepţia pct. 6 şi faptul despre nedepunerea declaraţiilor pe venit la Ministerul Finanţelor de către mama sa, Maria Arhip, soţia Elena Arhip şi fiul Alexandru Arhip au fost indicate în declaraţia de verificare şi chestionar, întocmit de către el, în conformitate cu art. 9 din Legea nr. 271 din 18 decembrie 2008. În aceste împrejurări, organul de verificare nu era în drept să transcrie datele indicate în declaraţia de verificare şi chestionar în avizul consultativ contestat, deoarece conform art. 13 alin. (l) lit. c) din Legea menţionată, în aceste cazuri se indică că informaţiile comunicate de titular sunt autentice. Consideră că nici informaţia despre nedepunerea declaraţiilor pe venit la Ministerul Finanţelor de către rudele sale nu urmau a fi indicate, deoarece în declaraţia şi chestionarul de verificare, model adoptai prin lege, astfel de date nu s-au solicitat de a fi comunicate.

În afară de aceasta, aceste împrejurări de nedepunerc a declaraţiilor pe venit la Ministerul Finanţelor de către persoanele nominalizate nici nu pot fi imputate reclamantului (persoanei verificate). Or, ultimii, fiind persoane cu capacitate deplină de exerciţiu, sunt responsabili personal pentru acţiunile sau inacţiunile sale. Afirmă că Legea cu privire la verificarea titularului şi a candidaţilor la funcţia publică prevede că în avizul consultativ se indică date ce se referă la titularul verificării. Pe cînd în aviz, organul verificării a indicat date cu caracter personal despre mama sa Maria Arhip, care locuieşte în or. Drochia, care şi este personal responsabilă de ncdeclarare a veniturilor.

De la întreprinderea „Petreanco Agro” a primit plăţi în producţie agricolă, pentru cota de teren echivalentă, iar întreprinderea respectivă a indicat în dările sale fiscale echivalentul bănesc a acestei producţii. Această informaţie la fel nu îi este relevantă, deoarece mama sa nu este membru al familiei sale şi nu este la întreţinerea sa. De asemenea, nu corespunde realităţii nici înscrierea în aviz precum-că SRL ..Avicola Efect”, unde mama sa Maria Arhip figurează ca fondator are în subdiviziune teren cu construcţii. Din datele ÎS „Cadastru” rezultă că această societate nu are nici un imobil.

Consideră că tendenţios şi fals a fost indicat în aviz faptul că bunurile imobile înregistrate pe întreprindere au fost achiziţionate pe numele fiului titularului Alexandru Arhip, deoarece, după cum a indicat întreprinderea dată nu are în proprietate nici un bun imobil, iar prin contractul de vânzare-cumpărare menţionat a fost procurată o construcţie veche dc însuşi Alexandru Arhip şi nu pe numele lui după cum se indică în aviz, pe banii obţinuţi în urma realizării unui apartament din or. Străşeni, la care Alexandru Arhip era coproprietar. În ceea ce priveşte informaţia precum că în adresa Preşedintelui Republicii Moldova şi a Consiliului Superior al Magistraturii au parvenit sesizări din partea cet.

Tatiana Mîţu, privind eventualele acţiuni ale judecătorului Valeriu Arhip, ce nu s-ar încadra în normele deontologice şi ale Legii cu privire la statutul judecătorului la examinarea dosarului nr. 2ra-67/12 în calitate de raportor, menţionează că această sesizare este o calomnie în adresa sa şi pe acest fapt Consiliul Superior al Magistraturii a efectuat verificările respective şi prin răspunsul din 09 iulie 2012 a conchis că aceste fapte nu s-au adeverit. Consideră că această informaţie nu se încadrează în cerinţele articolului 13 alin. (1) din Legea menţionată, care prevede ce trebuie să conţină avizul consultativ. Afirmă că faptele indicate în sesizare sunt false şi declarative, menite să ducă în eroare Consiliul Superior a Magistraturii.

Or, organul de verificare nu a constatat veridicitatea celor invocate, iar sesizarea este bazată pe simplele sentimente de nemulţumire şi frustrare a petiţionarei, caracteristice oricărei părţi pe dosar care nu este mulţumită de rezultatul procesului. Consideră că faptul că el a făcut parte din grupul de judecători, deciziile cărora au constituit temei de condamnare a Republicii Moldova la CEDO, pe 3 cauze este unul irelevant şi nu constituie restricţie în vederea îndeplinirii funcţiei de judecător stabilit de Legea cu privire la statutul judecătorului, or, judecătorul este independent şi imparţial.

În ceea ce priveşte enunţarea organului de verificare cu privire la faptul că au fost identificate unele divergenţe cu datele ÎS „CRIS „Registru”, reflectând datele la doi copii din trei copii notificaţi, iar conform datelor „Soliditate”, Valeriu Arhip este înregistrat în calitate de deţinător a 52 acţiuni cu valoare nominal de 4 lei fiecare în registrul SA ,,Estate Grup”, aspect nereflectat în pct. 25 al chestionarului de verificare, aceste circumstanţe corespund realităţii şi art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea menţionată, deoarece prima informaţie a fost omisă din greşeală, iar acţiunile la întreprinderea respectivă sunt rezultate din bonurile patrimoniale şi faptul că deţin 52 de unităţi a aflat din avizul contestat.

Nu a fost informat niciodată despre aceste acţiuni, nu a primit invitaţii la adunări şi nici nu a primit dividende pe ele. Susţine că organul de verificare a încălcat şi cerinţele art. 11 din Lege, deoarece organul de verificare a primit documentele respective la 16 iulie 2012, iar avizul consultativ a fost întocmit la 25 septembrie 2012, adică peste 69 de zile calendaristice, fără a fi informat despre prelungirea termenului de verificare. Prin urmare, solicită anularea avizului consultativ din 25 septembrie 2012, întocmit în temeiul Legii nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 cu privire la verificarea titularului şi a candidaţilor la funcţia publică, privind judecătorul Curţii Supreme de Justiţie, Valeriu Ion Arhip.

La 09 noiembrie 2012, Valeriu Arhip a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile organului de verificare, manifestate prin depăşirea atribuţiilor ce au condus la lezarea drepturilor şi libertăţilor titularului la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie, Valeriu Arhip şi anularea avizului consultativ din 25 septembrie 2012, întocmit în temeiul Legii nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 cu privire la verificarea titularului şi a candidaţilor la funcţia publică, privind judecătorul Curţii Supreme de Justiţie, Valeriu Ion Arhip. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 noiembrie 2012 a fost încetat procesul în partea pretenţiei cu privire la anularea avizului consultativ, din motivul că nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 noiembrie 2012 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. La 20 februarie 2013, în termenul prevăzut de lege, Valeriu Arhip a declarat recurs împotriva hotărârii şi încheierii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă sau după caz, pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurentul Valeriu Arhip, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârea şi încheierea primei instanţe, deoarece la emiterea acestora, prima instanţă a încălcat normele de drept procedural şi a interpretat în mod eronat legea materială. Menţionează că prima instanţă a încălcat art. art. 240 şi 24 CPC.

Prima instanţa nu a examinat şi nu s-a pronunţat asupra argumentelor sale cu privire la fiecare acţiune ilegală în parte a organului de verificare. Astfel, hotărârea contestată nu corespunde cerinţelor art. 241 CPC şi, anume, lipseşte practic partea motivată a acesteia. Susţine că prima instanţă, prin încheierea din 30 noiembrie 2012, ilegal a dispus încetarea procesului în partea pretenţiei cu privire la anularea avizului consultativ, din motiv că nu urmează a fi judecată în procedură civilă. Consideră că avizul consultativ nu este act administrativ desinestătător, după cum a concluzionat prima instanţă, dar este o parte componentă a acţiunilor organului de verificare care constituie o concluzie scrisă a organului de verificare referitor la informaţiile colectate în cadrul verificării titularului.

Această concluzie rezultă din conţinutul art. 13 din Legea cu privire la verificarea titularului şi a candidaţilor la funcţia publică. Susţine că avizul consultativ, la fel, este o acţiune a organului de verificare şi prin prisma art. 17 din Legea menţionată, poate fi contestat în instanţa de judecată separat sau concomitent cu alte acţiuni ale organului de verificare. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii şi încheierii primei instanţe şi trimiterea pricinii spre rejudecare în primă instanţă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare, iar în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Valeriu Arhip a solicitat recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile organului de verificare, manifestate prin depăşirea atribuţiilor ce au condus la lezarea drepturilor şi libertăţilor titularului la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie, Valeriu Arhip şi anularea avizului consultativ din 25 septembrie 2012, întocmit în temeiul Legii nr. 271- XVI din 18 decembrie 2008 cu privire la verificarea titularului şi a candidaţilor la funcţia publică, privind judecătorul Curţii Supreme de Justiţie, Valeriu Ion Arhip. Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a încetat procesul în partea pretenţiei cu privire la anularea avizului consultativ şi a respins pretenţia cu privire la recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile de verificare efectuate de către Serviciul de Informaţii şi Securitate.

Se constată că drept temei de încetare a procesului a constituit faptul că pretenţia recurentului cu privire la anularea avizului consultativ din 25 septembrie 2012, întocmit în temeiul Legii nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 cu privire la verificarea titularului şi a candidaţilor la funcţia publică, privind judecătorul Curţii Supreme de Justiţie, Valeriu Ion Arhip nu ţine de competenţa instanţei de contencios administrativ, în acest sens prima instanţă a luat ca bază prevederile art. 265 lit. a) CPC. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată, însă, că concluzia primei instanţe este ilegală şi contravine prevederilor menţionate.

Conform art. 3 alin. alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi, subdiviziunile autorităţilor publice, funcţionarii din structurile specificate la lit. a) şi b), precum şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor şi candidaţilor la funcţii publice, persoana care consideră că acţiunile organului de verificare au depăşit atribuţiile lui şi au condus la lezarea drepturilor şi libertăţilor sale poate înainta în instanţă judecătorească o plângere împotriva acestor acţiuni.

Raportând prevederile legale enunţate la circumstanţele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că avizul consultativ constituie obiect al acţiunii în contenciosul administrativ şi, prin urmare, pretenţia cu privire la anularea avizului consultativ din 25 septembrie 2012 urmează a fi judecată în procedură civilă. Această circumstanţă este apreciată de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În conformitate cu art. 33 alin. (1) şi art. 331 CPC, instanţele judecătoreşti judecă toate pricinile civile cu participarea persoanelor fizice, persoanelor juridice şi autorităţilor publice privind apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime încălcate sau contestate, pricini pentru care legea nu prevede competenţa altor organe.

Judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. Având în vedere că Codul de procedură civilă, modificat şi completat prin Legea nr. 155 din 05 iulie 2012, nu prevede competenţa curţilor de apel de a judeca pricinile civile în primă instanţă, pricina se trimite spre rejudecare în instanţa de la sediul pârâtului – Judecătoria Buiucani mun. Chişinău. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral hotărârea şi încheierea primei instanţe şi de a trimite pricina spre rejudecare după competenţă în primă instanţă – Judecătoria Buiucani mun.

Chişinău. În conformitate cu art. art. 427 lit. b) şi 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Valeriu Arhip. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 noiembrie 2012 şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Arhip împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate şi intervenientului accesoriu Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile de verificare şi anularea avizului consultativ, cu trimiterea pricinii spre rejudecare după competenţă la Judecătoria Buiucani municipiul Chişinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Iurie Şumcov Ion Corolevschi