2rh-71/15 — Încasarea datoriei

Judecătoria Drochia Dosarul nr. 2rh-71/15 Judecător: V.Ghedreuţan Curtea de Apel Bălţi Judecători: S.Procopciuc, E.Grumeza, R.Bordeniuc Curtea Supremă de Justiţie Judecători: I.Sîrcu. T.Chişca-Doneva, I.Druţă, V.Clevadî, I.Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Galina Stratulat, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Moraru Valeriu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a ÎCS „Easy Credit” SRL împotriva lui Moraru Valeriu privind încasarea datoriei aferente contractului de împrumut, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014, CONSTATĂ : La 30.07.2013, ÎCS „Easy Credit” SRL a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Moraru Valeriu cu privire la încasarea datoriei aferente contractului de împrumut . În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că a încheiat cu Moraru Valeriu Leonid, a.n.

12.04.1954, domiciliat în or. Drochia, str. Mateevici, 32 un contract de împrumut cu nr.643009981 din 08.04.2008, prin care s-a obligat să-i acorde un împrumut în valoare de 12 000 lei, care urma a fi rambursat în 36 rate lunare egale a cîte 560 lei lunar, începînd cu data de 15.05.2008, iar cet. Moraru Valeriu s-a obligat să restituie suma împrumutului, comisionul şi dobînda aferentă în conformitate cu prevederile contractuale şi cu graficul rambursării împrumutului. Reclamantul susţine că a acordat împrumutul în termenii şi condiţiile stabilite în contract, astfel, îndeplinindu-şi toate obligaţiile asumate faţă de debitor. Pîrîtul după ce a achitat 29 rate lunare integral, ultima de pe 15.09.2010, a încetat de a achita împrumutul conform contractului prestabilit şi intenţionat se sustrage de a-şi onora obligaţiunile contractuale asumate.

În scopul soluţionării amiabile a litigiului, ÎCS „Easy Credit” SRL telefonic, apoi prin scrisoare recomandată, a somat debitorul, solicitînd rambursarea ratelor scadente neachitate, la care Moraru Valeriu nu a acordat nci o atenţie, refuzînd în continuare achitarea împrumutului. Solicită reclamantul ÎCS „Easy Credit” SRL încasarea de la Moraru Valeriu în beneficiul său a sumei restante a împrumutului în mărime de 3 533 lei, dobînda 1 de întîrziere în sumă de 4 940 lei, iar în total 8 473 lei, a taxei de stat în mărime de 270 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 28 februarie 2014, acţiunea ÎCS „Easy Credit” SRL împotriva lui Moraru Valeriu privind încasarea datoriei aferente contractului de împrumut, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, ÎCS „Easy Credit” SRL, la 24.03.2014, a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Drochia din 28 februarie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 03 iunie 2014, a fost admis apelul declarat de ÎCS „Easy Credit” SRL, casată hotărîrea Judecătoriei Drochia din 28 februarie 2014 şi a fost emisă o hotărîre nouă de admiterea acţiunii, fiind dispusă încasarea de la Moraru Valeriu în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL 8 473 lei cu titlu de datorie aferentă contractului de împrumut şi 472,50 lei cheltuieli de judecată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 22.09.2014, Moraru Valeriu a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 03 iunie 2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Drochia din 28 februarie 2014. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014, a fost respins recursul declarat de Moraru Valeriu, ca fiind depus în afara termenului legal de 2 luni. La 02.02.2015, Moraru Valeriu a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014, solicitînd admiterea revizuirii şi casarea deciziei instanţei de recurs. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a indicat că iniţial a depus recursul la Curtea Supremă de Justiţie la data de 26.08.2014, care însă a fost restituit prin încheierea din 08.09.2014 din motivul neachitării taxei de stat.

După ce a recepţionat această încheiere, la 18.09.2014 a achitat taxa de stat şi a expediat repetat recursul. Consideră că data depunerii recursului este 26.08.2014 şi s-a încadrat în termenul legal de declarare a acestuia. La 02.03.2015, ÎCS „Easy Credit” SRL a depus referinţă, prin care a invocat lipsa unui temei lagal de revizuire, solicitînd respingerea cererii de revizuire ca inadmisbilă. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 2 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. În acelaşi timp, potrivit pct.12 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.2 din 15.04.2013 cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a legislaţiei procedurale la examinarea pricinilor civile în ordine de revizuire, cererea de revizuire poate fi declarată doar în temeiurile expres prevăzute de art.449 CPC.

Lista temeiurilor este exhaustivă şi nu poate fi completată. Declararea revizuirii pentru alte temeiuri decît cele prevăzute în această normă duce la respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 02.02.2015, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014, invocînd că recursul a fost depus în termen. Astfel, după cum rezultă din conţinutul cererii de revizuire, Moraru Valeriu nu a invocat nici un temei de revizuire stipulat în art. 449 CPC.

Nu constituie temei de revizuire nici afirmaţia revizuentului cum că iniţial a depus recursul la Curtea Supremă de Justiţie la data de 26.08.2014, care însă a fost restituit prin încheierea din 08.09.2014 din motivul neachitării taxei de stat, iar după ce a recepţionat această încheiere, la 18.09.2014 a achitat taxa de stat şi a expediat repetat recursul, considerînd în acest sens că data depunerii recursului este 26.08.2014 şi s-a încadrat în termenul legal de declarare a acestuia. Or, potrivit art. 434 alin. (1) şi (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

În acelaşi timp, prevederile art. 438 alin. (2) CPC stipulează că dacă cererea de recurs nu corespunde prevederilor art.437, instanţa, printr-o încheiere semnată de preşedintele sau vicepreşedintele colegiului respectiv, o restituie în termen de 5 zile. La caz, cererea de recurs înaintată de Moraru Valeriu nu corespundea prevederilor art. 437 alin. (2) CPC, adică nu era anexată dovada de plată a taxei de stat şi respectiv a fost restituită recurentului. În acest context, legiuitorul expres a stipulat în alin. (3) art. 438 CPC că restituirea cererii de recurs nu împiedică declararea repetată a recursului după lichidarea neajunsurilor şi respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui.

Astfel, pentru intentarea procedurii în recurs, nu este suficientă doar achitarea taxei de stat, sesizată prin încheierea de restituire a recursului, ci şi respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui, cum ar fi termenul de înaintare a recursului. Mai mult ca atît, recursul se consideră depus la data prezentării iniţiale doar în cazul cînd recurentul a solicitat scutirea, amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat şi acest demers a fost respins, fiind dispusă printr-o încheiere de a nu da curs cererii, acordîndu-i-se recurentului un termen rezonabil pentru achitarea taxei de 3 stat, iar recurentul îndeplineşte în termen indicaţiile din încheierea judecătorească, conform art. 438 alin. (22) CPC.

Prin urmare, Colegiul conchide cu certitudine că, în cazul restituirii cererii de recurs şi depunerii repetate a acestuia, data depunerii recursului se consideră aceea care este după înlăturarea neajunsurilor. În ceea ce ţine de afirmaţiile lui Moraru Valeriu referitoare la fondul cauzei, instanţa de revizuire le consideră nepertinente, deoarece în decizia solicitată a fi revizuită, nu a fost supus aprecierii fondul, ci doar respectarea termenului de atac cu recurs. Astfel, instanţa de recurs nu a examinat litigiul în fond în ordine de recurs, ci doar s-a limitat la aprecierea termenului de declarare a recursului. Respectiv, revizuentul urma să invoce în sprijinul temeiului de revizuire argumente ce vizează termenul de declarare a recursului.

Prin urmare, Colegiul reţine că argumentele invocate de revizuent în cererea de revizuire denotă numai nemulţumirea acestuia vis-a-vis de faptul respingerii recursului ca tardiv şi nicidecum nu denotă existenţa acelor motive legale prevăzute în art. 449 CPC cu relatarea circumstanţelor importante nou-descoperite atît în sens material, cît şi în sens procesual, care ar avea o importanţă esenţială pentru soluţionarea justă a cauzei civile date şi putere decisivă asupra concluziei instanţei de judecată, precum şi probarea acestor circumstanţe, iar toate în cumul ar impune rediscutarea soluţiei irevocabile pe caz. Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată.

În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii 4 raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Moraru Valeriu împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a ÎCS „Easy Credit” SRL împotriva lui Moraru Valeriu privind încasarea datoriei aferente contractului de împrumut. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5