2ra-652/15 — Restabilirea la lucru și încasarea salariului pentru absenta forțată de la lucru

dosarul nr.2ra-652/2015 prima instanţă: L.Pruteanu instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu.Cotruță ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Întreprinderea Municipală ”Direcția Construcții Capitale” a Primăriei mun. Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Caftanat Alexandru către Întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun.

Chişinău privind declararea nulă a ordinului privind încetarea contractului de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 03 decembrie 2014, prin care s-a admis apelul declarat de Caftanat Alexandru, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 06 iunie 2014, fiind pronunțată o hotărîre nouă de admitere parțială a pretențiilor. c o n s t a t ă La data de 20 iunie 2013, reclamantul Caftanat Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei Întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun.

Chişinău, prin care a solicitat declararea nulă a ordinului nr. 37-p din 20 martie 2013 privind încetarea contractului de muncă, restabilirea lui Caftanat Alexandru în serviciu, în funcţia de Şef adjunct al Întreprinderii Municipale ”Direcţia Construcţii Capitale”, începând cu data 19 martie 2013 - ziua concedierii din serviciu, cu executarea imediată a hotărârii judecătoreşti, încasarea de la pârât în beneficiul reclamantului a salariul neplătit pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, începând cu data de 07 martie 2013 şi până la data repunerii în serviciu, repararea prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei şi cheltuielile de judecată suportate inclusiv cheltuielile pentru asistenţa juridică acordată.

În motivarea acţiunii, reclamantul Caftanat Alexandru a indicat că prin dispoziţia emisă de Primarul General al mun. Chişinău nr. 595-dc din 02 octombrie 2009, Caftanat Alexandru a fost concediat din serviciu, din funcţia de şef adjunct al Întreprinderii 1 Municipale ”Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun. Chişinău, conform art. 86 alin (1), lit. k) din Codul muncii, fîindu-i imputată „comiterea de către salariatul, care mînuieşte nemijlocit valori băneşti sau materiale a unor acţiuni culpabile, dacă aceste acţiuni pot servi temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv”.

Dispoziţia menţionată a fost contestată în instanţa de judecată şi prin hotărârea Judecătoriei Centru, dosar nr. 2-2792 din 01 iulie 2010, a fost admisă acţiunea reclamantului Caftanat Alexandru, anulată, ca ilegală dispoziţia contestată, dispusă repunerea reclamantului în funcţie cu executarea imediată şi încasarea despăgubirilor pecuniare provocate din vina pârâtei Primăria mun. Chişinău. Hotărârea primei instanţe a fost menţinută fără modificări de instanţele ierarhice superioare, prin decizia definitivă a Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2010 şi decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 19 mai 2011. La 02 august 2010 la insistenţa executorului judecătoresc a fost emis ordinul nr. 106-p privind restabilirea lui Caftanat Alexandru în funcţia de Şef adjunct al Întreprinderii Municipale „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun.

Chişinău cu salariul tarifar de funcţie în sumă de 2386 lei şi un spor suplimentar la salariul lunar de funcţie în mărime de 40 % din salariu. La data de 08 august 2012, pârâtul a emis un nou ordin nr.115-pprivind încetarea contractului individual de muncă cu Caftanat Alexandru conform art. 82 lit. (f) din Codul muncii - expirarea termenului contractului individual de muncă. Conform hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, dosar nr.2-908/2013 din 06 martie 2013, a fost admisă acțiunea de restabilire în drepturi a reclamantului Caftanat Alexandru şi anulat ca ilegal ordinul menţionat. Prin Decizia Curții de Apel Chişinău a fost respins apelul pârâtului şi menţinută hotărârea Judecătoria Buiucani mun.

Chișinău din 06 martie 2013. Conform încheierii, emise de executorul judecătoresc Igor Doroftei, nr.064-662/13 din 11 martie 2013, a fost iniţiată, în baza titlului, eliberat de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău procedura de executare a Hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 martie 2013, privind repunerea lui Caftanat Alexandru în serviciu, iar debitorului (pârâtul - Întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun. Chişinău), încheierea fiindu-i expediată şi recepţionată la data de 13 martie 2013. Caftanat Alexandru a fost înştiinţat de către executorul judecătoresc că la data de 20 martie 2013 să se prezinte împreună cu executorul la sediul Întreprinderii Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun.

Chişinău, pentru executarea hotărârii judecătoreşti, care avea titlul de executare imediată. La data de 20 martie 2013 pârâtul i- a adus la cunoştinţă reclamantului Caftanat Alexandru ordinul nr.37-p, semnat în aceiaşi zi, potrivit căruia s-a dispus: „Se desface contractul individual de muncă de la 19 martie 2013 conform art. 86 (1) lit. h) din Codul muncii pentru absenţă nemotivată”. Astfel, reclamantul Caftanat Alexandru a precizat că solicită anularea ordinului nr. 37-p, întrucît consideră că la emiterea ordinului nr. 37-p din 20 martie 2013, pîrîtul nu a luat vădit în considerare normele juridice. La fel, a menţionat că în perioada de după emiterea hotărârii judecătoreşti din 06 martie 2013 privind repunerea reclamantului în serviciu, ultimul nu a comis încălcări a disciplinei de muncă sub formă de absenţe nemotivate de la serviciu şi, respectiv, nu a existat temeiuri juridice pentru aplicarea sancţiunii statuate de art. 86 alin.(l) lit.h ) Codul Muncii.

De asemenea, pîrîta a emis 2 ordinul de concediere nr. 37-p din 20 martie 2013 şi a dispus concedierea reclamantului fără a executa hotărârea judecătorească din 06 martie 2013 de restabilire mai întâi a reclamantului în funcţie conform procedurii intentate de executorul judecătoresc din 11 martie 2013. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 iunie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de reclamantul Caftanat Alexandru către întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun. Chişinău privind declararea nulă a ordinului privind încetarea contractului de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate (f.d.71,73-79).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2014 s-a admis cererea de apel declarată de către apelantul Caftanat Alexandru. S-a casat hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 iunie 2014. S-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a admis parţial acţiunea reclamantului Caftanat Alexandru împotriva pârâtei întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun. Chişinău. S-a declarat ilegal şi s-a anulat ordinul nr.37-p din 20 martie 2013, emis de către Întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun. Chişinău, privind încetarea contractului individual de muncă de la 19 martie 2013, cu şef - adjunct Caftanat Alexandru, în temeiul art. 86 alin. (1), lit. h) din Codul Muncii (absenţă nemotivată).

S-a restabilit Caftanat Alexandru în funcţia de şef - adjunct al Întreprinderii Municipale „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun. Chişinău, începând cu data de 19 martie 2013. S-a încasat în beneficiul reclamantului Caftanat Alexandru de la pârâta Întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun. Chişinău, salariul pentru lipsa forţată de la muncă începând cu data de 07 martie 2013, până la data de 03 decembrie 2014, reieşind din salariul tarifar lunar în mărime de 2385 (două mii trei sute optzeci şi cinci) lei, cu includerea sporului la retribuţie privind vechimea în muncă în mărime de 40 %, conform ordinului nr. 106-P din 02 august 2012. S-a admis parţial pretenţia reclamantului Caftanat Alexandru privind încasarea prejudiciului moral şi s-a încasat în beneficiul reclamantului Caftanat Alexandru de la pârâta Întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun.

Chişinău, prejudiciul moral în mărime de 5000 (cinci mii) lei, în rest pretenţia reclamantului Caftanat Alexandru privind încasarea prejudiciului moral s-a respins ca neîntemeiată. S-a încasat de la pârâta Întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun. Chişinău, taxa de stat în beneficiul statului, în mărime de 2103 (două mii una sută trei) lei. Hotărârea privind restabilirea reclamantului Caftanat Alexandru în funcţia de şef - adjunct al Întreprinderii Municipale „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun. Chişinău, începând cu data de 19 martie 2013 şi încasarea unui salariu mediu lunar în mărime de 2385 (două mii trei sute optzeci şi cinci) lei, cu includerea sporului la retribuţie privind vechimea în muncă în mărime de 40%, conform ordinului nr. 106-P din 02 august 2012, urmează a fi executată imediat (f.d.143-155) 3 La 02 februarie 2015 Întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun.

Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 03 decembrie 2014, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii instanței de fond. În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată. A indicat că, intimatul Caftanat Alexandru era obligat, după ce a primit hotărîrea de judecată și titlul executoriu din 06 martie 2013 să se prezinte la locul de muncă în aceeași zi, ceea ce nu a fost îndeplinit. Atît data de 06 martie 2013 și 07 martie 2013 erau considerate zile de lucru, însă Caftanat Alexandru s-a prezentat la serviciu abia pe 18 martie 2013 pentru o oră și pe 19 martie 2013 pentru 15 minute, după care nu s-a mai întors.

Instanța eronat a indicat că, Caftanat Alexandru a fost eliberat din funcție în perioada în care se află în concediul medical din 20 martie 2013-29 martie 2013, dat fiind faptul că Caftanat Alexandru potrivit ordinului de concediere a lipsit mai mult de patru ore consecutiv pentru zilele din 12,13,14,15 martie 2013, precum și în perioada de la 10-30 pînă la 17-00 pe data de 18 martie 2013, precum și de la 09-30 pînă la 17-00 la data de 19 martie 2013. Este greșită afirmația instanței de apel precum că, procesul-verbal al organului sindical nu este datat și numerotat, or la materialele dosarului sunt anexate procesul verbal al comisiei de anchetă din 19 martie 2013 la fel și acordul Organizației sindicale primare cu privire la eliberarea din funcție înregistrat cu nr. 2 din 20 martie 2013. Apreciază critic afirmația instanței de apel că, ordinul de eliberare a fost semnat de o persoană neîmputernicită, or conform pct.7.2.

din Regulamentul întreprinderii municipale este prevăzut că, șeful întreprinderii municipale emite ordine și dispoziții obligatorii pentru toți angajații întreprinderii. Referitor la suplinirea funcției de șef al întreprinderii, primarul general emite dispoziții doar în cazul vacanței funcției de șef al întreprinderii, însă în litigiul dedus judecății, șeful întreprinderii era plecat în deplasare de serviciu, iar pentru perioada deplasării a emis un ordin, prin care a dispus interimatul funcției, fiind desemnat șeful adjunct al Întreprinderii Municipale ”Direcția Constricții Capitale” pentru exercitarea atribuțiilor. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform scrisorii de înștiințate anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 03 decembrie 2014 a fost expediată în adresa participanților la 15 ianuarie 2015 (f.d.157), însă nu există dovadă de înștiințare legală, 4 motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 02 februarie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. 5 Argumentele invocate de Întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun. Chişinău poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun.

Chişinău în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Întreprinderea Municipală „Direcţia Construcţii Capitale” a Primăriei mun. Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele ședinței, judecător Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 6