3ra-326/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Cazacliu dosarul nr. 3ra-326/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Liviu Dudnic în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Liviu Dudnic împotriva Consiliului sătesc Coşerniţa, raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Consiliul sătesc Coşerniţa, raionul Criuleni, casată integral hotărârea Judecătoriei Criuleni din 17 mai 2014 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 26 noiembrie 2013, Liviu Dudnic a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Coşerniţa, r-nul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 18 iunie 1996, prin procesul-verbal al şedinţei ÎP „Astra”, el a devenit membru al ÎP „Astra” cu atribuirea lotului pomicol nr. 9, nr. cadastral 3124104718, cu suprafaţa de 0,0571 ha. Menţionează că din acea dată şi până în prezent, el administrează acest lot de pământ şi îl foloseşte pe deplin. Susţine că în luna august 2012 a perfectat şi a depus la Consiliul sătesc Coşerniţa, r-nul Criuleni întregul set de acte ce ţine de acordarea permisiunii de privatizare a lotului pomicol nominalizat, însă cererea nu a fost examinată o perioadă îndelungată de timp, fără a se explica o asemenea tergiversare a examinării acesteia. Afirmă că la 12 septembrie 2013, Consiliul sătesc Coşerniţa, r-nul Criuleni a emis decizia nr. 5/11, prin care a dispus refuzul lui Liviu Dudnic privind privatizarea lotului pomicol nr. 9, nr. cadastral 3124104719, cu suprafaţa de 0,0571 ha din cadrul ÎP „Pom-Astra”.

1 Indică că nefiind de acord cu decizia enunţată, a depus o cerere prin care a solicitat anularea acesteia, iar la 11 noiembrie 2013, pârâtul, prin decizia nr. 7/3, i-a respins cererea privind abrogarea deciziei nr. 5/11 din 12 septembrie 2013. Invocă dezacordul cu refuzul pârâtului, deoarece toate actele şi procedurile au fost perfectate în mod legal. Îşi întemeiază acţiunea în baza prevederilor art. art. 2, 3, 5, 14, 16, 17, 19, 24, 25, 26 Legea contenciosului administrativ, art. 1422 şi art. 1423 Cod civil, art. art. 56, 60, 166, 167 CPC. Solicită anularea deciziilor Consiliului sătesc Coşerniţa r-nul Criuleni nr. 5/11 din 12 septembrie 2013 „Cu privire la precăutarea cererii parvenite de la cet.

Dudnic Liviu” şi nr. 7/3 din 11 noiembrie 2013 „Cu privire la precăutarea cererii parvenite de la cet. Dudnic Liviu”, obligarea pârâtului de a-i permite privatizarea lotului pomicol nr. 9, nr. cadastral 3124104719, cu suprafaţa de 0,0571 ha din cadrul ÎI „Pom-Astra” şi încasarea de la pârât a sumei de 50000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, precum şi încasarea tuturor cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 17 mai 2014 a fost admisă acţiunea, anulată decizia Consiliului sătesc Coşerniţa, r-nul Criuleni nr. 5/11 din 12 septembrie 2013 şi decizia Consiliului sătesc Coşerniţa, r-nul Criuleni nr. 7/3 din 11 noiembrie 2013 „Cu privire la refuzul permisiunii cet.

Liviu Dudnic privind privatizarea din cadrul ÎP „Pom-Astra” a lotului pomicol nr. 9, nr. cadastral 3124104719, cu suprafaţa de 0,0571 ha, obligat Consiliul sătesc Coşerniţa, r-nul Criuleni să aprobe privatizarea de către Liviu Dudnic a lotului pomicol nr. 9, nr. cadastral 3124104719, cu suprafaţa de 0,0571 ha şi încasat de la Consiliul sătesc Coşerniţa, r-nul Criuleni în beneficiul lui Liviu Dudnic cu titlu de prejudiciu moral, suma de 1000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 a fost admis apelul declarat de către Consiliul sătesc Coşerniţa, r-nul Criuleni, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă. La 06 ianuarie 2015, Liviu Dudnic a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, considerând că la examinarea pricinii, instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi normele de drept procedural. Susţine că cererea de apel a fost depusă de către Primăria s. Coşerniţa în persoana primarului Tudor Tipa şi Consiliul sătesc Coşeniţa în persoana lui Vasile Cegodari, însă părţi pe acest dosar iniţial au fost Liviu Dudnic şi Consiliul sătesc Coşerniţa. Prin urmare, instanţa de apel urma să aplice prevederile art. 369 alin. (1) lit. d) CPC şi să emită o încheiere, prin care să restituie cererea de apel, deoarece aceasta a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel, însă instanţa de apel nu a emis o astfel de încheiere.

Afirmă că Primăria s. Coşerniţa în persoana primarului Tudor Tipa şi Consiliul sătesc Coşeniţa în persoana lui Vasile Cegodari au depus iniţial apel prealabil, iar în conţinutul acestuia, au invocat că temeiul anulării hotărârii primei instanţei va fi indicat ulterior. Prin urmare, instanţa de apel urma să aplice prevederile art. 368 alin. (1) CPC şi să emită o încheiere, prin care să nu dea curs cererii de apel, 2 acordându-le un termen pentru lichidarea neajunsurilor, însă instanţa de apel nu a emis o astfel de încheiere. Invocă că în decizia contestată instanţa de apel a indicat că Consiliul sătesc Coşerniţa în persoana lui Fiodor Tipa şi avocatul Valeriu Batîr, în şedinţa instanţei de apel, au susţinut apelul, însă această afirmare contravine circumstanţelor cauzei, deoarece în şedinţa instanţei de apel din 12 noiembrie 2014, au fost prezenţi reprezentantul primăriei, avocatul Valeriu Batîr şi Primarul sat.

Coşerniţa, Tudor Tipa, pe când reprezentantul Consiliului sătesc Coşerniţa nu a fost prezent nici în şedinţa instanţei de apel din 12 noiembrie 2014 şi nici în şedinţele instanţei de apel anterioare. Remarcă că instanţa de apel indică că acţiunea a fost admisă integral de către prima instanţă, pe când această concluzie se combate prin circumstanţele cauzei, or prima instanţă a admis parţial compensarea prejudiciului moral, instanţa de apel neţinând cont de aceasta. Mai invocă că instanţa de apel, la examinarea pricinii, nu a cercetat materialele dosarului şi nu a dat apreciere faptului că intimatul a tergiversat examinarea situaţiei create, deoarece din anul 2009 până la examinarea litigiului dat în anul 2014, intimatul aşa şi nu a prezentat instanţelor judecătoreşti situaţia referitor la executarea deciziei sale, iar prima instanţă corect a concluzionat că un asemenea răspuns nu constituie un temei legal.

Menţionează că ceea ce ţine de invocarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile la acest caz, asemenea acte judecătoreşti nu există, nu au fost prezentate în şedinţa instanţei de apel şi nu au fost cercetate de către instanţa de apel. Or, invocarea în decizia instanţei de apel a unor fapte şi circumstanţe, care nu au fost examinate în cadrul şedinţei de judecată, constituie o încălcare a legii. Susţine că careva acte judecătoreşti definitive, care se referă la litigiul dat, la moment nu există, iar cele invocate de către intimat în cererea de apel nu au legătură cu cauza dată. Prin referinţa din 09 martie 2015 Primăria sat. Coşerniţa r-nul Criuleni şi Consiliul local Coşerniţa r-nul Criuleni, reprezentaţi de avocatul Valeriu Batîr au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi menţinerea deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 06 ianuarie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care 3 acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Liviu Dudnic nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Liviu Dudnic, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Liviu Dudnic ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Liviu Dudnic se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4