3r-178/25 — anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ
- Temei legal
- depunerea apelului peste termenul prevazut la art. 232 alin 1 Cod administrativ
3r-178/25 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de Valeriu Arhip,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Valeriu Arhip împotriva Parlamentului Republicii
Moldova, privind contestarea actelor administrative,
împotriva încheierii din 5 mai 2025 a Curții de Apel Centru
(Dosarul nr. 3r-178/25
NR. PIGD 2-22125613-01-3r-27062025)
Depunerea apelului peste termenul prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ.
Motivarea și probarea insuficientă a chestiunii repunerii în termenul de contestare a
apelului
Judecătoria Chișinău, sediul Centru: V. Ciumac,
Instanța de apel: V. Sîrbu, A. Bostan, A. Cașcaval
8 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Valeriu Arhip
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În procedura Judecătoriei Chișinău, începând cu 25 august 2022 s-a
aflat spre examinare acțiunea de contencios administrativ formulată de către
Valeriu Arhip împotriva Parlamentului Republicii Moldova privind
contestarea actului administrativ.
Astfel, prin cererea suplimentară de concretizare a pretențiilor din 13
iunie 2022, reclamantul a indicat în calitate de copârât - Parlamentul
Republicii Moldova, iar în calitate de terț – Agentul guvernamental al
Republicii Moldova, solicitând:
- constatarea încălcării drepturilor reclamantului Valeriu Arhip garantate de
articolul 6 § 1 și art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale, de către Consiliul Superior al
Magistraturii, la adoptarea Hotărârii nr. 695/33 din 30 octombrie 2012;
- anularea punctelor 4 și 5 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii cu
nr. 695/33 din 30 octombrie 2012 cu privire la cererea unui judecător despre
reexaminarea avizului consultativ;
- anularea hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr. 314 din 26 decembrie
2012, prin care Valeriu Arhip a fost eliberat din funcția de judecător al Curții
Supreme de Justiție.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 august 2022, s-a dispus
separarea într-un proces aparte a pretenției reclamantului Valeriu Arhip
împotriva Parlamentului Republicii Moldova cu privire la anularea Hotărârii
Parlamentului Republicii Moldova nr. 314 din 26 decembrie 2012. S-a
transmis spre examinare instanței competente material și teritorial -
Judecătoria Chișinău sediul Râșcani, cauza de contencios administrativ la
acțiunea înaintată de Valeriu Arhip împotriva Parlamentului Republicii
Moldova privind anularea Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr.
314 din 26 decembrie 2012.
Prin hotărârea din 5 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Valeriu Arhip împotriva
Parlamentului Republicii Moldova, privind contestarea actelor
administrative.
La 6 ianuarie 2025, Valeriu Arhip a depus cerere de apel împotriva
hotărârii din 5 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând
repunerea cererii de apel în termenul de depunere, casarea integrală a
1
hotărârii din 5 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu
emiterea unei noi decizii de admitere a cererii.
Prin încheierea din 5 mai 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins
cererea înaintată de Valeriu Arhip privind repunerea în termen a cererii de
apel. Apelul declarat de Valeriu Arhip împotriva hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 5 iulie 2024, s-a declarat inadmisibil pe motiv
că a fost depus după expirarea termenului prevăzut de lege.
La 11 iunie 2025, Valeriu Arhip a depus cerere de recurs solicitând
casarea încheierii din 5 mai 2025 a Curții de Apel Centru, repunerea în
termenul de depunere a cererii de apel împotriva hotărârii din 5 iulie 2024
a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
În motivarea recursului a invocat că, consideră că instanța de apel
neîntemeiat și contrar legii a respins cererea cu privire la repunerea în termen
a cererii de apel.
Menționează că în procedura Curții de Apel Chișinău s-a aflat în
examinare cauza civilă intentată la cererea reclamantului Valeriu Arhip cu
privire la anularea pct. 4 și 5 din Hotărârea CSM cu nr. 695/33 din 30
octombrie 2012 privind declararea judecătorului Arhip Valeriu incompatibil
cu funcția ocupată și respectiv propunerea Parlamentului RM de eliberare
din funcția de judecător și anularea hotărârii Parlamentului Republicii
Moldova nr. 314 din 26 decembrie 2012 privind eliberarea lui Valeriu Arhip
din funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție.
Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea sa din 18 august 2022 a
dispus separarea într-un proces aparte pretențiile reclamantului cu privire la
anularea Hotărârii Parlamentului RM nr. 314 din 26 decembrie 2012 privind
eliberarea lui Valeriu Arhip din funcția de judecător al Curții Supreme de
Justiție. Cauza a fost transmisă spre examinare instanței competente
Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani. Pretențiile reclamantului către CSM cu
privire la anularea punctelor 4 și 5 din Hotărârea nr. 695/33 din 30 octombrie
2012, au rămas în pentru examinare în procedura Curții de Apel Chișinău.
Indică că, având în vedere că cauza aflată pe rolul primei instanțe nu
putea fi judecată înainte soluționarea unei alte cauze conexe (Hotărârii
Parlamentului RM nr. 314 din 26 decembrie 2012 care este una subsidiară
față de Hotărârea CSM cu nr. 695/33 din 30 octombrie 2012)
reclamantul/recurent, prin intermediul poștei electronice a depus mai multe
cereri de amânare prin care informa prima instanță că din motive
independente de voința sa (implementarea reformelor în justiție), adică
imposibilitatea formării completelor de judecată, ședințele de judecată ale
Curții de Apel Chișinău și ulterior ale Curții Supreme de Justiției se amânau
fără date. Din aceste motive pe cauza conexă cu privire la anularea punctelor
4 și 5 din Hotărâre nr. 695/33 din 30 octombrie 2012, nu exista o soluție
judecătorească irevocabilă.
Notează că, Judecătoria Chișinău sediul Râșcani, de fiecare dată a
admis cererile de amânare, ultimul fiind convins că argumentele invocate de
reclamant privind imposibilitatea judecării pretențiilor separate înainte de
2
soluționarea altei cauze aflate în procedura Curții de Apel Chișinău, sunt
acceptate de prima instanță.
La data de 20 decembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a admis
recursul reclamantului, a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 24
noiembrie 2022 și a emis o nouă hotărâre, prin care a anulat pct. 5 din
hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 695/33 din 30 octombrie
2012, prin care s-a propus Parlamentului Republicii Moldova eliberarea lui
Arhip Valeriu din funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție.
Relevă că, având intenția să informeze circumstanțele menționate
Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani și să solicite continuarea examinării
cauzei în fond, pe data de 1 ianuarie 2025, în urma accesării portarului
instanței de judecată, reclamantul a aflat că dosarul respectiv are statut
încheiat, încă din data de 5 iulie 2024.
La data de 6 ianuarie 2025, a depus cerere de apel la hotărârea
Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 5 iulie 2024, solicitând repunerea
în termen a cererii de apel, motivând că nu a cunoscut despre data examinării
cauzei respective, deoarece nu a fost informat nici într-un mod, or, era
convins că ședințele de judecată au fost amânate până la data emiterii unei
hotărâri de judecată irevocabilă pe cauza esențială, care a stat la baza emiterii
hotărârii Parlamentului RM de eliberare din funcția de judecător. La fel
prima instanță nu a expediat reclamantului nici dispozitivul hotărârii în
condițiile prevăzute de legislația în vigoare, în pofida faptului că în cererea
de chemare în judecată pe lângă adresa de reședință este indicat nr. de telefon
și adresa poștei electronice prin care se recepționau cererile reclamantului.
Consideră că concluziile invocate de instanța de apel sunt
neîntemeiate, or, reclamantul dimpotrivă cu bună credință s-a folosit de
drepturile și obligațiile sale, a depus cereri de amânare, a indicat motivele,
în special faptul că nu poate fi judecată cauza înainte de soluționarea unei
alte cauze conexe (de la care a fost separată), cât și faptul că din motive
neimputate lui cauza esențială nu a putut fi judecată într-un termen rezonabil,
fapt notoriu la acel moment, imposibilitatea formării completelor de judecată
atât la Curtea de Apel Chișinău cât și la Curtea Supremă de Justiție, din cauza
demisionării în masă a judecătorilor din aceste instanțe. La acest capitol mai
menționează și faptul că reclamantul a depus mai multe cereri de urgentare
a judecării cauzei esențiale.
La argumentul instanței de apel privind imputarea
apelantului/reclamant a lipsei bunei-credințe în folosirea drepturilor și
obligațiilor sale procedurale, menționează dispoziția art. 11 din Codul civil
care prevede că buna-credință este un standard de conduită a unei părți,
caracterizată prin corectitudine, onestitate, deschidere și luarea în cont a
intereselor celeilalte părți la raportul juridic. În special, este contrar bunei-
credințe ca o parte să acționeze în contradicție cu declarațiile pe care le-a
făcut anterior sau cu comportamentul pe care l-a avut anterior în cazul în care
cealaltă parte, în detrimentul său, s-a bazat în mod rezonabil pe acele
declarații sau acel comportament.
3
Indică că, nu poate fi invocată lipsa bunei-credințe în cazul în care a
avut o conduită corectă și s-a bazat în mod rezonabil pe un comportament
reciproc, care trebuia să-l aibă și cealaltă parte.
Subliniază că, în speță, reclamantul a informat motivele absenței sale
de la ședințele de judecată și era conștient de faptul și încrezut că și prima
instanță îl va informa în modul stabilit de legislația procesuală în vigoare
privind datele ședințelor de judecată, cu atât mai mult de hotărârea
judecătorească pronunțată în lipsa sa.
Consideră că instanța de apel, neîntemeiat și contrar legii a respins
cererea apelantului de a repune apelul în termenul de depunere, or, prima
instanță cu încălcarea prevederilor art. 233, 96-114 din CA și art.236 din
CPC, nu a comunicat reclamantului despre data și ora ședințelor de judecată
și nici nu a remis copia hotărârii judecătorești în termenii prevăzut de
normele procedurale, circumstanțe constatate de instanța de apel și expuse în
încheierea contestată.
ASPECTE DE PROCEDURĂ
La 27 iunie 2025, Curtea Supremă de Justiție a notificat în mod
electronic, prin e-mail, intimatului Parlamentului Republicii Moldova
recursul depus de Valeriu Arhip.
La 18 iulie 2025, intimatul Parlamentul Republicii Moldova a depus
referință la cererea de recurs înaintată, solicitând declararea recursului
inadmisibil.
Cu referire la termenul de declarare a recursului prevăzut de art. 242
din Codul administrativ, instanța de recurs reține că recurentul a respectat
acest termen, or, încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată pe 5
mai 2025, a fost expediată pentru notificare participanților la proces, prin
intermediul poștei electronice la 27 mai 2025 (f. d. 134). Recurentul Valeriu
Arhip a depus recursul la 11 mai 2025, prin intermediul poștei electronice.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ prevede următoarele:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ relevă că:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de
judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”
Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel”
Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ prevede că:
4
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: respinge recursul”
Art. 232 alin. (1) din Codul administrativ:
„Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen
de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen
mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul
împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanței de apel.”
Art. 236 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ:
„Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este
inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.
Apelul se declară inadmisibil în special cînd: apelul a fost depus după expirarea
termenului stabilit la art.232 alin.(1).”
Art. 24 alin. (1) din Codul administrativ:
„Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ
trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a
încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”
Art. 63 alin. (1) din Codul administrativ:
„Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu
prevederile art.383-390 din Codul civil.”
Art.65 alin. (1) din Codul administrativ:
„Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen
legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau
împuternicit se atribuie reprezentatului.”
Art. 96 din Codul administrativ:
„Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se
realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de
vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este
adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.
Autoritățile publice trebuie să se asigure că participanții la procedură indică, în
cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum și modalități
alternative.
Participantul la procedura administrativă care nu locuiește în Republica Moldova
este obligat, la cererea autorității publice, să desemneze un reprezentant împuternicit în
Republica Moldova responsabil de recepționarea corespondenței.”
Art. 97 alin. (3) lit. c) din Codul administrativ:
„Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare:
c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.”
Art. 107 din Codul administrativ:
„Dacă notificarea urmează să se facă prin poștă cu act de notificare, autoritatea
publică transmite oficiului poștal mandatul de notificare, înscrisul de notificat într-un plic
închis și un formular pregătit pentru actul de notificare.
5
În completarea dispozițiilor prezentului articol se aplică prevederile art.100–105 și
108.
Pentru mandatul de notificare, plicul indicat la alin.(1) și actul de notificare se
folosesc aceleași formulare ca și pentru notificările corespunzătoare din procedura
civilă.”
Art. 109 din Codul administrativ:
Un înscris poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție.
Pentru probarea notificării este suficient avizul de recepție.
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform
prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de
procedura civilă, cu excepția art.169–171.”
Art. 102 alin. (6) din Codul de procedură civilă:
„Citația sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt
participant la proces. Dacă persoana nu locuiește la adresa comunicată instanței, citația
sau înștiințarea poate fi trimisă la locul ei de muncă sau la locul unde se află.”
Art. 100 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„În cazul amînării judecării cauzei, nu este necesară citarea participanților la proces
prezenți la ședință. Participanții la proces care au fost citați și nu au participat la ședința
de judecată la care a fost amînată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare
numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaște data
judecării cauzei.”
Art. 206 alin. (5) din Codul de procedură civilă:
„Neprezentarea în ședință de judecată a reprezentantului sau a unui alt participant
la proces nu împiedică examinarea cauzei. La solicitarea întemeiată a participantului la
proces, instanța poate amîna o singură dată judecarea cauzei în legătură cu neprezentarea
motivată a reprezentantului acestuia.”
Art. 208 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Amînarea procesului se admite doar în cazurile prevăzute de prezentul cod.
În cazul amînării procesului, instanța de judecată fixează o dată pentru desfășurarea
noii ședințe, cu excepția situației prevăzute la art.122 alin.(5).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din materialele cauzei rezultă că, în procedura Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani, s-a aflat spre examinare acțiunea de contencios administrativ
de către Valeriu Arhip împotriva Parlamentului Republicii Moldova privind
anularea hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr. 314 din 26
decembrie 2012.
Prin hotărârea din 5 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Valeriu Arhip împotriva
Parlamentului Republicii Moldova, privind contestarea actelor
administrative. Dispozitivul hotărârii din 5 iulie 2024 a fost expediat în
6
adresa reclamantului prin scrisoarea de expediere a actului judecătoresc din
8 iulie 2024 (f. d 64, 66-67).
La 6 ianuarie 2025, Valeriu Arhip a depus cerere de apel împotriva
hotărârii din 5 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând
casarea integrală a hotărârii cu emiterea unei noi decizii de admitere a
acțiunii. Totodată a solicitat și repunerea cererii de apel în termenul de
contestare.
Curtea de Apel Centru prin încheierea din 5 mai 2025 a respins cererea
înaintată de Valeriu Arhip privind repunerea în termen a cererii de apel.
Apelul declarat de Valeriu Arhip împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru din 5 iulie 2024, s-a declarat inadmisibil pe motiv că a fost
depus după expirarea termenului prevăzut de lege.
Verificând legalitatea încheierii instanței de apel, în raport cu motivele
recursului și cadrul legal aplicabil speței, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție constată ca fiind justificată concluzia instanței de apel
cu privire la respingerea cererii de repunere în termen a cererii de apel și
declararea apelului inadmisibil.
În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs va reține prevederile
art. 232 din Codul administrativ care reglementează procedura de depunere
a apelului, stabilind că acesta trebuie să fie depus la instanța de judecată care
a emis hotărârea contestată, într-un termen de 30 de zile de la pronunțarea
dispozitivului hotărârii, cu excepția cazurilor în care legea prevede un termen
mai scurt.
Cu referire la norma legală enunțată, instanța de recurs constată că
dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost pronunțat la
5 iulie 2024, astfel că termenul de 30 zile pentru depunerea cererii de apel,
prevăzut de art. 232 alin. (1) Cod administrativ, a început a curge din ziua
imediat următoare zilei de pronunțare a dispozitivului hotărârii judecătorești,
adică începând cu data de 6 iulie 2024, ultima zi a termenului fiind 5 august
2024.
Cu toate acestea, apelul împotriva hotărârii din 5 iulie 2024 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost depus de către Valeriu Arhip abia
la 6 ianuarie 2025, prin urmare cu depășirea termenului legal.
Astfel, este în afara oricărui dubiu că Valeriu Arhip nu a depus apelul
în termenul legal prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, deși,
de la momentul pronunțării dispozitivului hotărârii a dispus de timp suficient
și rezonabil pentru a face uz de acest drept procedural și a prezenta apelul în
interiorul termenului legal.
Argumentul recurentului precum că a fost în imposibilitate să declare
apelul în termen în condițiile în care avea certitudinea că examinarea cauzei
va fi amânată de judecătorul primei instanțe pe motiv că această cauză
privind contestarea hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr. 314 din
26 decembrie 2012 nu ar putea fi examinată înainte unei alte cauze conexe
de contestare a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 695/33 din
30 octombrie 2012, care se afla în procedura Curții Supreme de Justiție,
7
instanța de recurs îl va respinge odată ce art. 208 alin. (2) Cod de procedură
civilă coroborat cu art. 195 din Codul administrativ prevede în mod cert că,
în cazul amânării procesului, instanța de judecată fixează o dată pentru
desfășurarea noii ședințe, iar potrivit prevederilor art. 100 alin. (3) coroborat
cu art. 195 Cod administrativ, participanții la proces care au fost citați și nu
au participat la ședința de judecată la care a fost amânată judecarea cauzei
vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra
că au fost în imposibilitate de a cunoaște data judecării cauzei. Astfel, survine
obligația părții de a se interesa de data noi ședințe.
Prin urmare, recurentul avea obligația, odată ce a solicitat amânarea
judecării cauzei, să se intereseze de soarta cererii sale de amânare, respectiv
despre data noii ședințe de judecată. Or, în cererea sa de recurs Valeriu Arhip
nu a indicat careva impedimente care ar face imposibil acest fapt.
Mai mult ca atât, recurentul a avut posibilitatea reală de a verifica și
de a lua cunoștință de hotărârea primei instanțe, inclusiv de pe portalul
național al instanțelor de judecată www.instante.justice.md, care a fost
publicată la data de 8 iulie 2024.
Cu referire la argumentul recurentului în vederea repunerii în termen
a apelului, precum că instanța de prim nivel nu i-ar fi comunicat dispozitivul
hotărârii (așa cum prevede norma art. 236 alin. 8 CPC), instanța menționează
că legiuitorul la art. 102 alin. (2) CPC a stabilit că citația sau înștiințarea se
trimite la adresa menționată de parte sau de un alt participant la proces.
La caz, atât în acțiunea formulată de reclamant, cât și în ulterioarele
cereri depuse de ultimul în instanța de judecată, se conține mențiunea despre
adresa de domiciliu a reclamantului, indicată expres de către acesta în
vederea comunicării actelor de procedură, și anume mun. Chișinău, str. A.
Doga, 28/6, ap. 24.
Mai mult, din actele dosarului rezultă cert că, prima instanța a notificat
reclamantului în mod repetat actele de procedură anume pe această adresă.
Tot pe această adresă a fost notificat și dispozitivul hotărârii emis la 5 iulie
Astfel recurentul nu poate invoca ca temei de repunere în termen a
apelului faptul lipsei comunicării dispozitivului hotărârii, or instanța și-a
îndeplinit obligația pozitivă de a comunica reclamantului actul de procedură
emis, și l-a comunicat anume pe adresa indicată de acesta.
Faptul că reclamantul nu a recepționat actul comunicat și dispozitivul
hotărârii expediate lui Valeriu Arhip s-a restituit instanței cu mențiunea
factorului poștal „nereclamat”, nu i se poate imputa instanței de judecată. Or,
conform pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016
pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poștale, trimiterea
nereclamată reprezintă trimiterea poștală care nu a fost distribuită
(predată) destinatarului din cauza nesolicitării sau refuzului de recepționare
a acesteia.
Iar, potrivit pct. 82 Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie
2016 pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poștale,
trimiterile poștale cu mențiunea „Predarea în mână proprie”, „Citație” sau
8
„Înștiințare” se înmânează personal destinatarului. În lipsa acestuia, în cutia
poștală individuală se lasă avizul de sosire pentru primirea trimiterii în
unitatea poștală.
Prin urmare, instanța de recurs conchide că nerespectarea termenului
de depunere a apelului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv
al apelantului/recurent, care trebuia să întreprindă toate măsurile necesare,
după cum sugerează atât jurisprudența CEDO cât și cea națională, de a
proteja drepturile sale de acces la instanță și de a îndeplini actele de
procedură în conformitate cu prevederile legale, inclusiv și prin depunerea
apelului în termenul legal.
În consecință, este cert că instanța de apel, prin prisma dispozițiilor
art. 65 alin. (2) din Cod administrativ, care prevede că cererea de repunere
în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului.
La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se
întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise, corect a respins
cererea de repunere în termen a apelului declarat de Valeriu Arhip, întrucât
acesta nu a prezentat probe care ar confirma imposibilitatea îndeplinirii
actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege.
În urma celor constatate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție menționează că neexecutarea căii de atac și neîndeplinirea oricărui
alt act de procedură în modul expres prevăzut și în termenul legal atrage
decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea
dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei
să efectueze acțiunea în termen.
Astfel, soluția instanței de apel, de a declara apelul inadmisibil, este în
concordanță cu prevederile art. 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ,
or termenul de depunere a apelului este imperativ, iar prelungirea acestuia
prin explicarea unor lacune sau omisiuni ale reclamantului, ar încălca
principiul securității raporturilor juridice.
În lumina acestor circumstanțe, instanța de recurs ajunge la concluzia
că instanța de apel întemeiat a respins cererea înaintată de Valeriu Arhip cu
privire la repunerea în termen a cererii de apel și a declarat inadmisibil apelul
declarat de Valeriu Arhip împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru din 5 iulie 2024.
Cu referire la solicitarea formulată în recurs privind repunerea de către
instanța de recurs a apelului în termen, completul de judecată reține
dispozițiile art. 116 alin. (2) din Codul de procedură civilă, coroborate cu
art.195 din Codul administrativ, potrivit cărora competența de soluționare a
unei asemenea cereri aparține instanței care urmează să efectueze actul de
procedură, respectiv Curții de Apel Centru, care a fost învestită cu
examinarea admisibilității apelului declarat de Valeriu Arhip.
9
Din aceste considerente, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Valeriu Arhip,
cu menținerea încheierii contestate.
Ținând cont de cele expuse și în conformitate cu art. 243 alin. (1) lit.b)
și alin. (2) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de Valeriu Arhip împotriva încheierii din 5 mai
2025 a Curții de Apel Centru.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
10