2ri-48/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: M. Anton dosarul nr: 2ri-48/15 DECIZIE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Mobiport Lux” în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe Acţiuni „Direcom” cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de sine împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2014, prin care a fost admisă cererea creditorului Societatea pe Acţiuni „Direcom” privind validarea popririi în mărime de 100969 lei, validată poprirea cu încasarea în mod forţat din contul terţului poprit Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată în masa debitoare a Societăţii pe Acţiuni „Direcom” a sumei de 100969 lei cu aplicarea măsurilor de asigurare a executării hotărârii prin aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile şi pe mijloacele băneşti aflate pe conturile bancare ale Societăţii Comerciale „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată în limita sumei încasate de 100969 lei constată: La 29 mai 2014, administratorul insolvabilităţii SA „Direcom”, Igor Bulgaru a depus în instanţa de insolvabilitate cerere de validare a popririi.

În motivarea cererii nominalizate a menţionat că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA „Direcom”. Indică că în urma cercetării actelor contabile a depistat existenţa unor creanţe ajunse la scadenţă, însă neachitate faţă de debitor, fapt ce în temeiul art. 126 alin. (2) al Legii insolvabilităţii a constituit temei de somare a debitorilor depistaţi.

Susţine că SC „Mobiport Lux” SRL are o datoriei faţă de SA „Direcom” în mărime de 100969 lei, care s-a format ca rezultat al neonorării obligaţiilor conform contractului de locaţiune nr. 70/12 din 31 octombrie 2011 şi nr. L-056-11 din 01 aprilie 2011, precum şi a facturilor fiscale din 03 ianuarie 2013, 31 ianuarie 2013, 01 februarie 2013, 28 februarie 2013, 01 martie 2013, 31 martie 2013, 01 aprilie 2013, 30 aprilie 2013, 01 mai 2013, 31 mai 2013, 01 iunie 2013, 30 iunie 2013, 1 01 iulie 2013, 31 iulie 2013, 01 august 2013, 31 august 2013, 01 septembrie 2014, conform actului de verificare. Afirmă că în adresa SC „Mobiport Lux” SRL a fost înaintată o notificare, iar ulterior şi o somaţie prin care acesta a fost informat că este declarat terţ poprit şi că urmează să achite integral datoria pe contul de acumulare a SA „Direcom”, în termen de 5 zile de la recepţionarea somaţiei, însă răspuns nu a primit.

Îşi întemeiază cererea în baza prevederilor art. art. 5, 126 Legea insolvabilităţii şi art. art. 512, 572, 606 Cod civil. Solicită validarea creanţei terţului poprit SC „Mobiport Lux” SRL potrivit tabelului de validare a creanţelor şi anume în suma de 100969 lei, cu încasarea de la terţul poprit SC „Mobiport Lux” SRL a sumei datorate de 100969 lei, potrivit tabelului de validare a popririi, pe contul de acumulare a SA „Direcom”.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2014 a fost admisă cererea de validare a creditorului SA „Direcom” privind validarea popririi în mărime de 100969 lei, validată poprirea cu încasarea în mod forţat din contul terţului poprit SC „Mobiport Lux” SRL în masa debitoare a SA „Direcom” a sumei de 100969 lei cu aplicarea măsurilor de asigurare a executării hotărârii prin aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile şi pe mijloacele băneşti aflate pe conturile bancare ale SC „Mobiport Lux” SRL în limita sumei încasate de 100969 lei. La 17 decembrie 2014, SC „Mobiport Lux” SRL a depus recurs nemotivat solicitând admiterea recursului cu casarea integrală a hotărârii recurate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care cererea înaintată de SA „Direcom” să fie respinsă ca neîntemeiată.

La 20 ianuarie 2015, SC „Mobiport Lux” SRL a depus recurs motivat în conţinutul căruia a invocat dezacordul cu hotărârea contestată. Indică la faptul că la şedinţa fixată pentru 01 decembrie 2014 a depus o cerere prin care a solicitat amânarea şedinţei de judecată pentru 12 decembrie 2014 sau 15 decembrie 2014, sau pentru luna ianuarie 2015. Susţine că cauza a fost examinată în lipsa sa, fiindu-i astfel încălcat accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi a fost lipsită de dreptul de a prezenta probe care dovedesc buna execuţie a obligaţiilor asumate. Cu referire la concluziile instanţei de insolvabilitate privind constatarea existenţei datoriei faţă de SA „Direcom”, menţionează că pe unele facturi fiscale prezentate în instanţă lipseşte ştampila şi semnătura administratorului, sau a căreiva persoane împuternicite de a semna astfel de facturi.

Menţionează că delegaţia anexată la materialele pricinii este datată cu 01 iunie 2013 şi este valabilă până la 31 august 2013, pe numele lui Gheorghe Tanas, însă conform Hotărârii Guvernului nr. 294 din 17 martie 1998, termenul de valabilitate a delegaţiei este de cel mult 15 zile. Susţine că nu au fost aduse probe că facturile prezentate ar fi fost primite de întreprindere, or ultima factură a fost recepţionată de dânşii la 31 iulie 2013. Cu referire la prevederile art. 126 alin. (2), (5) Legea insolvabilităţii, menţionează că poprirea se înfiinţează prin somaţie a administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului şi se comunică terţului menţionat la alin. (1) împreună cu o copie certificată de pe hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

(5) În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor – de la scadenţa acestora, terţul 2 poprit este obligat să plătească direct pe conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilităţii/lichidator ori să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada către administratorul insolvabilităţii/lichidator pentru a fi preluate. Relevă că somaţia fără dată şi fără număr a fost recepţionată de către SA „Direcom” la 04 aprilie 2014, fapt confirmat prin plicul poştal, iar executarea benevolă urma să aibă loc până la 09 aprilie 2014. Indică că lichidatorul a depus cererea de validare a popririi la 29 mai 2014, cu omiterea termenului general de prescripţie, deoarece acesta urma să depună cererea în termen de 30 de zile.

Afirmă că examinarea cauzei a avut loc în mod superficial, deoarece aspectele enunţate urmau a fi elucidate de către instanţa de insolvabilitate. Solicită casarea hotărârii recurate cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de validare a popririi sau remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecători. Conform cu art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Din materialele pricinii nu rezultă careva date despre expedierea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2014 în adresa părţilor, prin urmare instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 17 decembrie 2014, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum rezultă din materialele pricinii, SA „Direcom” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, invocând ca temei faptul că în perioada ultimelor 9 luni de zile înregistrează datorii creditoriale în mărime de 30348734,71 lei, valoarea creanţelor debitoare fiind în sumă de 5675143,78 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013 a fost admisă spre examinare cererea introductivă cu aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute la art. 21 alin. (5) al Legii insolvabilităţii. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA „Direcom”, în calitate de administrator al insolvabilităţii fiind desemnat ÎI „Igor Bulgaru”.

Este cert şi faptul că în urma examinării actelor contabile, administratorul insolvabilităţii a depistat existenţa unor datorii neachitate către întreprinderea insolvabilă, fiind înaintate în adresa debitorilor somaţii, în temeiul art. 126 alin. (2) al 3 Legii insolvabilităţii, cu privire la achitarea datoriilor, înştiinţându-i despre înfiinţarea popririi în privinţa lor şi despre obligativitatea achitării datoriilor în termen de 5 zile de la recepţionarea somaţiei. Tot din materialele dosarului rezultă că o somaţie în acest sens a fost înaintată şi faţă de SC „Mobiport Lux” SRL, fiind invocat faptul neonorării de către ultimul a obligaţiilor ce rezultă din contractele de locaţiune nr. L-056-11 din 01 aprilie 2011 şi nr. 70/12 din 31 octombrie 2011, potrivit cărora SA „Direcom” a transmis în folosinţă temporară SC „Mobiport Lux” SRL încăperea nelocativă pentru depozit cu suprafaţa de 1315 m. p. situată în mun.

Chişinău, str. Lunca Bîcului, 29 la preţ de 1709,50 euro/lună şi respectiv, 1975,5 euro/lună (f. d. 11-14), faptul primirii în folosinţă a încăperilor menţionate de către SC „Mobiport Lux” SRL nelocative pentru depozit cu suprafaţa de 1315 m. p. situată în mun. Chişinău, str. Lunca Bîcului, 29 şi a macaralei de 5 tone fiind confirmat prin Actul de primire-predare a încăperii nelocative din 01 aprilie 2011 (f. d. 15). Deoarece SC „Mobiport Lux” SRL nu a reacţionat în niciun fel la somaţia înaintată de SA „Direcom”, administratorul insolvabilităţii Igor Bulgaru a depus în instanţa de insolvabilitate o cerere de validare a popririi în suma de 100969 lei.

Fiind investită cu examinarea cererii nominalizate, instanţa de insolvabilitate a ajuns la concluzia temeiniciei acesteia, admiţând cererea SA „Direcom” privind validarea popririi în mărime de 100969 lei, validând poprirea cu încasarea în mod forţat din contul terţului poprit SC „Mobiport Lux” SRL în masa debitoare a SA „Direcom” a sumei de 100969 lei cu aplicarea măsurilor de asigurare a executării hotărârii prin aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile şi pe mijloacele băneşti aflate pe conturile bancare ale SC „Mobiport Lux” SRL în limita sumei încasate de 100969 lei.

Întru argumentarea soluţiei date instanţa de insolvabilitate a reţinut că la caz sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 126 alin. (9) şi (11) al Legii insolvabilităţii constatând neîndeplinirea de către terţul poprit a obligaţiei de achitare a sumelor datorate, totodată şi respectarea de către administratorul insolvabilităţii a termenului de înaintare a cererii de validare a popririi, ceea ce finalmente a constituit temei de admitere integrală a cererii.

La fel, instanţa de insolvabilitate cu referire la prevederile art. 126 alin. (8) şi (10) al Legii insolvabilităţii a statuat că în cazul în care debitorul SC „Mobiport Lux” SRL nu ar fi fost de acord cu poprirea, atunci el urma să se opună popririi prin toate excepţiile şi metodele prevăzute de apărare cu prezentarea probelor pertinente şi admisibile, însă contrar prevederilor art. 118 alin. (1) CPC, aceasta nu a prezentat probe confirmative care ar demonstra că datoria acestuia constituie doar suma de 21934,03 lei, deoarece datele din evidenţa contabilă expuse în actul de verificare a decontărilor sunt insuficiente, acesta urmând să prezinte înscrisurile contabile în baza cărora a efectuat plăţile până în momentul diminuării datoriei până la suma pretinsă de 21934,03 lei.

Instanţa de recurs consideră, însă, că hotărârea contestată este una pripită, fiind emisă fără a fi dată o apreciere corespunzătoare cererii de validare a popririi în raport cu argumentele debitorului SC „Mobiport Lux” SRL şi probele prezentate în dezacord cu cerinţele înaintate de administratorul insolvabilităţii Igor Bulgaru, precum şi cu prevederile legale aplicabile la soluţionarea unei asemenea cereri. 4 În susţinerea opiniei menţionate instanţa de recurs remarcă că prevederile art. 126 alin. (2) al Legii insolvabilităţii statuează că poprirea se înfiinţează prin somaţie a administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului şi se comunică terţului menţionat la alin. (1) împreună cu o copie certificată de pe hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

Din conţinutul alin. (8-11) ale aceleiaşi norme rezultă că terţul poprit nu va putea face contestaţie împotriva popririi. El îşi va formula apărările în instanţa de insolvabilitate, care validează poprirea. Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi. Instanţa de insolvabilitate îi va cita pe administratorul insolvabilităţii/lichidator, precum şi pe terţul poprit, şi, la termenul stabilit pentru judecarea cererii de validare, va dispune administrarea oricărei probe necesare soluţionării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun.

În instanţa de validare, terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Hotărârea de validare a popririi este supusă numai recursului de către terţul poprit. Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărâre de validare a popririi, prin care va încasa de la terţul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide desfiinţarea popririi. Poprirea înfiinţată asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie poate fi validată, dar hotărârea nu poate fi executată decât după ajungerea creanţei la termen sau la data îndeplinirii condiţiei, după caz.

Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadenţă, cât şi pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producându-şi efectele numai la data când sumele devin scadente. În sensul prevederilor normelor citate legiuitorul identifică că terţul poprit nu poate face contestaţie împotriva popririi, acesta având posibilitatea să-şi apere poziţia doar în instanţa de insolvabilitate, care la rândul său, administrând fiecare probă prezentată de părţi, decide asupra validării popririi sau aspra desfiinţării acesteia.

Instanţa de recurs constată că, deşi instanţa de insolvabilitate citează prevederile enunţate, a examinat cererea de validare a popririi în lipsa reprezentantului terţului poprit SC „Mobiport Lux” SRL, Svetlana Bodişteanu, cu toate că la 01 decembrie 2014 a fost înaintată o cerere de amânare a examinării pricinii din imposibilitatea prezentării reprezentantului în şedinţa de judecată şi prin care s-a menţionat că între părţi urmează a fi încheiată o tranzacţie de împăcare, totodată fiind indicat şi faptul că suma solicitată de administratorul insolvabilităţii nu corespunde datelor deţinute de contabilitatea lor, respectiv urmează a fi clarificat care este suma reală datorată de SC „Mobiport Lux” SRL şi de a stabili un grafic de achitare (f. d. 37). Pe de altă parte, instanţa de insolvabilitate, deşi face referire la faptul că SC „Mobiport Lux” SRL, în cazul în care nu ar fi fost de acord cu poprirea, avea obligaţia în temeiul art. 126 alin. (8) şi (10) al Legii insolvabilităţii să se opună popririi prin toate excepţiile şi metodele de apărare cu prezentarea probelor pertinente şi admisibile, ce ar fi justificat posibilitatea desfiinţării popririi, lasă fără examinare invocarea reprezentantului SC „Mobiport Lux” SRL, Svetlana Bodişteanu în cadrul 5 şedinţei de judecată din 10 noiembrie 2014,

precum că o parte din actele prezentate de către administratorul insolvabilităţii SA „Dericom” şi anume facturile fiscale BV3010440 din 31 august 2013 şi BV3010459 din 01 septembrie 2013 nu conţin nici semnătura şi nici ştampila cumpărătorului, iar factura fiscală BV 3010346 din 01 august 2013 nu conţine ştampila cumpărătorului (f. d. 28). Este de remarcat că actele date se regăsesc la materialele pricinii, în contextul menţionat de reprezentantul SC „Mobiport Lux” SRL (f. d. 34, 35, 36), cu toate acestea instanţa de insolvabilitate le-a pus la baza adoptării hotărârii de admitere a acţiunii, fără a le da o apreciere respectivă.

Sub un alt aspect, instanţa de recurs reliefează şi faptul că instanţa de insolvabilitate, cu referire la prevederile art. 126 alin. (9) al Legii insolvabilităţii care prevede că dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi, constată, în lipsa unor probe pertinente, că administratorul insolvabilităţii Igor Bulgaru a respectat termenul de înaintare a cererii de validare a popririi.

Recurentul SC „Mobiport Lux” SRL, însă susţine în cererea de recurs că a recepţionat somaţia administratorului insolvabilităţii SA „Diecom” la 04 aprilie 2014, respectiv, cererea de validare a popririi depusă la 29 mai 2014 este cu omiterea termenului prevăzut de art. 126 alin. (9) al Legii insolvabilităţii, în confirmarea acestei susţineri fiind anexată copia somaţiei administratorul insolvabilităţii Igor Bulgaru şi adeverinţa de recepţionare (f. d. 69-70).

În conexiunea celor descrise se constată că instanţa de insolvabilitate nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce necesită a fi stabilite la examinarea pricinii în cauză, respectiv hotărârea recurată la caz nu are putere de convingere, fapt ce contravine prevederilor art. 239 CPC, în conformitate cu care legalitatea şi temeinicia hotărârii presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz, în coroborare cu cadrul legal aplicabil speţei. Aici instanţa de recurs menţionează şi art. 6 alin. (1) al Convenţiei, în sensul cărui trebuie de înţeles că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. În cauză, însă, se constată că soluţia primei instanţe nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Pentru considerentele descrise, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, a casa hotărârea instanţei de insolvabilitate şi a remite pricina spre rejudecare în prima instanţă.

6 La rejudecare, instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând chestiunea supusă examinării, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Mobiport Lux”. Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe Acţiuni „Direcom” cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de sine, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu 7