2ri-120/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanță, jud.: M. Anton dosar nr. 2ri-120/2015 DECIZIE 01 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi, Ion Druță, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de avocatul Sergiu Bejan, în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Belautomaz”, în pricina civilă la cererea înaintată de Societatea pe Acţiuni „Direcom” cu privire la validarea popririi în mărime de 13 379,20 Euro, împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2015 prin care a fost admisă acțiunea c o n s t a t ă SA „Direcom”, în calitatea sa de debitor s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu cererea introductivă privind intentarea în privinţa sa a procesului de insolvabilitate, din motiv că în perioada ultimilor 9 luni, compania înregistrează datorii creditoriale în sumă de 30 348 734,71 lei, valoarea creanţelor debitoriale fiind în sumă de 5 675 143,78 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de debitor şi au fost aplicate măsurile de asigurare prevăzute de art. 21 alin.(5) al Legii insolvabilităţii. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 în privinţa SA „Direcom” a fost intentat procesul de insolvabilitate. La 29 mai 2014 administratorul insolvabilităţii SA „Direcom” a depus o cerere cu indicarea terţului poprit SRL „Belautomaz” prin care a solicitat încasarea din contul terţului poprit SRL „Belautomaz” a sumei de 30 625 euro. În motivarea cererii înaintate creditorul a indicat că terţul poprit are o datorie faţă de SA „Direcom” în mărime de 30 625 euro, formată în urma ocupării unei suprafeţe de 844 m.p.

din imobilul, ce-i aparţine creditorului, deşi potrivit contractul de locaţiune este menţionată suprafaţa de 144 m.p., astfel încât prin acţiunile terţului poprit au fost lezate interesele societăţii. Prin cererea suplimentară de concretizare a cerinţelor, creditorul şi-a modificat acţiunea în sensul micşorării sumei prin încasarea din contul terţului poprit a sumei în mărime de 13 379,20 euro. A mai invocat că, SRL „Belautomaz” în baza contractului de locaţiune nr. 17/13 din 01 martie 2013, încheiat cu SA „Direcom”, închiria un spaţiu cu suprafaţa de 144 m.p., din încăperea nelocativă cu suprafaţa totală de 844 m.p., 1 amplasat pe str. Lunca Bîcului 29, mun. Chişinău. Susţine administratorul insolvabilităţii că, s-a constat cu certitudine că din momentul încheierii contractului de locaţiune, SRL „Belautomaz” prin acţiuni samovolnice şi ilegal a ocupat suprafaţa de 700 m.p.

din încăperea închiriată, cu excepţia suprafeţei indicate în contract, ca rezultat administraţia SRL „Belautomaz” a fost notificată despre necesitatea achitării chiriei pentru toată suprafaţa imobilului real ocupat, începînd cu data aflării în locaţiune, adică din 01 martie 2013. Mai indică că, urmare a notificării, în luna noiembrie 2013, SRL „Belautomaz” a părăsit încăperile închiriate, prin ce a reziliat contractul unilateral. Totodată, în notificarea expediată a indicat preţul chiriei reieşind din 3,50 Euro/m2, însă ulterior a constat că preţul mediu pentru locaţiune a depozitelor constituie 2,10 Euro/m2, din care motiv a concretizat cerinţele, în sensul micşorării sumei prin încasarea din contul terţului poprit a sumei de 13 379,20 euro, formată din: preţul locaţiunii pentru suprafaţa de 700 m.p.

ce a fost suplimentar ocupată, pentru o perioadă de 8 luni, în mărime de 11 760 Euro şi suma de 1 619,20 Euro, ce constituie diferenţa de preţ a locaţiunii, pentru suprafaţa de 144 m.p., în cazul în care spaţiul a fost închiriat la preţul de 1 800 lei/lunar, însă în realitate preţul, pentru perioada respectivă urma a fi de 302,4 Euro/lună. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, a fost respinsă contestaţia SRL „Belautomaz” privind desfiinţarea popririi. A fost admisă cerinţa creditorului SA „Direcom” privind validarea popririi în mărime de 13 379,20 Euro. A fost validată poprirea cu încasarea în mod forţat din contul terţului poprit SRL „Belautomaz” în masa debitoare a SA „Direcom” a sumei de 13 379,20 Euro.

Au fost aplicate măsuri de asigurare a executării prin aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile, pe mijloacele băneşti aflate în conturile bancare a SRL „Belautomaz”, în limita sumei de 13 379,20 Euro. La 23 ianuarie 2015 avocatul Sergiu Bejan, în interesele SRL „Belautomaz” a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care contestaţia privind desfiinţarea poprii să fie admisă, iar cererea de validare a popririi să fie respinsă ca nemotivată. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că, consideră hotărîrea instanţei de insolvabilitate ca fiind una ilegală şi neîntemeiată, deoarece suma încasată în mod forţat din contul terţului poprit SRL „Belautomaz” este una neîntemeiată.

A mai invocat că, la 01 martie 2013, între SRL „Belautomaz” şi SA „Direcom” a fost încheiat contractul de locaţiune nr. 17/13, conform căruia SRL „Belautomaz” a primit în folosinţă încăperea nelocativă cu suprafaţa de 144 m.p., situată în mun. Chişinău, str. Lunca Bîcului 29, cu plata locaţiunii de 1 800 lei/lunar, totodată fiind semnat şi actul de transmitere-primire a spaţiului nelocativ cu suprafaţa de 144 m.p. Invocă recurentul că, pe parcursul perioade 01 martie 2013 – 31 2 octombrie 2013, contractul nr. 17/13 nu a fost contestat, iar contractul a fost acceptat de SA „Direcom”, în sensul şi în condiţiile în care a fost formulat, mai mult ca atît, ultimul accepta lunar plata locaţiunii în mărime de 1 800 lei, şi careva pretenţii la plata locaţiunii nu a înaintat.

Consideră recurentul neîntemeiată şi concluzia instanţei de insolvabilitate în partea ce ţine de invocarea din oficiu a nulităţii absolute a actului juridic, deoarece actul juridic poate fi încheiat şi de către o altă persoană decît administratorul întreprinderii şi fără împuterniciri, iar în caz de litigiu poate fi invocat doar nulitatea relativă, drept care aparţine nemijlocit SA „Direcom”. A mai invocat că, nu sunt probate nici pretenţiile SA „Direcom”, în partea ce ţine de ocuparea abuzivă a suprafeţei de 700 m.p., de către SRL „Belautomaz”, în cazul în care nu au fost prezentate probe în acest sens, în acea perioadă nu a fost încheiat nici un acord adiţional la contractul de locaţiune, iar procesul verbal de inventariere din 02 octombrie 2013 a fost întocmit unilateral de administratorul insolvabilităţii, în lipsa reprezentanţilor SRL „Belautomaz”.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei hotărîri noi de desfiinţare a popririi prin respingerea cererii de validare a popririi înaintată de lichidatorul debitorului SA „Direcom” către SRL „Belautomaz” cu privire la validarea popririi, încasarea în mod forţat din contul SRL „Belautomaz” în masa debitoare a SA „Direcom” suma de 13 379,20 Euro, ca neîntemeiată, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărâre.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Examinând înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că hotărîrea instanţei de insolvabilitatea fost pronunţată la 20 ianuarie 2015, iar recursul a fost depus la 23 ianuarie 2015, prin urmare, recursul se consideră depus în termen. Din materialele dosarului s-a stabilit că, prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 în privinţa SA „Direcom” a fost intentat procesul de insolvabilitate.

La 29 mai 2014 administratorul insolvabilităţii SA „Direcom” a depus o cerere cu indicarea terţului poprit SRL „Belautomaz” prin care a solicitat încasarea din contul terţului poprit SRL „Belautomaz” a sumei de 30 625 euro, iar ulterior, prin cererea suplimentară de concretizare a cerinţelor, creditorul şi-a modificat acţiunea în sensul micşorării sumei prin încasarea din contul terţului poprit a sumei în mărime de 13 379,20 euro. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015 a fost respinsă contestaţia SRL „Belautomaz” privind desfiinţarea popririi. A fost admisă cerinţa 3 creditorului SA „Direcom” privind validarea popririi în mărime de 13 379,20 Euro. A fost validată poprirea cu încasarea în mod forţat din contul terţului poprit SRL „Belautomaz” în masa debitoare a SA „Direcom” a sumei de 13 379,20 Euro.

Au fost aplicate măsuri de asigurare a executării prin aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile, pe mijloacele băneşti aflate în conturile bancare a SRL „Belautomaz”, în limita sumei de 13 379,20 Euro. Colegiul analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că instanţa de insolvabilitate neîntemeiat a dispus respingerea contestaţiei SRL „Belautomaz” privind desfiinţarea popririi şi a admis cererea administratorului insolvabilităţii SA „Direcom” privind validarea popririi în mărime de 13 379,20 Euro.

Actele cauzei denotă că administratorul insolvabilităţii debitorului SA „Direcom” a depus cerere de validare a popririi către SRL „Belautomaz” prin care a solicitat validarea popririi cu încasarea în mod forţat din contul SRL „Belautomaz” în masa debitoare a SA „Direcom” suma de 13 379,20 Euro, în baza contractului de locaţiune nr. 17/13 din 01 martie 2013. Conform contractului de locaţiune nr. 17/13 din 01 martie 2013, încheiat între SRL „Belautomaz” şi SA „Direcom”, ultimul s-a obligat să transmită în locaţiune SRL „Belautomaz” încăperea nelocativă (depozit), cu suprafaţa de 144 m.p., la preţul de 1 800 lei/lunar. Prin actul de transmitere-primire din 01 martie 2013, SA „Direcom” a transmis, iar SRL „Belautomaz” a primit încăperea nelocativă (depozit), cu suprafaţa de 144 m.p.

din mun. Chişinău, str. Lunca Bîcului 29. Instanţa de recurs notează că, instanţa de insolvabilitate, a considerat că contractul de locaţiune nr. 17/13 din 01 martie 2013 este lovit de nulitate absolută în temeiul art. 220 alin. (1) Cod civil, potrivit căruia actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel, iar în temeiul art. 217 şi 219 Cod civil, un act juridic lovit de nulitate absolută nu produce efecte ca urmare a ilegalităţii acestuia, şi nu a fost reţinut ca înscris probator. Conform art. 217 alin. (1) Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu.

Conform art. 104 lit. a) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului orice act juridic fictiv sau fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procedurii de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor.

Cu referire la normele de drept citate, Colegiul reţine că instanţa de insolvabilitate neîntemeiat a considerat contractului de locaţiune nr. 17/13 din 01 martie 2013, ca fiind nul, deoarece pentru declararea actului menţionat nul, era necesar ca administratorul/ lichidatorul să înainteze pretenţie privind declararea actului nul, în temeiul art. 104 a Legii insolvabilităţii, pretenţie (cerere) care nu a 4 fost înaintată.

În această ordine de idei instanţa de recurs menţionează că este vădit neîntemeiată şi eronată concluzia instanţei de insolvabilitate privind aplicarea la caz a art. 217 Cod civil, or, sunt anumite temeiuri pentru care poate fi invocată nulitatea absolută a actului juridic civil şi anume, lipseşte un element esenţial pentru formarea actului juridic, precum consimţămîntul, obiectul, cauza, forma cerută ad validatem, prin obiectul sau cauza sa actul juridic contravine normelor imperative, ordinii publice, sau bunelor moravuri (art. 220), actul juridic este fictiv sau simulat (art. 221), actul juridic este încheiat de o persoană fără capacitate de exerciţiu (art. 222), actul juridic este încheiat de un minor în vârstă de la 7 la 14 ani (art. 223), nu este respectată obligaţia de înregistrare a actului juridic ca condiţie de valabilitate.

Instanţa de insolvabilitate întru susţinerea ideii că contractul de locaţiune nr. 17/13 din 01 martie 2013 nu poate fi reţinut ca probă, invocă prevederile art. 61 alin. (1)-(3) Cod civil şi Legea contabilităţii. Potrivit art. 61 alin. (1)-(3) Cod civil, persoana juridică îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi îşi execută obligaţiile prin administrator. Au calitatea de administrator persoanele fizice care, prin lege sau prin actul de constituire, sînt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice. Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale executive sînt supuse prin analogie regulilor mandatului dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.

Totodată, instanţa de insolvabilitate a constat că, contractul de locaţiune locaţiune nr. 17/13 din 01 martie 2013 a fost semnat de către contabilul debitorului SA „Direcom”, care nu dispunea de împuterniciri în vederea încheierii contractelor, astfel organul executiv al SA „Direcom” nu şi-a manifestat consimţămîntul la încheierea contractului în condiţiile înaintate de SRL „Belautomaz”. În speţă, se constată cu certitudine că, contractul de locaţiune nr. 17/13 din 01 martie 2013 încheiat între SA „Direcom” şi SRL „Belautomaz”, a fost semnat de către contabilul SA „Direcom” care nu dispunea de împuterniciri în acest sens, prin urmare instanţa de insolvabilitate eronat a invocat din oficiu nulitatea absolută, în cazul în care nu se regăsesc temeiuri pentru care poate fi invocată nulitatea absolută a actului juridic civil, or, la caz se regăsesc temeiuri pentru care poate fi invocată nulitatea relativă.

Potrivit art. 218 alin. (1) Cod civil, nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părţii ocrotite pe calea acţiunii oblice. Instanţa de judecată nu poate să o invoce din oficiu.

Astfel, Colegiul reţine că, printre temeiurile nulităţii relative se numără următoarele: actul juridic este încheiat de un minor în vîrstă de la 14 la 18 ani sau de o persoană limitată în capacitatea de exerciţiu (art. 224); actul juridic este încheiat de o persoană fără discernămînt sau care nu îşi putea dirija acţiunile (art. 225); actul juridic este încheiat cu încălcarea limitei împuternicirilor (art. 226); actul juridic este afectat de vicii de consimţămînt: eroare (art. 227), dol (art. 228), 5 violenţă (art. 229), leziune (art. 230), înţelegere dolosivă între dintre reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte (art. 231); actul juridic este încheiat cu încălcarea interdicţiei de a dispune de un bun (art. 232) şi totodată instanţa de judecată nu poate să o invoce din oficiu, conform legii fiind stabilit un cerc determinat de persoane care pot intenta acţiunea în anulare sau opune excepţia nulităţii relative.

Iar, conform art. 226 Cod civil, în cazul în care atribuţiile persoanei privind încheierea actului juridic sînt limitate prin contract, iar împuternicirile organului persoanei juridice – prin actul de constituire, în comparaţie cu cele stipulate prin mandat, lege sau cu cele deduse din circumstanţele în care se încheie actul juridic, acesta, încheiat fără respectarea limitelor impuse, poate fi declarat nul numai în cazul în care se demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre limitări. Urmare a normelor de drept citate, se relevă că contractul de locaţiune nr. 17/13 din 01 martie 2013 încheiat între SA „Direcom” şi SRL „Belautomaz” este opozabil părţilor, în cazul în care nu a fost declarat nul.

Astfel, instanţa de recurs consideră neîntemeiate cerineţele administratorului insolvabilităţii SA „Direcom” de încasare din contul terţului poprit SRL „Belautomaz” a sumei de 13 379,20 euro, or conform contractului de locaţiune nr. 17/13 din 01 martie 2013, SA „Direcom” s-a obligat să transmită în locaţiune SRL „Belautomaz” încăperea nelocativă (depozit), cu suprafaţa de 144 m.p., la preţul de 1 800 lei/lunar, deoarece pentru perioada de locaţiune ultimul şi- a onorat obligaţiunile contractuale, achitînd lunar suma de 1 800 lei, în cazul în care alte probe concludente ce ar proba pretenţiile SA „Direcom” de ocupare abuzivă de către SRL „Belautomaz” a suprafeţei de 700 m.p.

instanţei nu au fost prezentate, iar procesul-verbal de inventariere şi predare-primire a bunurilor ce fac parte din masa debitoare a SA „Direcom” întocmit în perioada 02 octombrie 2013 – 10 octombrie 2013 a fost întocmit unilateral, în lipsa reprezentanţilor SRL „Belautomaz” şi nu este susţinut prin probe concludente şi pertinente. Or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Potrivit art. 126 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, sînt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sînt datorate debitorului ori sînt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele lui şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decît după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei. Astfel, legea în mod cert stabileşte că prin poprire se poate urmări, inclusiv, o datorie a unui terţ faţă de debitorul insolvabil. Atît din sensul legii cît şi din înţelesul semnificaţiei sale, poprirea este o acţiune, o măsură dispusă de o instanţă judecătorească de indisponibilizare a unor 6 sume de bani ori a unor produse datorate debitorului de către o persoană. Ca rezultat, suma datorată de către terţ trebuie să fie confirmată în modul respectiv.

Colegiul menţionează că instanţa de insolvabilitate eronat a dispus declararea nulă a contractului de locaţiune nr. 17/13 din 01 martie 2013, în lipsa solicitării administratorului/lichidatorului, precum prevede art. 104 a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 şi neîntemeiat a ignorat contractul de locaţiune, din care considerente în cazul existenţei acestuia, este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă solicitarea administratorului insolvabilităţii debitorului SA „Direcom” privind validarea popririi către SRL „Belautomaz”, cu încasarea în mod forţat din contul SRL „Belautomaz” în masa debitoare a SA „Direcom” suma de 13 379,20 Euro, adică poprirea urmează a fi desfiinţată.

În circumstanţele enumerate supra Colegiul menţionează că, la materialele dosarului se conţin acte care reflectă situaţia că, SRL „Belautomaz” şi-a onorat obligaţiunile asumate de achitare a plăţii locaţiunii, conform contractului de locaţiune nr. 17/13 din 01 martie 2013, pentru bunul închiriat cu suprafaţa de 114 m.p., fapt recunoscut şi de către administratorul insolvabilităţii debitorului SA „Direcom”, contract a cărei nulitate nu a fost invocată de părţi şi nu a fost solicitată în sensul art. 104 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, din care considerente solicitarea administratorului insolvabilităţii debitorului SA „Direcom” privind validarea popririi cu încasarea în mod forţat din contul terţului poprit SRL „Belautomaz” în masa debitoare a SA „Direcom” a sumei de 13 379,20 Euro, este neîntemeiată.

Având în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este neîntemeiată, motiv pentru care admite recursul declarat de avocatul Sergiu Bejan, în interesele SRL „Belautomaz”, casează hotărîrea instanţei de insolvabilitate şi pronunţă o nouă hotărâre de desfiinţare a popririi prin respingerea cererii de validare a popririi înaintată de administratorul insolvabilităţii debitorului SA „Direcom” către SRL „Belautomaz” cu privire la validarea popririi, încasarea în mod forţat din contul SRL „Belautomaz” în masa debitoare a SA „Direcom” suma de 13 379,20 Euro, ca neîntemeiată cu anularea sechestrului aplicat pe bunurile şi conturile bancare ale SRL „Belautomaz” în sumă de 13 379,20 Euro.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de avocatul Sergiu Bejan, în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Belautomaz”. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, în pricina civilă la cererea înaintată de Societatea pe Acţiuni „Direcom” cu privire la validarea popririi în mărime de 13 379,20 Euro, şi se emite o hotărâre nouă prin care: 7 Se desfiinţează poprirea şi se respinge cererea de validare a popririi înaintată de administratorul insolvabilităţii Societăţii pe Acţiuni „Direcom” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Belautomaz” cu privire la validarea popririi, încasarea în mod forţat din contul Societății cu Răspundere Limitată „Belautomaz” în masa debitoare a Societăţii pe Acţiuni „Direcom” a sumei de 13 379,20 Euro.

Se anulează sechestrul aplicat pe bunurile mobile, imobile şi conturile bancare ale Societății cu Răspundere Limitată „Belautomaz”, în temeiul hotărîrii Curţii de apel Chişinău din 20 ianuarie 2015. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat 8