3ra-128/23 — cu privire la anularea parțială a actului administrativ

3ra-128/23 — cu privire la anularea parțială a actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de către Valeriu Arhip,

în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de

Valeriu Arhip împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

constatarea încălcării drepturilor garantate de art. 6 § 1 și art. 8 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și anularea parțială a actului administrativ,

împotriva hotărârii din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-128/23

nr. PIGD 2-22079807-01-3ra-30012023)

Incompatibilitatea judecătorului cu interesele funcției, pentru tăinuirea

averii deținute de acesta, constatată în baza Legii nr. 271-XV din 18.12.2008.

Incompatibilitatea judecătorului cu interesele funcției deținute, ca abatere

disciplinară de încălcare a prevederilor referitoare la incompatibilități și

interdicții care îi privesc pe judecători, nu se regăsește în temeiul de concediere

din funcție prevăzut de art. 25 alin. (1), lit. i) din Legea nr. 544-XIII din 20.07.1995.

Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, E. Palanciuc, G. Dașchevici

20 decembrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând, în ședință de judecată publică recursul declarat de

către Valeriu Arhip.

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc,

Diana Stănilă, judecători,

Alexandru Brașoveanu grefier

cu participarea:

reprezentantului recurentului avocatul Oleg Tănase,

reprezentantului Consiliului Superior al Magistraturii, Olesea Ciobanu,

constată următoarele:

ÎN FAPT

de Justiție, ca instanță de fond competentă de a verifica legalitatea hotărârilor

Consiliului Superior al Magistraturii (doar în partea ce se referă la procedura

de emitere/adoptare), acțiune în ordinea contenciosului administrativ,

suplimentară și concretizată ulterior în cadrul ședinței de judecată din 26

noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiției, împotriva Consiliului Superior

al Magistraturii, prin care a solicitat anularea punctelor 4 și 5 din hotărârea

nr. 695/33 din 30 octombrie 2012 a Consiliului Superior al Magistraturii, în

cazul respingerii pretenției precedente, anularea pct. 3 din hotărârea nr.

695/33 din 30 octombrie 2012 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin

care s-a anulat hotărârea nr. 624/30 din 09 octombrie 2012 a Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la cererea de demisie a unui judecător.

(f.d. 3-13, 74-81, vol. I)

că, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 695/33 din 30

octombrie 2012 s-a admis cererea lui Valeriu Arhip privind reexaminarea

avizului consultativ și modificarea hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 613/30 din 09 octombrie 2012 cu privire la avizul

consultativ pe marginea verificării judecătorului Curții Supreme de Justiție -

Valeriu Arhip, s-a anulat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.

613/30 din 09 octombrie 2012 cu privire la avizul consultativ pe marginea

verificării unui judecător și hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 624/30 din 09 octombrie 2012 cu privire la cererea de demisie a unui

judecător, s-a considerat Valeriu Arhip incompatibil cu funcția de judecător

al Curții Supreme de Justiție, s-a propus Parlamentului Republicii Moldova,

1

eliberarea lui Valeriu Arhip din funcția de judecător al Curții Supreme de

Justiție.

procedurii prevăzută de Lege și anume a prevederilor art. 8, alin. (1), (4) și

art. 15, alin. (4) din Legea cu privire la Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 947 din 19 iulie 1996.

reexaminarea avizului consultativ și modificarea hotărârii Consiliului

Superior al Magistraturii nr.613/30 din 09 octombrie 2012 pe marginea

verificării judecătorului Curții Supreme de Justiție - Valeriu Arhip, Consiliul

a emis două hotărâri în privința sa și anume nr.613/30 din 09 octombrie 2012

cu privire la incompatibilitate și nr. 624/30 din 09 octombrie 2012 cu privire

la cererea de demisie a judecătorului Valeriu Arhip.

cerere de reexaminare a avizului consultativ. Consiliul a admis cererea și a

pronunțat hotărârea contestată din care rezultă că chestiunea a fost inclusă în

ordinea de zi a ședinței Consiliului Superior al Magistraturii din 30

octombrie 2012. Însă, din conținutul hotărârii contestate a Consiliului

Superior al Magistraturii nr.695/33 din 30 octombrie 2012, rezultă că

Consiliul nu a indicat niciun motiv de fapt sau de drept de anulare a hotărârii

nr. 624/30 din 09 octombrie 2012 cu privire la cererea de demisie, această

soluție fiind indicată numai în dispozitivul hotărârii.

din 09 octombrie 2012, a depășit limitele cererii de reexaminare a avizului

consultativ și a creat în propria sa cerere o situație mai dificilă decât cea

existentă până la înaintarea cererii de reexaminare. Recurentul a reiterat că,

principiul de a nu crea în propria cale de atac o situație mai dificilă decât

situația existentă în hotărârea atacată, este un principiu general de drept,

aplicabil și în speță, deoarece Consiliul Superior al Magistraturii este unicul

organ constituțional și extrajudiciar care se pronunță asupra fondului

cauzelor, hotărâri care în acest sens nu pot fi atacate în instanța de judecată,

cu excepția încălcărilor de procedură.

dreptul și avea o speranță legitimă de eliberare din serviciu în temeiul

demisiei. Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii nu a fost în drept să-i

anuleze ceea ce dobândiseră real, printr-o hotărâre a organului competent,

fără un motiv legal și întemeiat și constatarea unei situații mai grave în urma

reexaminării avizului consultativ. Or, în urma reexaminării avizului,

Consiliul Superior al Magistraturii a exclus unele fapte/temeiuri de

incompatibilitate, în noua hotărâre, fiind elucidate doar o parte din

faptele/temeiurile invocate în hotărârea anulată din 09 octombrie 2012.

al Magistraturii nr. 695/33 din 30 octombrie 2012 și în partea, prin care s-a

considerat incompatibil cu funcția de judecător și s-a propus Parlamentului

2

Republicii Moldova eliberarea sa din funcția de judecător al Curții Supreme

de Justiție, ca emisă cu încălcarea procedurii.

recurentul a menționat că, Consiliul Superior al Magistraturii, examinând

avizul consultativ, a indicat în hotărârea contestată circumstanțele ca fiind

constatate de organul de verificare, care de fapt nu sunt relatate în aviz. Mai

mult, comparând constatările Consiliului Superior al Magistraturii în raport

cu avizul consultativ recurentul a conchis că, Consiliul Superior al

Magistraturii din propria inițiativă, contrar cerințelor art. 4 , art. 13, alin. (l)

din Legea nr. 271 din 18 decembrie 2008 și-a asumat rolul organului de

verificare, în lipsă de competență, a imputat titularului circumstanțe

neconstatate, în modul prevăzut de lege, fără a cerceta documentele sau

probele, care ar confirma aceste concluzii.

numai în urma respectării prevederilor art. 4 din Legea nr. 947 din 19 iulie

1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, care prevăd

competența Consiliului. Iar din probele anexate la dosar, cu certitudine

rezultă că, în calitate de judecător a depus în anul 2011 declarația pe venit în

temeiul Legii cu privire la declararea și controlul veniturilor și al proprietății

persoanelor cu funcții de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor,

funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere nr. 1264-

XV din 19 iulie 2002, în care a indicat clar și descifrat toate veniturile

obținute în anul precedent de dânsul și soția sa, atât la locul de muncă de

bază, medic în xxxxx, cât și la locul de muncă prin cumul, manager SRL

„xxxxx”.

neindicarea de către el în declarațiile pe venit a salariului soției pentru anii

2008-2010, deoarece în temeiul art. 10, alin. (l) din Legea nr. 1264 din 19

iulie 2002 privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății

persoanelor cu funcții de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor,

funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere, el nu a

primit în anii 2008-2010 de la persoanele responsabile de colectarea

declarațiilor, recomandarea să rectifice declarația la acest capitol. Or, art. 11,

alin. (l) al Legii nominalizate, prevedea că controlul veniturilor și al

proprietății, expuse în declarație, se efectuează de către Comisia Națională

de Integritate în conformitate cu regulamentul comisiei aprobat de

Parlament, iar art. 11, alin. (5) prevedea expres că, termenul de prescripție

pentru verificarea declarațiilor nu poate depăși un an de la primirea acestora

de către Comisia Națională de Integritate.

prescripție prevăzute de normelor imperative expuse în Legea nr. 1264 din

19 iulie 2002, Consiliul Superior al Magistraturii i-a imputat nedepunerea

declarațiilor pe venit cu privire la salariul soției pentru anii 2008-2010,

încălcare care se referă la procedura emiterii/adoptării hotărârii.

3

constatarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a faptului de

nejustificare a provenienței banilor pe care îi deținea împreună cu membrii

familie, și anume cei ai feciorului xxxxx, care deținea în proprietate un bun

imobil, achiziționat la 26 octombrie 2007 la preț de 410 565 de lei.

declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de

demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor

persoane cu funcție de conducere, nu prevedea că dânsul, în declarația pe

venit, este obligat să indice și proveniența banilor la proprietățile care le

deține. Mai mult, în avizul consultativ n-a fost invocată această circumstanță.

din 30 octombrie 2012 Valeriu Arhip a demonstrat că, imobilul respectiv a

fost procurat în anul 2007, pe banii obținuți în urma realizării unui

apartament din or. Strășeni, încă, în anul 2006, la care xxxxx era

coproprietar. Iar, în hotărârea contestată Consiliul Superior al Magistraturii

nu a indicat nimic despre contractul de cumpărare-vânzare din 2006 și nici

nu s-a expus asupra acestei probe. Circumstanța dată nu a fost tăinuită, a fost

indicată de către recurent personal în declarația și chestionarul de verificare,

care a fost identic transcrisă în avizul consultativ.

imputată, deoarece în conformitate cu art. 2 și art. 4 din Legea cu privire la

declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de

demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor

persoane cu funcții de conducere nr. 1264-XV din 19 iulie 2002, în declarație

se indică veniturile și proprietățile obținute de către funcționarul public,

împreună cu soția sa, membrii minori ai familiei și persoanele întreținute.

Or, xxxxx a procurat imobilul nominalizat fiind major, nu se afla la

întreținerea sa, locuia separat, necătând că viza de reședință era la același

domiciliu, în s. xxxxx, r-nul Strășeni. Practica judiciară stabilește că viza de

reședință, nu este un indiciu prin care se stabilește domiciliul titularului.

Faptul că xxxxx nu s-a aflat la întreținerea sa se dovedește și prin extrasele

din contul bancar, din care se vede că el primea anual plăți de arendă pentru

imobilul respectiv. Și în avizul consultativ, organul de verificare a indicat că

xxxxx în perioada de 2009-2011 a avut venituri din diferite surse.

Suplimentar referitor la domiciliul său, recurentul a enunțat că împreună cu

soția sa, dispun de un apartament în mun. Chișinău pe str. xxxxx, procurat

încă în anul 2007, din sursele unui credit bancar, unde și locuiesc, cu luarea

la evidență după stingerea creditului și ridicarea gajului.

cadastral și această informație, în temeiul legii, este publică. Prin urmare,

Consiliul Superior al Magistraturii a fost în drept să-i impute aceasta, ca

abatere, încă din anul 2007. Însă, această informație nu se referă la titularul

verificării.

4

procedură la emiterea hotărârii contestate, prevăzute de art. 11, alin. (1), care

prevedea că controlul veniturilor și al proprietății expuse în declarație, se

efectuează de către Comisia Națională de Integritate în conformitate cu

regulamentul comisiei aprobat de Parlament, iar alin. (5) prevedea expres că,

termenul de prescripție pentru verificarea declarațiilor nu poate depăși un an

de la primirea acestora de către Comisia Națională de Integritate.

încălcarea cadrului legal, încălcare care se referă la procedura

emiterii/adoptării deciziei, deoarece art. 2 din Legea 947 din 19 iulie 1996

cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, prevede că organizarea și

funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii este reglementată de

Constituție, de legile privind organizarea judecătorească, cu privire la

statutul judecătorului, de prezenta lege și de alte acte normative. Prin urmare,

hotărârea Consiliului trebuia să fie bazată pe lege.

Superior al Magistraturii l-a declarat incompatibil cu funcția de judecător în

temeiul art.15 din Legea nr.271 din 18 decembrie 2008 privind verificarea

titularilor și a candidaților la funcții publice, art.22, alin. (l), lit. n) și art. 25,

alin. (l), lit. i) din Legea cu privire la statul judecătorului, norme care în

opinia sa sunt irelevante la hotărârea de incompatibilitate. Aceasta deoarece

în avizul consultativ nu se indică niciun factor descoperit, care ar fi contrar

cu interesele funcției publice sau că nu îndeplinesc cerințele și restricțiile

stabilite de lege pentru funcția publică și că au fost descoperiți factori de risc.

verificare, cât și circumstanțele indicate de Consiliul Superior al

Magistraturii în hotărârea contestată, cum ar fi încălcarea prevederilor Legii

cu privire la declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor

cu funcții de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor

publici și a unor persoane cu funcții de conducere nr.1264-XV din data de

19 iulie 2002, neprezentarea dovezilor justificative despre proveniența

bunurilor, nu constituie temeiuri prevăzute de lege pentru ca funcționarul

public să fie declarat incompatibil cu funcția ocupată. Or, art. 4 și art. 15 din

Legea nr. 271 din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a

candidaților la funcții publice, stabilește în ce cazuri titularul poate fi declarat

incompatibil, care sunt factorii de risc, iar Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu

privire la statul judecătorului, clar indică cerințele și restricțiile

judecătorului.

lit. n) din Legea cu privire la statutul judecătorului, la hotărârea contestată

recurentul a concluzionat că, acuzația invocată de Consiliul Superior al

Magistraturii, precum că titularul a încălcat prevederile legale referitoare la

obligativitatea depunerii declarației cu privire la venituri și proprietăți, nu se

încadrează în dispozițiile art. 8, alin. (1), art. 22, alin. (l), lit. n) și art. 25,

5

alin. (l), lit. i) din Legea cu privire la statul judecătorului, cât și în art. 15 din

Legea nr. 271 din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a

candidaților la funcții publice.

declara titularul incompatibil pentru nedovedirea provenienței surselor

bănești la procurarea bunurilor, deoarece legiuitorul nu a prevăzut un astfel

de temei și nici o legislație în vigoare nu prevede această obligație a

cetățeanului.

constituie temei legal de a declara titularul incompatibil cu funcția ocupată.

Or, în conformitate cu art. 2 din Legea 947 din 19 iulie 1996 cu privire la

Consiliul Superior al Magistraturii, cadrul juridic de organizare și

funcționare al Consiliului Superior al Magistraturii este reglementat de

Constituție, de legile privind organizarea judecătorească, cu privire la

statutul judecătorului, de prezenta lege și de alte acte normative, cu alte

cuvinte Consiliul este obligat să adopte/emită hotărâri numai în conformitate

cu legea.

privire la avizul consultativ, concomitent cu Legea nr.271 din 18 decembrie

2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice,

obligatoriu urma a fi aplicată și Legea cu privire la statutul judecătorului nr.

544-XIII din 20 iulie 1995, care este o lege organică specială și în mod

exhaustiv stipulează cazurile de sancționare și eliberare a judecătorului. Însă,

în cazul său, Consiliul Superior al Magistraturii în hotărârea contestată, a

indicat ca temei de concediere încălcarea art. 22, alin. (l), lit. n) din Legea cu

privire la statul judecătorului, care prevede că încălcarea prevederilor

referitoare la incompatibilitățile și interdicțiile care-i privesc pe judecători,

constituie abatere disciplinară, dar nu a luat în considerare că legiuitorul

direct în alin. (1), lit. g) din art. 22, a menționat că cele imputate lui,

încălcarea prevederilor legale referitor la obligațiunea depunerii declarației

cu privire la venituri și proprietate și declarației de interese personale,

constituie o abatere disciplinară.

urma să aplice prevederile Legii cu privire la colegiul disciplinar și la

răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 950-XIII din 19 iulie 1996 cu

modificările și completările ulterioare, care reglementează condițiile legale

unice, pentru toți magistrații, președinții, vicepreședinții de instanțe, referitor

la răspunderea disciplinară a acestora, organ care examinează cazurile

privind abaterile disciplinare ale judecătorilor.

încălcării prevederilor legale referitor la obligațiunea depunerii declarației,

fără să fi fost pornită procedura de atragere la răspundere disciplinară și să

se țină cont de alin. (2) al art. 23 din Legea privind statutul judecătorului.

6

consultativ a dispus incompatibilitatea sa cu funcția de judecător, contrar

temeiurilor exhaustive prevăzute în Legea nr. 271 din 18 decembrie 2008

privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice, cu încălcarea

competenței, termenului de prescripție prevăzut în art. 11, alin. (5) din Legea

nr. 1264 din 19 iulie 2002 și i-a imputat o abatere disciplinară, fără

respectarea procedurii prevăzute în Legea cu privire la statutul judecătorului,

încălcări pe care le consideră de procedură la emiterea/adoptarea hotărârii,

ce constituie temei legal de anulare.

că Consiliul Superior al Magistraturii este obligat să întreprindă, în virtutea

legii, următoarele activități premergătoare de emitere a actului administrativ

și de adoptare a hotărârii de incompatibilitate și eliberarea judecătorului din

funcție și anume primirea avizului consultativ, audierea titularului la funcția

publică, cu acordarea posibilității de a se exprima asupra faptelor ce

determină luarea unei decizii de incompatibilitate, stabilirea competenței,

controlul veniturilor și a proprietății expuse în declarație se efectuează de

către Comisia Națională de Integritate în conformitate cu regulamentul

comisiei aprobat de către Parlament, examinarea problemelor ce urmează a

fi soluționate, adică avizului consultativ, ascultarea persoanelor invitate la

ședință, cercetarea documentelor și materialelor necesare, respectarea

procedurii prealabile prevăzute de lege, stabilirea dacă încălcările imputate

constituie restricții sau abatere disciplinară; adoptarea deciziei privind

incompatibilitatea cu interesele funcției publice, care conform procedurii

trebuie obligatoriu să conțină și motivele de incompatibilitate, comunicarea

deciziei în scris titularului la funcția publică în termen de 5 zile lucrătoare de

la data emiterii.

emitere/adoptare a hotărârii din 30 octombrie 2012 de către Consiliu, sub trei

aspecte și anume încălcarea procedurii de emitere/adoptare a hotărârii de

incompatibilitate, pct.4 din hotărârea contestată, încălcarea procedurii de

emitere/adoptare a hotărârii de eliberare din funcție, pct.5 din hotărârea

contestată și încălcarea procedurii de emitere/adoptare a hotărârii referitor la

anularea hotărârii nr.624/30 din 09 octombrie 2012 cu privire la cererea de

demisie a unui judecător, pct.3 din hotărârea contestată.

la nulitatea pct. 3 din hotărâre, să nu fie luate în considerare, în cazul în care

instanța de judecată va ajunge la concluzia că argumentele cu privire la

anularea pct.4 și 5 sunt întemeiate, or, în cazul anulării pct.4 și pct. 5 i se

creează o situație favorabilă, ceea ce corespunde principiului de a nu agrava

situația în propria cale de atac. (f.d. 74-81, vol. I)

a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată în ordinea

7

contenciosului administrativ depusă de Valeriu Arhip. (f.d. 114; 116-119,

vol. I)

soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, prin faptul că,

argumentele recurentului nu au putut fi supuse verificării, deoarece nu intrau

în competența Curții Supreme de Justiție, pe motiv că se refereau la

procedura examinării și adoptării hotărârii contestate, atât în fapt cât și în

drept, competențe ce nu intrau în sfera de verificare în sensul art. 25 din

Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, la data de 16 aprilie

2013 Valeriu Arhip a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului

cererea nr. 27514/13, invocând încălcarea drepturilor garantate de art. 6§1 și

art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale. (f.d.224-227, vol.I)

449, lit. e1) din Codul de procedură civilă, cerere de revizuire a hotărârii din

03 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, completată la 20 decembrie

2018, solicitând casarea acesteia și rejudecarea cererii sale de chemare în

judecată. (f.d.126-128, 195-197, vol.I)

a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a hotărârii din 03

decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, depusă de Valeriu Arhip. (f.d.

208-214, vol. I)

lit. g) din Codul de procedură civilă, cerere de revizuire a hotărârii din 03

decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea acesteia,

recunoașterea expresă a încălcării drepturilor sale, garantate de art. 6 § 1 și 8

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale de către Consiliul Superior al Magistraturii la

adoptarea hotărârii nr. 695/33 din 30 octombrie 2012 și de către Curtea

Supremă de Justiție la adoptarea hotărârii din 03 decembrie 2012, casarea

hotărârii din 03 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție și dispunerea

examinării cererii sale de chemare în judecată de către instanța competentă,

prevăzută de legislația în vigoare la acest moment, iar ținând cont de

constatarea încălcărilor Convenției, prin aplicarea directă a art. 41 din

Convenție, încasarea din contul bugetului de stat gestionat de Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul său cu titlu de prejudiciu moral suma de

5900 de euro, pentru încălcarea drepturilor sale garantate de art. 6 § 1 și 8

din Convenție, inclusiv cu titlu de compensare a costurilor și cheltuielilor de

reprezentare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, convertiți în lei

moldovenești, la cursul oficial al Băncii Naționale a Moldovei, la data

efectuării transferului. (f.d.216-223, vol.I)

admis cererea de revizuire depusă de Valeriu Arhip. S-a constatat încălcarea

8

drepturilor lui Valeriu Arhip garantate de articolul 6 § 1 și art. 8 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale. S-a casat hotărârea din 03 decembrie 2012 a Curții Supreme

de Justiție și s-a transmis prezenta cauză de contencios administrativ la

Curtea de Apel Chișinău, pentru examinare după competență a acțiunii

depuse de Valeriu Arhip împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu

privire la anularea în parte a actului administrativ individual defavorabil. S-

a încasat din contul bugetului de stat gestionat de Ministerul Finanțelor, prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Valeriu Arhip suma de 5

900 de euro, convertită în lei moldovenești la cursul oficial al Băncii

Naționale a Moldovei, la data transferului, cu titlu de reparare a prejudiciului

moral și compensare a costurilor și cheltuielilor de reprezentare în fața Curții

Europene a Drepturilor Omului. (f.d. 248-257, vol. I)

de concretizare a pretențiilor, în care a indicat în calitate de copârât

Parlamentul Republicii Moldova, iar în calitate de terț Agentul

guvernamental, solicitând atragerea acestora în proces, constatarea încălcării

drepturilor sale garantate de articolul 6 § 1 și art. 8 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de către

Consiliul Superior al Magistraturii, la adoptarea hotărârii nr. 695/33 din 30

octombrie 2012, anularea punctelor 4 și 5 din hotărârea Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 695/33 din 30 octombrie 2012 cu privire la cererea unui

judecător despre reexaminarea avizului consultativ și anularea Hotărârii

Parlamentului nr. 314 din 26 decembrie 2012, prin care a fost eliberat din

funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție. (f.d.6-12, vol.II)

separat într-un proces aparte pretenția lui Valeriu Arhip împotriva

Parlamentului Republicii Moldova privind anularea Hotărârii Parlamentului

Republicii Moldova nr. 314 din 26 decembrie 2012. S-a transmis spre

examinare instanței competente material și teritorial - Judecătoria Chișinău,

sediul Rîșcani, cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de

Valeriu Arhip împotriva Parlamentului Republicii Moldova privind anularea

Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr. 314 din 26 decembrie 2012.

(f.d. 46-48, vol. II)

respins ca neîntemeiată cererea lui Valeriu Arhip, privind atragerea în proces

în calitate de terț a Agentului Guvernamental al Republicii Moldova. (f.d.

50-52, vol. II)

respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Valeriu Arhip. (f.d.82-96, vol.II)

februarie 2023 a prezentat motivarea recursului împotriva hotărârii din 24

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și

emiterea unei noi decizii privind admiterea integrală a acțiunii prin anularea

9

în parte a actului administrativ contestat și anume a pct. 4 și pct. 5 din

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 695/33 din 30 octombrie

2012 cu privire la cererea unui judecător privind reexaminarea avizului

consultativ, ca fiind ilegale. (f.d.99-103; 108-115, vol.II)

fapt și de drept invocate anterior la etapa examinării cauzei în prima instanță,

suplimentar, menționând dezacordul cu hotărârea din 24 noiembrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, deoarece la emiterea acesteia, instanța ierarhic

inferioară a aplicat o lege declarată neconstituțională, a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea și nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

instanța de fond eronat a aplicat art. 26, alin. (7) din Legea nr. 317 din 13

decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională, privind actele Curții

Constituționale. Or, din conținutul hotărârii contestate rezultă că, el a fost

supus verificării ca titular al funcției de judecător în exercițiu, urmare a

avizului Serviciului de Informații și Securitate, întocmit în baza art. 5, lit. a)

și declarat incompatibil cu interesele funcției publice reieșind din prevederile

art.15, alin. (4) din Legea nr.271 din 18 decembrie 2008 privind verificarea

titularilor și a candidaților la funcții publice.

au declarat neconstituționale art.5, lit. a) și art. 15, alin.(2), alin. (4) și alin.

(5) din Legea nr.271 din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și

a candidaților la funcții publice, în partea ce se referă la verificarea

candidaților la funcția de judecător și a judecătorilor în exercițiu. Astfel,

judecătorul nu mai este subiect de verificare și nu poate fi concediat din

funcție în cazul în care este declarat incompatibil, în baza Legii nr.271 din

18 decembrie 2008.

din 05 decembrie 2017, recurentul a conchis că hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 695/33 din 30 octombrie 2012, în partea

contestată cu privire la reexaminarea avizului consultativ, este nulă. Or, acest

act administrativ individual defavorabil a fost emis în baza Legii nr.271 din

18 decembrie 2008 declarată neconstituțională în partea ce se referă la

verificarea candidaților la funcția de judecător și a judecătorilor în exercițiu

și concedierea lor.

din 05 decembrie 2017, urmează a fi aplicată în cazul său, deoarece ea se

aplică inclusiv și cauzelor aflate în curs de judecată, adică tuturor hotărârilor

judecătorești pronunțate ulterior datei de adoptare a hotărârii constituționale

respective, indiferent de data pornirii procesului. Or, conform art. 140 din

Constituția Republicii Moldova, Legile și alte acte normative sau unele părți

ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a

Curții Constituționale.

10

aplicat Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii (în redacția la data emiterii actului administrativ contestat),

deoarece membrii judecători din componența Consiliului Superior al

Magistraturii, la data emiterii actului administrativ contestat, erau aleși de

Adunarea Generală a Judecătorilor din data de 28 noiembrie 2009, în

conformitate cu Legea nominalizată, în vigoare la data alegerii, care în art.

3, alin.(4) expres prevedea, că în componența Consiliului Superior al

Magistraturii sunt aleși membri din rândul judecătorilor, de Adunarea

Generală a Judecătorilor din Republica Moldova.

Republicii Moldova, care consacră franc că, dispozițiile constituționale

privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în

concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu

celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Dacă există

neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale

ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate

au reglementările internaționale. Astfel, Curtea de Apel Chișinău a omis să

ia în considerare faptul că, Convenția Europeană pentru Drepturile Omului,

reprezintă un tratat multilateral, care face parte componentă din sistemul de

drept intern al Republicii Moldova. Jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului este obligatorie erga omnes, se aplică direct litigiilor

judiciare pendinte și cu prioritate în raport cu legile interne ale Republicii

Moldova. Judecătorul ca și alți membri ai societății se bucură de aceleași

drepturi și libertăți consfințite în Constituție.

faptul că atunci când a fost emisă hotărârea nr. 695/33 din 30 octombrie

2012, aceasta era conformă legislației interne în vigoare, în particular la

capitolul componenței Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece în

lumina principiului supremației dreptului, dacă legea internă era contrară

jurisprudenței Curții Europene, ea nu putea fi aplicată în detrimentul ultimei.

Este elocvent art. 36 din Codul administrativ, care prevede că, instanța de

judecată competentă să soluționeze acțiunile în contencios administrativ,

este obligată să respecte principiul supremației dreptului, în conformitate cu

care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui sunt considerate valori

supreme si sunt garantate de stat.

Superior al Magistraturii, care a adoptat hotărârea contestată, nu era

conformă standardelor internaționale și acest viciu grav i-a încălcat dreptul

fundamental la un proces echitabil.

decembrie 2017 cu privire la actele normative, art.1 și 2 ale Legii nr.271 din

18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții

publice, precum și prevederile Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la

11

statutul judecătorului la circumstanțele cauzei, Valeriu Arhip a punctat că

pentru a examina temeinicia și legalitatea actului administrativ contestat cu

privire declararea sa drept incompatibil cu funcția de judecător, este necesar

de a examina Avizul consultativ, sub aspectul dacă prin prisma art.2 din

Legea nr.271 din 18 decembrie 2008, Avizul conține descrierea acelor

încălcări de cerințe necesare pentru ocuparea funcției de judecător, la fel și a

restricțiilor de serviciu ale judecătorului prevăzute în art.6 și respectiv art.8

din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Or, în

virtutea legilor enunțate, din conținutul Avizului consultativ și actului

administrativ contestat cu certitudine rezultă, că organele emitente, la

constatarea faptului dacă titularul îndeplinește cerințele și restricțiile stabilite

de lege pentru funcția publică, nu a indicat nici o cerință sau restricție

încălcate de el, din cele enumerate în art.6 și art. 8 din Legea nr.544 din 20

iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Aspect care atestă, că atât

organul de verificare, Consiliul Superior al Magistraturii, cât și prima

instanță, nu au aplicat legea care urma a fi aplicată. Or, aplicarea Legii nr.544

din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului este obligatorie, ca lege

specială, rezultat din dispoziția art.2 al Legii nr.271 din 18 decembrie 2008,

ultima fiind o lege generală, de trimitere.

prin decizia din 17 iunie 2015 a Curții Supreme de Justiție s-a încetat

procesul civil în partea cerinței sale înaintate împotriva Serviciului de

Informații și Securitate, intervenient accesoriu Consiliul Superior al

Magistraturii, privind anularea Avizului consultativ din 25 septembrie 2012,

pe motiv că nu urmează a fi judecată în procedură civilă, instanța de judecată

concluzionând că Avizul consultativ este act preparatoriu și este inadmisibil

ca instanța să analizeze în vreun fel legalitatea acestuia separat de decizia

privind incompatibilitatea cu interesele funcției publice. Separat avizul

consultativ nu poate fi obiect al dezbaterilor judiciare.

cererea privind ilegalitatea actului administrativ contestat, instanța de

judecată urmează să se expună și asupra ilegalității Avizul consultativ, ca act

preparatoriu, în temeiul căruia s-a emis actul administrativ respectiv.

18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții

publice, recurentul a susținut că Avizul consultativ a fost întocmit cu

încălcarea legii, întrucât în acest Aviz consultativ nici nu se menționează

despre declarațiile pe venit ale judecătorului Valeriu Arhip sau despre

neprezentarea anumitor dovezi pentru procurarea imobilului respectiv. Toate

aceste circumstanțe fiind inventate de Consiliul Superior al Magistraturii și

repetate de fiecare dată în hotărârile instanțelor de judecată ierarhic

inferioare, precum că din avizul consultativ prezentat Consiliului Superior al

Magistraturii la 25 septembrie 2012 de către Serviciul de Informații și

12

Securitate în privința judecătorului Valeriu Arhip, rezultă că ultimul nu a

declarat veniturile soției xxxxx obținute în perioada anilor 2007-2009.

Avizul consultativ în privința sa, urma să-l examineze în sensul conținutului

și să-l respingă, deoarece este întocmit contrar cerințelor prevăzute de

articolele 4, 5, 13, 15 din Legea nr.271 din 18 decembrie 2008 și art.6 și art.

8 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Or,

conform art. 15, alin.(2) din Legea nr.271 din 18 decembrie 2008, titularul,

candidatul la funcția publică se consideră compatibili cu interesele funcției

publice dacă îndeplinesc cerințele și restricțiile stabilite de lege pentru

funcția publică și dacă nu au fost descoperiți factori de risc, care nu au fost

stabilite de organul de verificare.

a aplica termenele de prescripție, Consiliul Superior al Magistraturii, prin

hotărârea sa din 30 octombrie 2012, a imputat pretinsele abateri disciplinare,

care au avut loc în perioada anilor 2008-2010, adică peste termenele de

prescripție prevăzute de legislația în vigoare.

deoarece nu conține concluzii de admitere sau de respingere a argumentelor

forte declarate de el.

exclude un argument sau o circumstanță pretinsă de o parte, care în opinia sa

este determinantă și confirmă poziția sa, fără a o aprecia prin prisma

temeiniciei, pertinenței litigiului în raport cu situația de fapt. Or, respectarea

principiului egalității în fața legii și a justiției, precum și dreptul părților de

a fi auzite, reprezintă un aspect inerent respectării dreptului la un proces

echitabil, garantat de art.6 § 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale.

dovedirea sau combaterea afirmațiilor ambelor părți, instanța urmează să

stabilească situația de fapt a speței, reținând din împrejurările de fapt

prezentate de părți numai pe acelea care au fost probate, fără să poată da altă

calificare juridică, iar apoi va aplica textul de lege corespunzător acestei

situații, indiferent de eventualele dispoziții legale indicate de părți.

Chișinău precum că, este indubitabil că la emiterea hotărârii nr. 695/33 din

30 octombrie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii nu a putut să prevadă

că art. 5 lit. a), cât și art. 15 alin. (2), (4) și art. (5) din Legea nr. 271 din 18

decembrie 2008, vor fi declarate neconstituționale peste 5 ani. Or, preluând

poziția Curții de Apel Chișinău enunțată supra, ar rezulta că, un asemenea

temei de revizuire este sortit eșecului, deoarece în urma reexaminării cauzei,

soluția pe fondul cauzei va rămâne intangibilă, întrucât acea hotărâre de

neconstituționalitate nu va putea fi aplicată niciodată speței judiciare.

13

judecată și cererile suplimentare și de concretizare din dosar și a solicitat

anularea în parte a actului administrativ contestat, anume punctele 4 și 5 din

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 695/33 din 30 octombrie

2012 cu privire la cererea unui judecător despre reexaminarea avizului

consultativ, adică aceleași solicitări indicate și în cererea de chemare în

judecată inițială din 14 noiembrie 2012.

administrativ contestat, deoarece prin aceste puncte Consiliul Superior al

Magistraturii și-a anulat propriile hotărâri emise anterior nr. 613/30 din 09

octombrie 2012 cu privire la avizul consultativ pe marginea verificării unui

judecător și nr. 624/30 din 09 octombrie 2012 cu privire la cererea de demisie

a unui judecător, care au fost anulate la cererea lui, ca fiindu-i defavorabile.

Astfel, în cazul anulării hotărârii Consiliul Superior al Magistraturii nr.

695/33 din 30 octombrie 2012, în întregul ei, hotărârile menționate în pct. 1-

3, vor rămâne în vigoare, menținându-se aceiași situație juridică defavorabilă

lui.

Magistraturii a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii depuse de

Valeriu Arhip, considerând că hotărârea contestată este una întemeiată și

legală, emisă în urma cercetării argumentelor și probelor prezentate de către

părți, făcând referire la normele de drept material și procedural, dând o

apreciere corespunzătoare probelor. (f.d.130-132, vol. II)

Tănase a susținut acțiunea pe motivele de fapt și de drept invocate,

menționând că, la rejudecarea cauzei Valeriu Arhip nu a avut parte de un

proces echitabil, din moment ce actul judecătoresc nu conține o motivare de

combatere a argumentelor recurentului formulate în acest sens și a

observațiilor CEDO.

Chișinău nu a dat răspuns dacă Consiliul Superior al Magistraturii

corespundea exigenților unui „tribunal independent și imparțial” sub

aspectul jurisprudenței CEDO și a Curții Constituționale.

administrativ contestat a fost încălcat art. 6§1 al Convenției pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, or Consiliul Superior al

Magistraturii ca instanță, nu a fost constituită legal.

competență de a iniția, inclusiv ca organ de verificare, precum și a demara

verificarea judecătorului, nu avea competență de a verifica declarațiile de

avere și interese personale ale judecătorului în exercițiu. La fel, Consiliul

Superior al Magistraturii a încălcat procedura de eliberare din funcție, iar

abaterea imputată nu constituie încălcări ale restricțiilor judecătorului,

prevăzute la art. 8 din Legea cu privire la statutul judecătorului.

14

privitor la veniturile soției lui Valeriu Arhip, reprezentantul recurentului a

evidențiat că Consiliul Superior al Magistraturii în anul 2012 nu putea să

verifice ceea ce s-a întâmplat în anul 2007-2010, deoarece legea cu privire

la declararea veniturilor și regimul juridic al proprietăților stabilea un termen

de 6 luni de prescriere a aceste fapte, mai mult prin răspunsul Autorități

Naționale de Integritate din 20 septembrie 2013 s-a constatat lipsa încălcării

regimului juridic a proprietății și nici existența diferenței dintre venit și

proprietate pentru anii anteriori. În ce privește terenul procurat la suma de

410 000 lei de către feciorul reclamatului, a relatat că în data de 24 mai 2006,

familia Arhip a vândut un apartament în or. Strășeni și, din spusele

recurentului, venitul obținut din această înstrăinare le-a permis să

achiziționeze terenul; la fel, au existat și anumite economii, dar cuantumul

acestora nu-l poate indica.

judecată a solicitat anularea doar a pct.4 și pct. 5 din hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 695/33 din 30 octombrie 2012, deoarece

recurentul urmărește doar restabilirea în drepturile sociale cum ar fi

cuantumul pensiei calculat din salariul de judecător al Curții Supreme de

Justiție.

a solicitat respingerea recursului, susținând că Curtea de Apel Chișinău s-a

expus și asupra competenței și asupra procedurii care a fost adoptat actul

administrativ contestat, asupra legii care urmează a fi aplicată în raport cu

speța.

judecătorului Valeriu Arhip, în baza Legii speciale. În adresa Consiliului

Superior al Magistraturii a parvenit avizul, Valeriu Arhip a avut posibilitatea

să prezinte toate probele, referitor la toate circumstanțele indicate în aviz, iar

ulterior a invocat că a prezentat, dar nu li s-a dat apreciere. Însă, în hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii există indicat clar care sunt momentele

care s-au stabilit de către Consiliu și s-au reținut pentru determinarea

incompatibilității judecătorului cu funcția deținută. La rândul său, în baza

art. 15 al Legii speciale, autoritatea publică decide asupra compatibilității sau

incompatibilității funcției, adică avizul consultativ al Serviciului de

Informații și Securitate avea de fapt un caracter consultativ și nu obligatoriu.

Respectiv hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii de

incompatibilitate a judecătorului cu funcția deținută s-a emis nu în baza

constatărilor Serviciului de Informații și Securitate, dar în baza constatărilor

în cadrul ședinței Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a

informațiilor oferite de Serviciul de Informații și Securitate. La caz s-au

reținut doar 2 momente și anume faptul că nu au fost declarate toate

veniturile soției, acest moment a fost verificat de către Consiliul Superior al

Magistraturii în baza declarațiilor de pe site, unde Valeriu Arhip declară doar

15

veniturile lui și abia în 2011 declară veniturile soției. Termenul de prescripție

invocat de către recurent nu are relevanță deoarece Legea specială prevedea

perioada de 5 ani. Al doilea moment, adică nejustificarea proveninței

mijloacelor financiare ale fiului pentru procurarea unui bun imobil, Valeriu

Arhip a invocat că a vândut un apartament, dar nu a fost destul de

convingător, respectiv, această situație a fost reținută ca temei de

incompatibilitate a dânsului de către Consiliul Superior al Magistraturii.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

Republicii Moldova.

„Prezentul cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019. La data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr.793/2000 și Legea

nr.190/1994 cu privire la petiționare.”

„Procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a

prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod.”

„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în

conformitate cu legea și alte acte normative.”

„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt

din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de

expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.”

„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și

cererile de recurs în complete din 3 judecători.”

„În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate

se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a

dreptului material.”

„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza

tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile

de solicitare a probelor înaintate de participanți.”

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs”.

16

administrativ, reglementează că:

„Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea

a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în

apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre

următoarele decizii: admite recursul, casează integral sau parțial hotărârea și/sau decizia

și adoptă o nouă decizie.”

emiterii actului administrativ contestat) statuează că:

„Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători și profesori titulari

aleși pentru o durată de 4 ani. Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept:

Președintele Curții Supreme de Justiție, ministrul justiției și Procurorul General.”

Consiliul Superior al Magistraturii (în redacția la data emiterii actului

administrativ contestat) prevede că:

„Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate, la Curtea

Supremă de Justiție, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la data

comunicării, doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare. Contestațiile se

examinează de un complet format din 9 judecători.”

la data emiterii actului administrativ contestat) stabilește următoarele:

„Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din 12 membri.

În componența Consiliului Superior al Magistraturii intră judecători și profesori de

drept titulari, precum și Președintele Curții Supreme de Justiție, ministrul justiției și

Procurorul General care sînt membri de drept.

Trei membri ai Consiliului Superior al Magistraturii se aleg de către Parlament din

rîndul profesorilor de drept titulari, cu votul majorității deputaților aleși, la propunerea a

cel puțin 20 de deputați în Parlament, ținînd cont și de opinia reprezentanților opoziției

parlamentare. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor de

drept titulari nu pot fi aleși pentru 2 mandate consecutive.

Șase membri din rîndul judecătorilor, inclusiv 2 membri supleanți, sînt aleși în

Consiliul Superior al Magistraturii prin vot secret de către Adunarea Generală a

Judecătorilor, aceștia reprezentînd toate nivelele instanțelor judecătorești. Se consideră

aleși membri și membri supleanți ai Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii care

au acumulat mai mult de jumătate din voturile celor prezenți la adunare, conform ordinii

descrescătoare a voturilor obținute.”

17

la data emiterii actului administrativ contestat), reglementează că:

„Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărâri cu votul deschis al majorității

membrilor săi, cu excepția cazului prevăzut la art.19 alin.(4).”

emiterii actului administrativ contestat), prevede că:

„Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate, la Curtea

Supremă de Justiție, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la data

comunicării, doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare.”

verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice (în redacția la data

emiterii actului administrativ contestat), statuează următoarele:

„Sunt supuși verificării titularii și candidații:

a) la funcțiile de demnitate publică obținute prin numire, specificate în anexa nr.2

la Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public;

b) la funcțiile publice de conducere de nivel superior și la funcțiile publice de

conducere;

c) la funcțiile ocupate de militarii prin contract sau de alte persoane cu statut special

în autoritățile publice în care este prevăzut serviciul militar sau special, corespunzătoare

categoriilor înalților funcționari publici și funcționarilor publici de conducere;

d) la funcțiile ocupate de persoanele delegate în misiune diplomatică sau consulară

în calitate de șef al acesteia, precum și de persoanele selectate pentru a fi delegate în

misiune diplomatică sau consulară care anterior nu au deținut funcție publică.”

verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice (în redacția la data

emiterii actului administrativ contestat), stabilește că:

„În termen de 7 zile lucrătoare din data primirii avizului sau, după caz, avizului

suplimentar al organului de verificare, autoritatea publică decide asupra compatibilității

/incompatibilității titularului, candidatului la funcția publică cu interesele acestei funcții.

Titularul, candidatul la funcția publică se consideră compatibili cu interesele

funcției publice dacă îndeplinesc cerințele și restricțiile stabilite de lege pentru funcția

publică și dacă nu au fost descoperiți factori de risc.

Decizia privind incompatibilitatea cu interesele funcției publice, care include și

motivele de incompatibilitate, se comunică în scris titularului, candidatului la funcția

publică în termen de 5 zile lucrătoare din data emiterii. Accesul terților la informația

privind motivele de incompatibilitate se admite numai cu consimțămîntul persoanei

verificate.

În cazul unei decizii de incompatibilitate cu interesele funcției publice, candidatul

nu poate ocupa funcția publică respectivă.

Decizia privind incompatibilitatea titularului cu interesele funcției publice servește

drept temei pentru eliberarea lui din funcție. Titularul, cu acordul său, poate fi transferat,

după caz, la o funcție neprevăzută la art.5.

Persoana în a cărei privință a fost emisă o decizie de incompatibilitate cu interesele

funcției publice poate candida la o funcție publică prevăzută la art.5 doar după înlăturarea

împrejurărilor care au servit drept temei pentru emiterea unei astfel de decizii.

Organul de verificare este informat despre compatibilitatea /incompatibilitatea cu

interesele funcției publice a persoanei care a fost supusă verificării.

18

Decizia privind incompatibilitatea cu interesele funcției publice poate fi contestată

în modul stabilit de lege.”

privire la Curtea Constituțională, reglementează că:

„Hotărârile Curții Constituționale produc efect numai pentru viitor”.

privire la statutul judecătorului (în redacția la data emiterii actului

administrativ contestat), prevede că:

„Constituie abatere disciplinară: încălcarea prevederilor referitoare la

incompatibilitățile și interdicțiile care îi privesc pe judecători”

privire la statutul judecătorului (în redacția la data emiterii actului

administrativ contestat), statuează că:

„Judecătorul este eliberat din funcție de organul care l-a numit în cazul nerespectării

prevederilor art.8”

statutul judecătorului (în redacția la data emiterii actului administrativ

contestat) stabilește următoarele:

„Judecătorul nu poate:

a) să ocupe orice altă funcție publică sau privată, cu excepția activității didactice și

științifice;

b) să fie deputat în Parlament sau consilier în autoritatea administrației publice

locale;

c) să facă parte din partide sau să desfășoare activități cu caracter politic, inclusiv

pe perioada detașării din funcție;

d) să desfășoare activitate de întreprinzător;

e) să dea consultații scrise sau verbale în probleme litigioase;

f) să efectueze orice activitate legată de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în

cazuri care presupun existența unui conflict între interesele lui și interesul public de

înfăptuire a justiției, cu excepția cazurilor cînd conflictul de interese a fost adus, în scris,

la cunoștința președintelui instanței sau, după caz, a fost comunicat Consiliului Superior

al Magistraturii.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, hotărârea Curții de Apel

Chișinău a fost pronunțată public la 24 noiembrie 2022. Conform extrasului

din poșta electronică a Curții de Apel Chișinău, copia dispozitivului hotărârii

a fost expediat în adresa participanților la proces, în data de 24 noiembrie

2022, iar hotărârea motivată în data de 24 ianuarie 2023, fapte confirmate

prin extrasele din poșta electronică, anexate la dosar. (f.d.97, 98, vol.II)

Valeriu Arhip a depus recursul nemotivat în data de 01 decembrie 2022

și motivarea recursului a prezentat-o în data de 06 februarie 2023.

19

În asemenea circumstanțe completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost

demarată în interiorul termenului legal.

anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,

limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi

sau suplimentare, nu are putere retroactivă, recursul declarat de către Valeriu

Arhip, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 va fi

examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia, însă

procedura de examinare conform noilor reglementări.

din dosar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a ajuns la

concluzia necesității admiterii recursului înaintat de către Valeriu Arhip,

casării hotărârii din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău cu

adoptarea unei noi decizii privind admiterea parțială a acțiunii înaintate de

către Valeriu Arhip, din considerentele ce succed.

dreptului material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt

constatată de instanțe și confirmată de părți.

Astfel, probatoriul acumulat la materialele dosarului și dosarul

administrativ, atestă că în data de 16 iulie 2012 Serviciul de Informații și

Securitate a emis avizul consultativ privind incompatibilitatea judecătorului

Curții Supreme de Justiție Valeriu Arhip de a ocupa funcția de judecător.

(f.d.18, vol. I)

Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 613/30 din 09

octombrie 2012 cu privire la avizul consultativ pe marginea verificării unui

judecător, s-a luat act de avizul consultativ al organului de verificare în

privința judecătorului Curții Supreme de Justiție Valeriu Arhip, s-a

considerat Valeriu Arhip incompatibil cu funcția de judecător. (f.d.36-36,

dos. administrativ).

În aceeași zi, judecătorul Valeriu Arhip a depus la Consiliul Superior al

Magistraturii cerere de demisie din funcția de judecător al Curții Supreme de

Justiție, din proprie inițiativă.

Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 624/30 din 09

octombrie 2012 cu privire la examinarea cererii de demisie a unui judecător,

s-a propus Parlamentului Republicii Moldova soluționarea chestiunii cu

privire la demisia domnului Valeriu Arhip, din funcția de judecător al Curții

Supreme de Justiție, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 1 lit. a) din

legea cu privire la statutul judecătorului. (f.d. 84 vol. I)

Nefiind de acord cu hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.

613/30 din 09 octombrie 2012 Valeriu Arhip în data de 29 octombrie 2012 a

înaintat cerere, prin care a solicitat reexaminarea avizului consultativ și

anularea hotărârii nominalizate, motivând că în perioada respectivă s-a aflat

în concediu anual și nu i-a fost acordat timp suficient pentru a se pregăti de

20

ședință și de a prezenta materialele justificative întru apărarea sa. (f.d. 20-

24, vol. I)

Examinarea cererii depuse de Valeriu Arhip pe faptul reexaminării

avizului consultativ și pe faptul modificării hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 613/30 din 09 octombrie 2012, s-a fixat pentru examinare

în ședința Consiliului Superior al Magistraturii preconizată pentru data de

30.10.2012; la rândul său, Valeriu Arhip a fost invitat la ședința menționată

a Consiliului Superior al Magistraturii. (f.d. 20, 29, vol. I)

Prin hotărârea nr. 695/33 din 30 octombrie 2012 Consiliul Superior al

Magistraturii examinând cererea lui Arhip Valeriu a considerat solicitarea

întemeiată și a admis reexaminarea avizului, ca urmare a hotărât:

avizului consultativ și modificarea hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 613/30 din 09 octombrie 2012 cu privire la avizul

consultativ pe marginea verificării judecătorului Curții Supreme de Justiție,

Valeriu Arhip.

09 octombrie 2012 cu privire la avizul consultativ pe marginea verificării

unui judecător.

09 octombrie 2012 cu privire la cererea de demisie a unui judecător.

judecător al Curții Supreme de Justiție.

funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție.

instanța de fond, cât și în cea de recurs, a solicitat anularea pct.4 și pct. 5 din

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 695/33 din data de 30

octombrie 2012, deoarece recurentul urmărește doar restabilirea în drepturile

sociale cum ar fi cuantumul pensiei calculat din salariul de judecător al Curții

Supreme de Justiție.

instanță de fond, prin hotărârea din 24 noiembrie 2022, a respins acțiunea

înaintată de către Valeriu Arhip ca neîntemeiată. (f.d. 82, 83-96, vol. II)

Magistraturii, care a emis actul administrativ contestat, a fost constituită cu

respectarea prevederile art. 3 din Legea nr. 947/1996 cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii (în redacție la data emiterii actului administrativ

contestat), astfel, actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea

principiului independenței și imparțialității.

Argumentul lui Valeriu Arhip precum că actul contestat a fost adoptat

de 10 membri, dintre care doar 3 erau din rândul judecătorilor, iar 7 membri

erau non-judecători, aleși pe criterii politice și care constituiau o majoritate

absolută să determine rezultatul votării, a fost respins de către instanța de

21

fond, or, la caz, nu poate fi vorba de vreo încălcare a procedurii de vot, în

circumstanțele în care legiuitorul permitea adoptarea hotărârilor pe un astfel

de subiect cu votul majorității membrilor săi, fără a fi specificat dacă este

necesară prezența tuturor membrilor-judecători.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a conchis că, hotărârea Curții

Constituționale nr. 32 din 05 decembrie 2017, prin care s-a declarat

neconstituționale art. 5, lit. a), cât și art. 15, alin. (2), (4) și (5) din Legea nr.

271 din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la

funcții publice, în partea ce se referă la verificarea candidaților la funcția de

judecător și a judecătorilor în exercițiu, nu se aplică cazului, din motiv că

hotărârile Curții Constituționale produc efect numai pentru viitor.

Cu referire la fondul cauzei instanța de judecată ierarhic inferioară a

reținut că, autoritatea publică pârâtă, conducându-se de legislația care era în

vigoare la data adoptării actului administrativ contestat, a ajuns la concluzia

că Valeriu Arhip, nedeclarând veniturile obținute împreună cu membrii

familiei și neprezentând dovezi justificative despre proveniența bunurilor, a

încălcat prevederile Legii cu privire la declararea și controlul veniturilor și

al proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică, judecătorilor,

procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere

nr. 1264-XV din 19 iulie 2002. Astfel, instanța de fond a reținut că, Consiliul

Superior al Magistraturii a concluzionat asupra faptului că datele elucidate

în avizul consultativ indicau asupra incompatibilității domnului Valeriu

Arhip cu interesele funcției deținute.

În circumstanțele reținute și reieșind din prevederile art. 15, alin. (4) din

Legea nr.271/2008 și art. 25, alin. (1) lit. i) din Legea cu privire la statutul

judecătorului, Curtea de Apel Chișinău a conchis că Consiliul Superior al

Magistraturii la momentul emiterii actului administrativ contestat, corect a

concluzionat la acel moment judecătorul Valeriu Arhip, prin prisma

împrejurărilor descrise în avizul consultativ, era incompatibil cu interesele

funcției de judecător la Curtea Supremă de Justiție, ca urmare fiind propusă

Parlamentului Republicii Moldova eliberarea acestuia din funcția de

judecător al Curții Supreme de Justiție în conformitate cu prevederile art. 22,

alin. (1), lit. n) și art. 25, alin. (1) lit. i) din Legea cu privire la statutul

judecătorului.

fond, susținând că, Consiliul Superior al Magistraturii la data emiterii actului

contestat nu corespundea standardelor europene, actul administrativ

individual defavorabil a fost emis în baza unei legi declarate

neconstituționale, a dispus eliberarea din funcția de judecător fără a respecta

procedura prealabilă pentru tragerea la răspundere disciplinară, inclusiv fără

a lua în considerare expirarea termenului de prescripție, precum și faptul că

abaterea disciplinară imputată nu poate fi motiv legal de eliberare din funcția

de judecător.

22

constă în verificarea corectitudinii aplicării de către instanța de judecată

ierarhic inferioară a normelor ce reglementează eliberarea din funcție a unui

judecător în exercițiu în vigoare la data emiterii actului administrativ

individual defavorabil lui Valeriu Arhip.

potrivit art. 6§1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale

în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

CEDO, Curtea Supremă de Justiție prin încheierea din data de 02 octombrie

2024 a convocat părțile în ședință publică. În ședință de judecată, atât

recurentul Valeriu Arhip, reprezentat de către avocatul Oleg Tănase, cât și

reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii și-au prezentat

argumentele și contraargumentele în susținerea pozițiilor lor.

actului administrativ contestat Consiliul Superior al Magistraturii nu

corespundea exigenților unui „tribunal independent și imparțial”, din motiv

că prevalau numărul de membrii non-judecători față de membrii judecători.

La rândul său reprezentantul autorității pârâte a susținut că, la ședința din

data emiterii actului erau un număr egal atât de membrii judecători, cât și

membrii non-judecători.

(1), alin. (2), alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 947/1996 (în vigoare la data

de emiterii actului contestat) Consiliul Superior al Magistraturii este

constituit din 12 membri, și anume: din judecători, profesori de drept titulari

și membrii de drept: Președintele Curții Supreme de Justiție, ministrul

justiției și Procurorul General. La rândul său, cei trei membri ai Consiliului

Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept titulari sunt aleși de

Parlament. Iar, cei șase membri judecători sunt aleși în Consiliul Superior al

Magistraturii de către Adunarea Generală a Judecătorilor, aceștia

reprezentând toate nivelele instanțelor judecătorești. Pe cînd, Președintele

Curții Supreme de Justiție, ministrul justiției și Procurorul General sunt

membri de drept în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

la data de emiterii actului contestat) se distinge că, Consiliul Superior al

Magistraturii ca organ colegial își exercită atribuțiile în plen. Ședința

Consiliului Superior al Magistraturii este deliberativă dacă la ea participă cel

puțin două treimi din membrii lui.

23

data de emiterii actului contestat) hotărârile Consiliului Superior al

Magistraturii sunt adoptate cu votul deschis al majorității membrilor săi.

Magistraturii din 30 octombrie 2012, când a fost emis actul administrativ

contestat, se atestă că, raportori pentru chestiunile din ordinea de zi au fost

Nichifor Corochi (judecător), Alexandru Arseni (profesor de drept titular),

Dina Rotarciuc (judecător), Anatolie Țurcan (judecător), Boris Negru

(profesor de drept titular), Vasile Crețu (profesor de drept titular), Igor Dolea

(profesor de drept titular) și Mihail Poalelungi (judecător, Președintele Curții

Supreme de Justiție - membru de drept).

octombrie 2012 au fost prezenți opt membri, dintre care patru - profesori de

drept titulari și patru - judecători. La rândul său, judecătorul Mihail

Poalelungi în calitatea sa de Președinte al Curții Supreme de Justiție, de

asemenea judecător - era membru de drept.

Mihail Poalelungi (președintele Curții Supreme de Justiție) ar fi un membru

non-judecător din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, or, chiar dacă,

președintele Curții Supreme de Justiție este membru de drept în cadrul

Consiliului Superior al Magistraturii, el, totuși, în coraport cu ceilalți doi

membri de drept (ministru justiției și Procurorul General), reprezenta în

cadrul Consiliului Superior al Magistraturii - anume judecătorii, și nu

autoritățile executive.

Oleg Tănase în ședința de judecată a constituit faptul că, la data derulării

evenimentelor în speță, Consiliul Superior al Magistraturii nu ar fi fost

constituit conform legii, din motiv că modificările din Legea 947/1996

privind micșorarea numărului membrilor non-judecători de la 4 la 3, au intrat

în vigoare la 31 august 2012, iar la data emiterii actului contestat era vechea

componență a Consiliului, cu includerea a patru membri non-judecători (din

rândul profesorilor de drept titulari: Boris Negru, Vasile Crețu, Alexandru

Arseni și Igor Dolea), și nu cum stabilea noua prevedere legală în vigoare la

30 octombrie 2012.

reține că prin Legea nr.153 din 05 iulie 2012, în vigoare în data de 31 august

2012, cu adevărat, au fost modificate și completate mai multe acte

legislative, inclusiv fiind modificat și art. 3 din Legea 947/1996, însă,

legislatorul odată cu modificarea operată prin Legea nr. 153 din 05.07.2012,

a stipulat în art. VIII alin. (1) lit. d) că, prevederile articolului IV punctul 1

din Legea de modificare a art. 3 a Legii nr. 947/1996 se vor pune în aplicare

la expirarea mandatului membrilor în exercițiu ai Consiliului Superior al

Magistraturii.

24

2012 Consiliul Superior al Magistraturii nu a fost constituit conform legii,

este neîntemeiat și contravine prevederilor legale menționate și drept urmare

este respins de către instanța de recurs, or membrii Consiliul Superior al

Magistraturii non-judecători aleși până la 31 august 2012, și-au continuat

mandatul până la expirarea acestuia.

membri non-judecători (din rândul profesorilor de drept titulari: Boris

Negru, Vasile Crețu, Alexandru Arseni și Igor Dolea) ar afecta criteriul de

„tribunal independent și imparțial” sub aspectul jurisprudenței CEDO,

atribuit Consiliului Superior al Magistraturii, instanța de recurs va reține aici

cauza Catană vs. Republica Moldova din 21 februarie 2023, unde s-a

constatat încălcarea art. 6 § 1 (civil), cu referire la acest aspect (prevederile

pct. 79-82), și anume:

”79. În fine, în ceea ce privește prezența profesorilor de drept în cadrul CSM, Curtea

observă că aceștia au fost aleși de Parlament prin votul majorității simple a deputaților,

la propunerea a cel puțin douăzeci de deputați.

aceasta ar trebui să fie compusă din judecători, profesioniști sau non-profesioniști,

selectați pe baza meritelor, deoarece acest fapt este, între altele, esențial pentru a menține

încrederea publicului în justiție și servește ca o garanție suplimentară a independenței

judecătorilor (Guðmundur Andri Ástráðsson, citat anterior, §§ 220 et 222, și Dolińska-

Ficek și Ozimek v. Polonia, nr. 49868/19 și 57511/19, § 273, 8 noiembrie 2021). În

această cauză, Curtea constată că Guvernul nu susține și nici nu rezultă din legislația

internă că candidații trebuiau să îndeplinească vreun criteriu de selecție prestabilit, cu

excepția deținerii calității de titular al unei funcții de profesor de drept. Prin urmare, se

pare că deputații, în special cei din majoritate, dispuneau de o marjă discreționară largă

la alegerea candidaților.

elementele de care dispune, că a existat un proces clar și transparent de selecție a

candidaților supuși votului în Parlament. În această privință, ea are în vedere, de

asemenea, preocuparea GRECO referitoare la lipsa unei proceduri echitabile și

transparente de selecție a membrilor non-judecători ai CSM.

de drept nu a oferit suficiente garanții de independență.”

privește prezența în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii al

ministrului justiției și al Procurorului General, prezență care este de natură,

la fel, să afecteze criteriul de „tribunal independent și imparțial” sub aspectul

jurisprudenței CEDO, atribuit Consiliului Superior al Magistraturii,

menționând aici iarăși cauza Catană vs. Republica Moldova din 21 februarie

2023 (prevederile pct. 75-78), și anume:

”75. În ceea ce privește, în primul rând, calitatea de membru de drept a ministrului

justiției, Curtea subliniază că acesta este membru al Guvernului, adică al puterii

executive. În această privință, ea reamintește importanța noțiunii de separare a puterii

executive de autoritatea judiciară în jurisprudența sa (Ramos Nunes de Carvalho e Sá,

citat anterior, § 144, Xhoxhaj, citat anterior, § 295, și Grzęda, citat anterior, § 304). Ea

consideră că prezența, chiar dacă doar pasivă, a unui membru al Guvernului în cadrul

25

unui organ abilitat să impună sancțiuni disciplinare judecătorilor este, în sine, extrem de

problematică în lumina exigențelor articolului 6 din Convenție și, în special, a exigenței

privind independența organului disciplinar.

împotriva Ucrainei că prezența Procurorului General în cadrul CSM în calitate de

membru din oficiu creează preocupări privind rolul procuraturii în justiția internă (a se

vedea Oleksandr Volkov, citat anterior, § 114, și Denisov, citat anterior, §§ 68 și 70).

Aceasta notează că în sistemul juridic din Republica Moldova, ca și în cel din Ucraina,

Procurorul General se află la vârful ierarhiei procuraturii, îi supraveghează pe toți

procurorii și participă, ca și aceștia din urmă, la multe dintre cauzele aflate în fața

judecătorilor. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că concluziile la care s-a ajuns

în aceste cauze ucrainene cu privire la prezența Procurorului General în cadrul CSM

sunt relevante pentru prezenta cauză. Astfel, prezența Procurorului General într-un

organ implicat în disciplina judecătorilor este, de asemenea, problematică în ceea ce

privește exigențele imparțialității și independenței prevăzute la articolul 6 din Convenție.

Riscul este, într-adevăr, ca judecătorii să nu acționeze în mod imparțial în cauzele aflate

pe rolul lor, de teama de a fi sancționați disciplinar, sau ca Procurorul General să nu

acționeze în mod imparțial față de judecătorii ale căror decizii le dezaprobă (Oleksandr

Volkov, citată anterior, § 114).

cadrul CSM era cu atât mai problematică cu cât cele două proceduri disciplinare

împotriva recurentei au fost inițiate de către Procurorul General. Totuși, Guvernul

susține că acesta din urmă s-a retras de la deliberările CSM, așa cum prevedea legea.

Însă, după cum a subliniat recurenta, Curtea constată că nu există nimic în dosar care

să confirme afirmația Guvernului. Într-adevăr, se pare că nu a fost întocmit niciun

proces-verbal în urma deliberărilor CSM. În plus, cele două hotărâri ale CSM adoptate

în prezenta cauză au fost semnate doar de Președintele CSM, fără mențiunea privind

membrii care au participat la deliberări. Curtea reamintește că, în acest domeniu, chiar

și aparențele pot fi importante sau, așa cum spune dictonul englezesc, « justice must not

only be done, it must also be seen to be done » („nu este suficient să se facă dreptate,

trebuie să se vadă că se face dreptate”) (a se vedea, între multe altele, Ramos Nunes de

Carvalho e Sá, citată anterior, § 149, și Beg S.p.a. v. Italia, nr. 5312/11, § 132, 20 mai

2021). În această cauză, lipsa de transparență cu privire la rolul Procurorului General

în procesul decizional al CSM a constituit o preocupare legitimă cu privire la riscul de

părtinire a acestuia din urmă (a se vedea, pentru cazuri dovedite de confuzie între

funcțiile legate de inițierea unei proceduri disciplinare împotriva unui judecător și cele

de luare a deciziilor în cadrul aceleiași proceduri, Oleksandr Volkov, citată anterior, §

115, Kamenos, citată anterior, §§ 107-08, și Denisov, citată anterior, § 71 ; și, în sens

contrar, situația din Xhoxhaj, citată anterior, § 306).

iulie 2013, că faptul că ministrul Justiției și Procurorul General nu au oferit garanțiile

necesare de imparțialitate și independență nu a subminat imparțialitatea și independența

CSM, dat fiind caracterul colegial al CSM. Curtea nu poate fi de acord cu acest

argument. Având în vedere caracterul secret al deliberărilor, este imposibil să se

speculeze cu privire la influența efectivă a ministrului Justiției și/sau a Procurorului

General asupra hotărârilor CSM adoptate în procedurile recurentei (a se vedea

Stoimenovikj și Miloshevikj v. Macedonia de Nord, nr. 59842/14, §§ 39 și 41, 25 martie

2021, și cauzele citate).”

în cauza Catană vs. Republica Moldova din 21 februarie 2023, odată ce la

dosar este lipsă procesul-verbal al ședinței Consiliului Superior al

26

Magistraturii din 30.10.2012, nefiind astfel cert faptul prezenței sau absenței

de la ședință a Procurorului General sau al ministrului justiției, la fel dacă

votul membrilor non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii au

prevalat asupra membrilor judecători din cadrului Consiliului, fiind de natură

să influențeze hotărârea adoptată, pentru a exclude dubiile recurentului

legate de independența și imparțialitatea Consiliului Superior al

Magistraturii, Completul Curții Supreme de Justiție a fixat examinarea

cauzei în recurs în ședință publică, dispunând prezența părților pentru

audierea opiniei cu referire la chestiunile aduse în discuție. La rândul său,

fondul cauzei în prima instanță a fost soluționat de către Curtea de Apel

Chișinău. În atare împrejurări, se constată că recurentului Arhip Valeriu i-au

fost asigurate garanțiile art. 6 § 1 CEDO.

2023, specifică în pct. 61 următoarele:

”61. În cazul în care, ca în această cauză, articolul 6 § 1 din Convenție

se aplică procedurilor disciplinare, Convenția impune existența a cel puțin

unuia dintre următoarele două mecanisme: fie organele profesionale

disciplinare îndeplinesc ele însele exigențele articolului 6 din Convenție, fie

nu le îndeplinesc, dar procedurile în fața lor sunt supuse unui control

ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care dispune el însuși

de garanțiile prevăzute de acest articol (Albert și Le Compte v. Belgia, 10

februarie 1983, § 29, seria A nr. 58, Fazia Ali v. Regatul Unit, nr. 40378/10,

103, 9 martie 2021, și cauzele citate).”

poate avea loc în cazul existenței a cel puțin unuia dintre următoarele două

mecanisme:

- fie organele profesionale disciplinare îndeplinesc ele însele exigențele

articolului 6 din Convenție,

- fie nu le îndeplinesc, dar procedurile în fața lor sunt supuse unui

control ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care dispune el

însuși de garanțiile prevăzute de acest articol.

CEDO să fie respectate în cadrul unui control judiciar asupra procedurilor

demarate de Consiliul Superior al Magistraturii – de către o instanță de

judecată competență să asigure aceste garanții ale 6 § 1 CEDO.

februarie 2023, pct. 62, indică că, Curtea Supremă de Justiție (la acea

perioadă) nu avea competențe de a examina chestiunile de fapt, calificarea

juridică a actelor imputate recurentei și nici proporționalitatea sancțiunilor

disciplinare aplicate; deci, Curtea Supremă de Justiție nu a avut competență

deplină în sensul articolului 6 din Convenție.

Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 (în redacția la data emiterii actului

27

administrativ contestat), Curtea Supremă de Justiție examina contestațiile

depuse împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii doar în

partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare.

administrativ al Republicii Moldova.

vigoare la data emiterii hotărârii contestate cu prezentul recurs, a

împuternicit Curtea de Apel Chișinău cu soluționarea în primă instanță a

acțiunilor în contencios administrativ împotriva hotărârilor Consiliului

Superior al Magistraturii, totodată, la art. 22 și art. 219 din Codul

administrativ a stabilit că obligația instanței de judecată de a cerceta starea

de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici

de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de

participanți.

ca Curtea Supremă de Justiție ca instanță de recurs poate să examineze

recursul, inclusiv, în ședință de judecată publică, cu înștiințarea și audierea

participanților la proces.

de Justiție consideră că, chestiunile ridicate de Curtea Europeană în hotărârea

CtEDO în cauza Catană vs. Republica Moldova, nu se regăsesc în prezenta

cauză a lui Valeriu Arhip împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,

odată ce Codul administrativ a atribuit Curții de Apel Chișinău, precum și

Curții Supreme de Justiție, competență deplină de a efectua controlul de

legalitate a actului administrativ individual defavorabil lui Valeriu Arhip,

precum și calificarea juridică a acestuia, la caz, fiindu-i respectate acestuia

garanțiile articolului 6 din Convenție, iar chestiunea incompatibilității lui

Valeriu Arhip cu funcția de judecător constatată prin hotărârea Consiliului

Superior la Magistraturii nr. 695/33 din 30.10.2022, la fel și propunerea

eliberării acestuia din funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție a fost

supusă examinării în fond în cadrul Curții de Apel Chișinău, cu verificarea

ulterioară a legalității acestei hotărâri de către Curtea Supremă de Justiție în

ordine de recurs, în cadrul unei ședințe de judecată publice, cu înștiințarea și

audierea participanților la proces.

constatarea încălcării drepturilor recurentului garantate de articolul 6 § 1 și

art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, de către Consiliul Superior al Magistraturii, la

adoptarea Hotărârii nr. 695/33 din 30 octombrie 2012, odată ce procedura

administrativă legată de emiterea acestei hotărâri de către Consiliul Superior

al Magistraturii a fost supusă controlului ulterior al instanțele de judecată

(odată în fond și odată în recurs), în ambele cazuri - în ședință de judecată

publică și cu prezența părților.

28

Arhip Valeriu în cererea de revizuire împotriva hotărârii Curții Supreme de

Justiție din 03 decembrie 2012, aceasta fiind admisă prin încheierea Curții

Supreme de Justiție din 01 iunie 2022, fiind dispusă încasarea din contul

bugetului de stat gestionat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,

prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul

lui Valeriu Arhip a sumei de 5900 de euro, cu titlu de reparare a prejudiciului

moral și compensare a costurilor și cheltuielilor de reprezentare în fața Curții

Europene a Drepturilor Omului. Acest fapt denotă irelevanța pretenției

recurentului, în condițiile în care drepturile acestuia au fost restabilite prin

încheierea Curții Supreme de Justiției din 01 iunie 2022, fapt care duce la

respingerea pretenției enunțate, ca fiind neîntemeiată.

de probe prezentate la materialele dosarului, a concluzionat că instanța de

fond pripit a respins acțiunea înaintată de către Valeriu Arhip, or, nu a

analizat în ansamblu probele, care au stat la baza emiterii actului

administrativ individual defavorabil contestat, dar s-a limitat doar la

concluzia că Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit circumstanțele de

fapt doar în temeiul avizului consultativ. La fel, instanța de fond nu a

clarificat legalitatea temeiului de drept în baza căruia s-a dispus eliberarea

lui Valeriu Arhip din funcția de judecător.

judecător al Curții Supreme de Justiție a fost supus verificării în baza Legii

nr. 271 din 18.12.2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la

funcții publice.

de către Serviciul de Informații și Securitate în urma verificării judecătorului

Valeriu Arhip, care a fost prezentat pentru informare Consiliului Superior al

Magistraturii, se distinge că în privința acestuia au fost identificate

următoarele informații:

- Valeriu Arhip a făcut parte din grupul de judecători, deciziile cărora

au constituit temei de condamnare a Republicii Moldova la CEDO (trei

cauze);

- în adresa Președintelui Republicii Moldova și a Consiliului Superior

al Magistraturii au parvenit sesizări din partea Tatianei Mîțu, privind acțiuni

ale judecătorului Valeriu Arhip ce nu s-ar încadra în normele deontologice

și a Legii cu privire la statul judecătorului, identificate prin acțiuni ale

acestuia de conexiune cu o parte din dosarul civil nr. 2ra-67/12, exprimată

prin favorizarea vădită a acestuia (Sergiu Mîțu) și deposedarea celeilalte părți

(Tatiana Mîțu) de o parte importantă a averii comune în devălmășie. Valeriu

Arhip a examinat cauza în calitate de judecător raportor, iar hotărârea asupra

cazului nu a fost publicată pe site, în modul stabilit;

- în chestionarul de verificare, judecătorul Valeriu Arhip a indicat că

mama acestuia este fondator cu 100 % cotă-parte în SRL „xxxxx”. Potrivit

29

datelor Ministerului Finanțelor în anii 2006-2007, mama acestuia nu a

declarat careva venituri, iar în anii 2008-2011 a obținut venituri în sumă de

1 705 lei, 2 176 lei și 2 550 lei de la întreprinderea „xxxxx”;

- funcția de manager al SRL „xxxxx” este exercitată de către soția

judecătorului, care potrivit datelor Ministerului Finanțelor în anul 2006 și

2010 nu a declarat venituri, iar în anii 2007-2009 și 2011 a obținut venituri

în sumă de 14 051 lei, 19 632 lei, 15 382 lei și respectiv 15 098 lei de la SRL

„xxxxx” și xxxxx. Întreprinderea SRL „xxxxx” a fost achiziționată în data

de 29 mai 2006, având ca subdiviziuni teren cu construcții depozit (frigider),

cu capitatul social de 1 073 144 lei.

- potrivit datelor din ÎS „Cadastru”, bunurile imobile înregistrare pe

întreprindere, au fost achiziționate în data de 26 octombrie 2007 pe numele

fiului judecătorului – xxxxx născut la xxxxx, în sumă de 410 565 lei, achitată

integral vânzătorului. Pe terenul procurat de fiul judecătorului se construiește

un restaurant pentru nunți. Potrivit datelor Ministerului Finanțelor denotă că

în anii 2006-2008 și 2010 fiul judecătorului nu a declarat careva venituri, iar

în anii 2009 și 2011 a obținut venituri în sumă de 6 009 lei și 9 127 lei de la

ÎM „xxxxx” SA, SA „ xxxxx” și SRL „xxxxx”. Avizul respectiv există

anexat la dosar, fiind alăturat cererii de chemare în judecată înaintată de

recurentul Valeriu Arhip la data de 14.11.2012 (f.d.18, vol.I).

informațiile din respectivul aviz consultativ, de rând cu cererea depusă de

Valeriu Arhip de reexaminare a avizului dat, împreună cu materialele

prezentate Consiliului și explicațiile judecătorului date în cadrul ședinței

Consiliului, a constatat și i-a reținut acestuia doar următoarele fapte

susceptibile de incompatibilitate a dânsului cu funcția de judecător, și

anume:

- din declarațiile pe venit depuse de judecătorul Valeriu Arhip pentru

anii 2008 – 2011, au fost declarate venituri salariale ale soției xxxxx în sumă

de 15098 lei – doar în declarația pe venit din anul 2011; în restul declarațiilor

pe venit (plasate pe pagina web a CSM), veniturile soției nu au fost declarate.

Astfel, judecătorul Valeriu Arhip a tăinuit veniturile obținute împreună cu

membrii familiei în anii 2008-2010.

- proveniența bunurilor pe care le deține împreună cu membrii familiei,

și anume cele ale feciorului xxxxx născut la xxxxx, care deține în proprietate

bunuri imobile, achiziționate la data de 26.10.2007 la preț de 410 565 lei, nu

a fost justificată. În prezent pe terenul procurat se desfășoară lucrări de

construcție în scop comercial.

Potrivit informațiilor privind veniturile calculate și achitate în folosul

persoanelor fizice pentru anii 2008, 2009, 2010 și 2011, soția lui Valeriu

Arhip, a primit venit de la xxxxx în mărime de 12 431,16 lei (pentru a.2008),

2793,70 lei (pentru a.2009), 8788,89 lei (pentru a.2010) și 7898,05 lei (pentru

a.2011). (f.d.86-89, 37, vol.I)

30

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că

veniturile lui Valeriu Arhip și a membrilor familiei sale, pentru anii 2008,

2009, 2010 și 2011 se demonstrează prin declarațiile cu privire la venituri și

proprietate depuse de către acesta în temeiul Legii nr. 1264-XV din 19 iulie

2002 privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor

cu funcții de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor

publici și a unor persoane cu funcție de conducere, în vigoare la perioada

respectivă.

Astfel, din declarațiile cu privire la venituri și proprietate pentru anul

2008-2010, care sunt publice, se stabilește că Valeriu Arhip pentru anul 2008

a obținut un venit la locul de muncă în mărime de 99 333,22 lei, din

activitatea pedagogică în mărime de 1 360 lei; respectiv pentru anul 2009 de

la locul de muncă în mărime de 99 155,54 lei și din valori mobiliare în

mărime de 48 000 lei; iar, pentru anul 2010 de la locul de muncă în mărime

de 105609,65 lei. Din declarația cu privire la venituri și proprietate pentru

anul 2011 rezultă că Valeriu Arhip împreună cu soția au obținut un venit la

locul de muncă de bază în mărime de 119 824,17 lei din care suma de 15 098

lei constituie venitul soției; la fel și din activitatea pedagogică a obținut un

venit de 8319,36 lei.

Astfel, declarațiile pe venit pentru anii 2008, 2009, 2010 aflate pe

portalul web a Consiliului Superior al Magistraturii (informații publice)

depuse de judecătorul Valeriu Arhip, nu conțin informații despre veniturile

soției dînsului pentru anii menționați, chestiune care atestă că, întemeiat,

Consiliul Superior a Magistraturii a reținut faptul că judecătorul Valeriu

Arhip a tăinuit veniturile obținute de membrul familie sale (soția xxxxx) pe

aa. 2008-2010.

Cu referire la cel de-al doilea aspect, în ce privește bunul imobil

procurat la 26.10.2007 de către membrul familiei judecătorului (fiul xxxxx

născut la xxxxx) contra sumei de 410 565 lei, Completul judiciar reține aici,

pe lângă constatările Consiliului Superior al Magistraturii în hotărârea

contestată, și alegațiile însăși ale lui Valeriu Arhip expuse în cererea sa de

chemare în judecată din 14.11.2012, unde el personal recunoaște faptul

procurării respectivului bun imobil la 26.10.2007, de către feciorul său –

xxxxx (născut la xxxxx) contra sumei de 410 565 lei, precum și faptul că el

ca judecător nu urma să declarare respectivul bun imobil pe numele său,

întrucât feciorul xxxxx era deja major, locuia separat și nu se afla întreținerea

sa. La rândul său, procurarea bunului dat s-a datorat faptului înstrăinării la

data de 24.05.2006 a unui alt bun imobil, unde feciorul xxxxx era

coproprietar și respectiv, banii obținuți în urma vânzării 24.05.2006 au fost

utilizați la procurarea bunului din 26.10.2007.

În cadrul ședinței judiciare publice din instanța de recurs, reprezentantul

lui Valeriu Arhip – avocatul Oleg Tănase, a precizat că la procurarea bunului

imobil din 26.10.2007, pe lângă suma obținută din înstrăinarea unui alt

31

imobil la data de 24.05.2006, au fost utilizate și alte mijloace financiare sub

formă de economii.

Completul judiciar, însă, nu constată că asemenea împrejurări să se fi

constatat reieșind din materialele dosarului, și anume care să confirme

justificarea mijloacelor financiare de procurare de către xxx a bunului imobil

contra sumei de 410 565 lei, care la data procurării avea împliniți 18 ani, iar

din înstrăinarea bunului imobil precedent avută loc la data de 24.05.2006 au

fost obținuți doar 30 000 lei, sumă insuficientă pentru procurarea la

26.10.2007 a imobilului contra sumei de 410 565 lei. Nu a fost probat faptul

invocat al deținerii economiilor, cuantumul acestora, sursa de proveniență a

acestora, astfel încât să fie acoperită diferența dintre suma de 410 565 lei și

cea de 30 000 lei.

De menționat necesită faptul că la dosar există alăturat de către recurent

contractul de vânzare-cumpărare din data de 24 mai 2006, prin care se

confirmă că Valeriu Arhip împreună cu fiul minor și soția au vândut

apartamentul din or. Strășeni la preț de 30 000 lei (f.d.19, vol. I). Alte probe

care să confirme justificarea veniturilor la procurarea de către familia

recurentului a bunului din 27.10.2007, nu sunt prezentate.

La fel, se menționează că, instanței de recurs i s-a prezentat spre

vizionare originalul Avizului SIS nr. 24-s/i din 16.07.2012 (copia căruia s-a

anexat la dosar de către recurent) și alăturat la Aviz s-au regăsit declarațiile

pe venit pentru anii 2008, 2009, 2010 extrase de pe portalul web a Consiliului

Superior al Magistraturii, la fel, și extrasul din Registrul bunurilor imobile

pentru terenul agricol din s. xxxxx r-nul Strășeni cu suprafața de 0,2113 ha,

procurat de xxxxx, înregistrat după sine la data de 02.11.2007; aceste

înscrisuri fiind informații publice, au fost prezentate spre vizualizare părților,

inclusiv reprezentantului recurentului.

Deci, Arhip Valeriu nu a dovedit instanței faptul că bunul imobil – teren

agricol din s.xxxx r-nul Strășeni cu suprafața de 0,2113 ha, procurat de

xxxxx, la data de 26.10.2007, înregistrat după el la data de 02.11.2007, i-ar

aparține, cu adevărat, feciorului xxxxx și nu judecătorului, chestiune care ar

succede în obligația declarării acestui bun de către judecător, ceea ce el nu a

făcut odată ce respectivul bun nu se regăsește în declarația pe venit a

judecătorului pe a. 2008.

multiaspectual circumstanțele de fapt și probele prezentate, a concluzionat

că acestea demonstrează incompatibilitatea judecătorului Curții Supreme de

Justiție Valeriu Arhip, cu funcția de judecător, or în perioada 2008-2010 a

tăinuit veniturile obținute împreună cu membrii familie, la fel nu a justificat

proveniența bunului imobil achiziționat pe numele feciorului acestuia la

vârsta de 18 ani în valoare de 410 565 lei, trezind dubii serioase asupra

faptului că ultimul neavând activitate remunerată și venituri proprii, ar fi fost

în capacitate financiară să-l achiziționeze.

32

Prin urmare, concluzia Consiliului Superior al Magistraturii că acest

bun de fapt i-ar aparține familiei judecătorului și că nu a fost declarat,

inclusiv mijloacele bănești care au fost folosite la achiziționarea acestuia,

sunt justificate.

al Magistraturii nr. 695 din 30 octombrie 2012 constată că autoritatea publică

pârâtă pentru a adopta soluția în cadrul examinării cererii lui Valeriu Arhip

privind reexaminarea avizului consultativ, a cercetat avizul consultativ

(împreună cu anexele alăturate), informațiile prezentate de către judecătorul

Valeriu Arhip în ședința Consiliului de rând cu explicațiile dânsului pe

marginea celor examinate, precum și declarațiile pe venit și proprietate

depuse de către judecătorul Valeriu Arhip pentru anii 2008-2011.

reține ca fiind greșită concluzia instanței de fond precum că, Consiliul

Superior al Magistraturii doar în baza celor constatate de către Serviciul de

Informații și Securitate a concluzionat că judecătorul Curții Supreme de

Justiție, Valeriu Arhip este incompatibil cu funcția de judecător, or, din

motivarea hotărârii rezultă că Consiliul Superior al Magistraturii, analizând

cumulul de probe prezentate de către Valeriu Arhip, precum și a celor

publice a concluzionat de sine stătător că datele elucidate în avizul

consultativ indică asupra incompatibilității lui Valeriu Arhip cu interesele

funcției deținute.

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 695 din 30 octombrie 2012

a fost adoptată în baza unei Legi declarate neconstituționale, instanța de

recurs menționează că, în data de 16 iulie 2012 Serviciul de Informații și

Securitate în temeiul Legii nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind

verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice, în vigoare la data

respectivă, a desfășurat măsuri în vederea verificării titularului funcției de

demnitate publică Valeriu Arhip.

au declară neconstituționale articolele 5, lit. a) și 15 alineatele (2), (4) și (5)

din Legea nr.271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor

și a candidaților la funcții publice, în partea ce se referă la verificarea

candidaților la funcția de judecător și a judecătorilor în exercițiu.

Superior al Magistraturii a fost adoptată în data de 30 octombrie 2012, iar

prevederile legale care reglementau verificarea titularilor și candidaților la

funcția de judecător s-au declarat neconstituționale abia în data de 05

decembrie 2017, iar prin prisma art. 26, alin. (7) din Legea nr. 317-XIII din

13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională, hotărârile Curții

Constituționale produc efect numai pentru viitor.

de Justiție respinge ca fiind neîntemeiat argumentul lui Valeriu Arhip

33

precum că controlul efectuat de către Serviciul de Informații și Securitate s-

a desfășurat în baza unei prevederi declarate neconstituționale.

Superior al Magistraturii a verificat integritatea acestuia deși în baza Legii

nr. 1264-XV din 19 iulie 2002 privind declararea și controlul veniturilor și

al proprietății, în vigoare la data respectivă, o avea Comisia Națională de

Integritate, care prin actul de constatare nr. 03/41 din 19 septembrie 2013 a

constatat lipsa încălcării regimului juridic al incompatibilităților și

inexistența diferenței vădite între veniturile realizate și proprietatea

dobândită pe parcursul anului 2012. (f.d.13, vol. II)

verificare sunt distincte între ele, or, verificarea în temeiul Legii nr. 1264-

XV din 19 iulie 2002, în vigoare la data respectivă, avea drept scop

instituirea măsurilor de prevenire și de combatere a îmbogățirii fără justă

cauză a judecătorilor și era pusă în seama Comisiei Naționale de Integritate,

pe când verificarea în temeiul Legii nr.271-XVI din 18 decembrie 2008 în

vigoare la data respectivă, avea scopul prevenirii și combaterii corupției în

autoritățile publice, prevenirii ocupării funcțiilor publice de către persoane

care prezintă o amenințare pentru interesele securității naționale;

determinării gradului de îndeplinire de către titulari și candidați a cerințelor

de încadrare și a gradului de respectare a restricțiilor stabilite de lege;

prevenirii, identificării și excluderii factorilor de risc; stabilirii autenticității

informațiilor comunicate de titularii și de candidații la funcții publice în

documentele depuse pentru ocuparea lor; realizării măsurilor prevăzute de

lege, orientate spre excluderea faptelor ce pot constitui o amenințare a

intereselor securității naționale și era pusă în seama Serviciului de Informații

și Securitate.

regimului juridic al incompatibilităților și inexistența diferenței între

veniturile realizate și proprietatea lui Valeriu Arhip în perioada 2008-2011,

dar a verificat incompatibilitatea acestuia cu funcția deținută prin faptul

tăinuirii informațiilor cu privire la veniturile sale împreună cu familia,

precum și nejustificarea provenienței bunurilor imobile achiziționate de

membrii familiei.

Valeriu Arhip precum că, acesta deținând funcția de judecător în exercițiu a

fost supus unei verificări în lipsa competenței și a unei norme imperative, or,

Legea nr.271-XVI din 18 decembrie 2008 în vigoare la data de 30 octombrie

2012 prevedea procedura de verificare inclusiv a judecătorilor în exercițiu,

iar hotărârea Curții Constituționale prin care s-au declarat neconstituționale

prevederile în partea ce se referă la verificarea candidaților la funcția de

judecător și a judecătorilor în exercițiu, a fost adoptată abia peste cinci ani,

în data de 05 decembrie 2017.

34

menționează că, Valeriu Arhip a depus prezenta acțiune în data de 14

noiembrie 2012, iar în data de 26 noiembrie 2012 a depus cerere privind

ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 din Legea

nr. 947/1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, însă nu a

solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor legale ce

reglementează verificarea candidaților la funcția de judecător și a

judecătorilor în exercițiu în baza Legii nr. 271/2008.

Consiliul Superior al Magistraturii întemeiat l-a considerat pe Valeriu Arhip

incompatibil cu funcția de judecător, deci respinge ca neîntemeiată pretenția

lui Valeriu Arhip privind anularea pct. 4 din hotărârea Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 695/33 din 30 octombrie 2012.

avere a dânsului ca judecător, pe perioada aa. 2008-2011, nu puteau fi supuse

verificării, în condițiile în care termenul de prescripție pentru verificarea

declarațiilor nu putea depăși un an de la primirea acestora de către Comisia

Națională de Integritate (conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 1264/2002,

abrogată la 01.08.2016), or, verificarea integrității judecătorului, la caz, s-a

efectuat în baza Legii nr. 271/2008 care vizează o perioadă de verificare de

5 ani și, respectiv, anii 2008-2011 se regăseau în termenul verificării inițiat

în baza respectivei legi.

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 695/33 din 30 octombrie

2012, instanța de recurs menționează că, potrivit pct. 5 al actului

administrativ individual defavorabil, Consiliul Superior al Magistraturii a

propus Parlamentului Republicii Moldova eliberarea lui Valeriu Arhip din

funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție, în conformitate cu art. 22

alin. (1), lit. n) și art. 25 alin. (1), lit. i) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995.

data emiterii actului administrativ, instanța de recurs menționează că, art. 22,

alin. (1), lit. n) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, care a fost reținut

că către Consiliul Superior al Magistraturii, prevede că, constituie abatere

disciplinară a judecătorului încălcarea prevederilor referitoare la

incompatibilități și interdicții care îi privesc pe judecători.

reglementează temeiurile de eliberare din funcție a judecătorul. Astfel la

alin. (1), lit. i), legislatorul a stabilit că, eliberarea din funcție a judecătorului

poate avea loc în cazul nerespectării restricțiilor de serviciu ale judecătorului

specificate în art. 8 a Legii cu privire la statutul judecătorului, și anume că

judecătorul nu poate: să ocupe orice altă funcție publică sau privată, cu

excepția activității didactice și științifice; să fie deputat în Parlament sau

consilier în autoritatea administrației publice locale; să facă parte din partide

35

sau să desfășoare activități cu caracter politic, inclusiv pe perioada detașării

din funcție; să desfășoare activitate de întreprinzător; să dea consultații scrise

sau verbale în probleme litigioase; să efectueze orice activitate legată de

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în cazuri care presupun existența unui

conflict între interesele lui și interesul public de înfăptuire a justiției, cu

excepția cazurilor când conflictul de interese a fost adus, în scris, la

cunoștința președintelui instanței sau, după caz, a fost comunicat Consiliului

Superior al Magistraturii.

acționat contrar art. 8 a Legii cu privire la statutul judecătorului (în vigoare

la data verificării), astfel încât el să fie propus pentru eliberare din funcție în

baza art. 25 alin. (1), lit. i) din Legea cu privire la statutul judecătorului. Or,

eliberarea din funcție în baza incompatibilității cu funcția de judecător nu

poate avea loc în temeiul art. 25 alin. (1), lit. i) din Legea cu privire la statutul

judecătorului. De altfel, deși s-a concluzionat asupra comiterii de către

judecător a abaterii disciplinare în baza art. 22 alin. (1), lit. n) din Legea nr.

544-XIII din 20 iulie 1995, adică pentru încălcarea prevederilor referitoare

la incompatibilități și interdicțiile care îi privesc pe judecători, eliberarea

dânsului nu s-a produs în baza temeiului corespunzător din art. 25 Legea cu

privire la statutul judecătorului, care specifică cazurile când judecătorul ar

putea să fie eliberat din funcție de către organul care l-a numit.

cauzei completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează

că, Consiliul Superior al Magistraturii, deși corect a constatat că Valeriu

Arhip este incompatibil cu funcția de judecător, incorect a încadrat fapta

acestuia la prevederile legale și incorect a propus Parlamentului Republicii

Moldova eliberarea lui Valeriu Arhip din funcția de judecător al Curții

Supreme de Justiție, în temeiul art. 25 alin. (1), lit. i) din Legea cu privire la

statutul judecătorului.

Valeriu Arhip s-a produs ca rezultat al nerespectării prevederilor art. 8 din

Legea nr. 544/1995 (lit. i) alin. 1 art. 25 a Legii) și nu pentru comiterea

abaterii disciplinare specificate la art. 22 alin. 1 a Legii (lit. f) alin. 1 art. 25

a Legii), deși în culpa acestuia i s-a imputat comiterea abaterii disciplinare

prevăzute de art. 22 alin. 1 lit. n) a Legii nr. 544/1995, Completul de judecată

consideră că nu mai prezintă relevanță asupra cazului acele argumente ale

recurentului precum că eliberarea din funcția a lui Valeriu Arhip s-a realizat

fără o procedură prealabilă pentru tragerea la răspundere disciplinară a

judecătorului și fără a se lua în considerare expirarea termenului de

prescripție.

a instanței de judecată ierarhic inferioare, completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție opinează că a examinat principalele întrebări juridice

puse în discuție în actuala cauză.

36

instanței de fond a fost emisă cu interpretarea greșită a circumstanțelor

faptice și a normelor de drept material, completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul depus de către

Valeriu Arhip, de a casa hotărârea din data de 24 noiembrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău și a emite o nouă decizie, prin care să se admită parțial

acțiunea depusă de Valeriu Arhip împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii, și anume în latura pct. 5 din hotărâre, prin care s-a propus

Parlamentului Republicii Moldova eliberarea lui Valeriu Arhip din funcția

de judecător al Curții Supreme de Justiție, odată ce temeiul faptic de

incompatibilitate a judecătorului s-a încadrat incorect în temeiul juridic al

incompatibilității acestuia.

4 din hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 695/33 din 30

octombrie 2012, prin care judecătorul Valeriu Arhip a fost considerat

incompatibil cu funcția de judecător, odată ce împrejurările care au condus

la constatarea acestei incompatibilități, s-au adeverit și s-au confirmat în

cadrul ședințelor de judecată.

lit. b) și alin. (3) din Codul administrativ

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat de către Valeriu Arhip.

Casează integral hotărârea din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău emisă în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea

depusă de Valeriu Arhip împotriva Consiliului Superior al Magistraturii

privind constatarea încălcării drepturilor și anularea parțială a actului

administrativ și emite o nouă decizie prin care admite parțial acțiunea depusă

de Valeriu Arhip împotriva Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează pct. 5 din hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.

695/33 din 30 octombrie 2012, în rest pretențiile lui Valeriu Arhip se resping.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

37