2ra-466/15 — Constatarea încălcării

Dosarul nr.2ra-466/15 Prima instanță: judecătoria Rîșcani, mun.Chișinău (jud.Gh.Vîrnaz) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (judN.Budăi, N.Craiu, I.Muruiană ) ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Motricală Mihail împotriva deciziei din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Motricală Mihail împotriva Procuraturii Generale, Ministerul Finanțelor privind constatarea violării art.6 CEDO, repararea prejudiciului moral c o n s t a t ă : La data de 25.05.2009 Motricală Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor privind constatarea violării dreptului la un proces echitabil, principiului egalităţii armelor şi repararea prejudiciului moral prin încasarea de la Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 100000 lei.

În motivarea acţiunii s-a indicat că prin sentinţa din 30.12.2005 a judecătoriei Străşeni a fost condamnat la 23 ani închisoare pentru comiterea art.145, art. 66 Cod penal. Ulterior, sentinţa din data de 30.12.2005 a judecătoriei Strășeni a fost atacată cu apel şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău a fost casată parţial, fiind redusă pedeapsa pînă la 21 ani. Menţionează reclamantul că judecătoria Străşeni examinînd cauza penală în privinţa sa i-а violat dreptul la un proces echitabil şi a încălcat principiul egalităţii armelor de apărare, deoarece la 25.05.2005 şedinţa de judecată în cauza penală s-a desfăşurat în lipsa sa.

Indică recurentul că la data de 25.05.2005 se afla în Penitenciarul nr.13, fapt confirmat prin comunicarea Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei din 20 martie 2007, însă, din motive necunoscute, instanţa în procesul-verbal al şedinţei de judecată a indicat că a fost escortat în şedinţa judiciară și că a susţinut cererea de recuzare a Colegiului de judecători din judecătoria Străşeni. 1 Afirmă că instanţa de apel a lăsat fără examinare această încălcare şi nu s-a expus asupra violării art. 6 CEDO. Invocă că a denunţat despre existenţa violării dreptului său și a sesizat Procuratura Generală a Republicii Moldova, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova și a informat Guvernul Republicii Moldova, care la 12.12.2006 a expediat petiţia Comitetului pentru Plîngeri, iar ultimul a expediat plîngerea Procuraturii rl.Străşeni, fapt confirmat prin informaţia nr.357 a Comitetului pentru Plîngeri.

Explică că a informat despre încălcarea drepturilor la apărarea, la un proces echitabil şi recurs efectiv şi Preşedintele Republicii Moldova, însă plîngerea sa a fost expediată judecătoriei Străşeni. La 06 octombrie 2005 judecătoria Străşeni l-a informat că decizia de a examina cauza în lipsa lui a fost adoptată de întreg completul de judecată. Consideră că instanţele de judecată şi procuratura n-au investigat plîngerile cu plivire la violarea drepturilor la apărare într-un mod rapid şi efectiv, n-au întreprins măsuri pentru a fi restabilit în drepturile violate, n-au identificat vinovatul de violarea drepturilor în vederea efectuării unei proceduri disciplinare adecvate circumstanțelor faptei, astfel violînd în continuare şi prevederile art.13 CEDO.

Mai invocă că la 25.05.2005 instanţa a judecat cererea de recuzare, la ședința de judecată nu a fost escortat. Astfel, nici el şi nici avocatul său nu au avut acces la materialele dosarului, la probele prezentate de procuror, prin care a fost respinsă recuzarea, nu au putut prezenta probe care demonstrau încălcarea drepturilor egale ale părţilor din proces, şi care, eventual pledau pentru necesitatea recuzării, fapt care indică la încălcarea principiului egalităţii armelor. Susţine că prin examinarea cererii de recuzare şi desfăşurării procesului de judecată în cauza penală în lipsa sa, i-а fost cauzat prejudiciul moral, deoarece pînă în prezent nu a fost restabilit în drepturile violate printr-o procedură de revizuire a procesului penal.

Consideră că a avut loc încălcarea art.20 şi art.26 din Constituţie, art. 6 şi 13 combinat cu art. 5 şi art.6 ale Convenţiei CEDO, astfel fiindu-i cauzat prejudiciu moral în rezultatul acţiunilor ilegale a instanţei de judecată şi procuratură, ce au avut un impact negativ asupra sănătăţii lui. Solicită constatarea existenţei violării prevederilor art. 6 a Convenţiei şi violarea principiului egalităţii armelor de apărare şi pentru violarea acestor drepturi solicită încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu titlu de prejudiciu moral suma de 100000 lei. Prin hotărîrea din 27.11.2009 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 04.05.2010 a Curţii de Apel Chişinău a fost respins apelul declarat de către Motricală Mihail şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia din 03.11.2010 a Curţii Supreme de Justiţie a fost casată integral decizia din 04.05.2010 a Curţii de Apel Chişinău, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău de un alt complet de judecătă. Prin decizia din 05.10.2011 a Curţii de Apel Chişinău a fost admis apelul declarat de Motricală Mihail, a fost casată hotărîrea din 27.11.2009 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău şi încheierea protocolară din 27.11.2009, cu restituirea pricinii la rejudecare în aceiaşi instanţă, în alt complet de judecată.

2 Prin hotărîrea din 22.04.2014 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Motricală Mihail către Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la recunoaşterea existenţei violării art.6 al Convenţiei CEDO şi violarea principiului egalităţii armelor de apărare, repararea prejudiciului moral prin încasarea de la Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 100000 lei. Prin decizia din data de 30.10.2014 a Curții de Apel Chișinău apelul declarat de Motricală Mihail a fost respins și a fost menținută hotărîrea din data de 22.04.2014 a judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău.

La data de 24.12.2014 Motricală Mihail a depus recurs împotriva deciziei din 30.10.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că decizia recurată este ilegală și neîntemeiată. Menționează recurentul că aplicabilitatea art.6 în materie civilă este condiţionată de existenţa unei „contestaţii” cu privire la un drept ce poate fi disputat pe calea unei acţiuni în justiţie în dreptul intern. Contestaţia trebuie să fie reală şi serioasă şi să privească existenţa dreptului, fie extinderea acestuia. Rezultatul producerii trebuie să fie determinat cu privire la existenţa dreptului, urmînd să se facă dovada că acţiunea în justiţie are „un obiect patrimonial” sau să privească drepturi şi obligaţii cu caracter privat.

Potrivit jurisprudenţei CEDO, art. 6 se aplică sub aspect civil „independent de calitatea părţilor, de natura legii care reglementează „contestaţia” şi de „autoritatea competentă să tranşeze”. Pentru aplicabilitatea art.6 din Convenţia Europeană nu prezintă nici o importanţă caracterul legii aplicabile contestaţiei respective în dreptul intern sau natura autorităţii competente să soluţioneze contestaţia, ceea ce contează fiind caracterul „privat” al dreptului în cauză, pe care CEDO nu îl defineşte abstract, deşi subliniază caracterul său personal sau patrimonial. Cu valoare de principiu, CEDO a reţinut că orice contestaţie avînd ca obiect „patrimonial” şi întemeindu-se pe încălcarea unor drepturi patrimoniale se încadrează în noţiunea „drepturi şi obligaţii civile”, în sensul autonom al acestei noţiuni conform art. 6 CEDO.

Articolul 13 din Convenţia Europeană stabileşte că orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instituţii naţionale, chiar şi atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale. Termenul „recurs efectiv", în sensul acestui articol, urmează a fi privit nu ca o cale de atac instituită prin lege, ci ca un remediu real instituit la nivel naţional, conform căruia o persoană considerată victimă a unei violări ale drepturilor sale prevăzute de Convenţie poate ataca în faţa instanţelor judecătoreşti pretinsa violare. Posibilitatea atacării pretinselor violări trebuie să aparţină nemijlocit pretinsei victime şi să nu depindă de discreţia anumitor funcţionari sau a altcuiva.

Deci, în cazul în care legea naţională nu prevede dreptul la recurs efectiv în privinţa încălcării unui anumit drept prevăzut de Convenţia Europeană, instanţa de judecată urmează să primească plîngerea respectivă şi să soluţioneze cauza conform 3 procedurii civile sau, după caz, penale, aplicînd direct prevederile acesteia. Menționează recurentul că jurisprudenta CtEDO în ceea ce priveşte aplicarea art.6 și 13 al CEDO a fost explicata de Plenul CSJ în hotarîrea nr.3 din 09.06.2014. În cauza Dombo Deheer Curtea a statuat că egalitatea armelor implică faptul că fiecărei părţi trebuie să-i fie acordată posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza inclusiv probele în condiţii care să nu o situeze într-un dezavantaj substanţial faţă de partea adversă.

Totodată, indică recurentul că principiul contradictorialităţii presupune posibilitatea pentru părţile în proces de a i se aduce la cunoştinţă toate dovezile invocate şi observaţiile formulate şi de a face comentarii în legătură cu ele - cauza Vermelen contra Belgiei. A relatat recurentul că după cum rezultă din concluziile expuse de instanta de apel și prima instanta, legea interzice a examina pretentiile invocate în acţiune înaintate împotriva autorităților statului, în instanta de drept civil, în ordine civilă, pe motiv ca ele au fost obiectul examinarii în instantele de drept penal care au adoptat o sentință irevocabilă și că este prevăzută procedura de revizuire a unei sentințe de condamnare de Codul de procedură penală care este una eficienta.

Consideră recurentul că concluziile ambelor instante de judecată, sunt eronate. Ambele instante de judecata au aplicat eronat legea, neaplicînd legea care trebuia să fie aplicata și grosolan au incălcat dreptul la un proces echitabil protejat de art.6 CEDO și dreptul la un remediu efectiv protejat de art.13 CEDO. Invocă recurentul că pretențiile sale înaintate autorităților statului prin acţiune în instanța de drept civil nu este anularea sau revizuirea sentinței de condamnare, deoarece instanța de drept civil nu are astfel de împuterniciri, dar constatarea violării drepturilor civile, la un proces echitabil protejat de art.6 CEDO de către autoritățile statului în cadrul examinării acuzaţiilor penale aduse de către autoritățile statului.

CtEDO nu este o instanta de judecata de drept penal și nu are împuterniciri de a casa o sentință de judecata definitivă, dar examinează pretențiile persoanelor condamnate definitiv în ceea ce priveşte violarea drepturilor acestora protejate de CEDO. Constitutia R.M. și alte reglementari naţionale nu interzic instanțelor de drept civil să examineze pretențiile persoanelor care se consideră victimă a violării drepturilor protejate de CEDO, dar din contra, obligă instanțele de judecată de drept civil să examineze astfel de pretenții și instanțele de judecata de drept civil naţionale deja au o vastă practica în astfel de cauze.

Legislaţia naţională și Constitutia R. M. nu alege care violări ale CEDO pot să fie obiectul examinării în instanțele de drept civil, dar stipulează expres că toate violările drepturilor omului protejate de CEDO vor fi examinate de instantele de judecata atunci cînd sunt înaintate prin acţiune civilă de persoane care se consideră victima acestor violări. Referitor la concluziile ambelor instanțe de judecata precum ca pretențiile înaintate prin acţiune au fost obiectul examinării în instanțele de drept penal în cadrul judecării cauzei penale care a rezultat în condamnarea sa, indică recurentul că pîrîții nu au prezentat careva probe instanței de judecată întru sprijinul acestor concluzii, dar din contra, probele examinate în cadrul acestui proces civil dovedesc incontestabil ca pretențiile formulate în acțiune nu au fost examinate în instanțele de drept penal în cadrul judecării cauzei penale.

4 Afirmă recurentul că prin cererea de chemare în judecata iniţială a cerut a fi recunoscut că a avut loc violarea art.6 CEDO prin faptul că la şedinţa de judecata din 25.05.2005 desfășurată în cadrul judecării dosarului penal, în care a fost examinată cererea de recuzare a instanței de judecată, s-au introdus date mincinoase precum că a fost prezent la şedinţă, și-a expus opinia, deși la acea ședință nu a fost prezent fiind deținut în penitenciar aflîndu-se în greva foamei.

Colegiul penal al Curţii de Apel Chisinau, judecând cauza penală în ordine de apel nu s-a expus asupra falsificării procesului verbal al şedinţei de judecata din 25.05.2005, fapt constatat prin decizia din 31.10.2007 a Curţii de Apel Chisinău, prin care a fost casată integral încheierea din 30.05.2007 a judecătoriei Străseni, fiind dispusă rejudecarea pricinii și pîrîtii nu au prezentat careva probe care ar dovedi că Colegiul penal al Curţii de Apel Chișinău, judecând cauza penală în ordine de apel s-a expus asupra falsificării acestui proces verbal al şedinţei de judecată. Instanța de apel precum și prima instanță nu au examinat aceste pretenții în fond, nu au constatat și nu s-au expus dacă într-adevăr circumstanţele de fapt invocate sunt dovedite prin probele prezentate, încălcînd grav prevederile art.239, alin.(1), 240, alin.(1) si 241, alin.(5) CPC.

Reiterează recurentul că la 14.05.2009 a depus o cerere de concretizare a cerințelor și a invocat un sir de circumstanţe de fapt noi, cu referire la falsificarea actelor procedurale din dosarul penal de către organul de anchetă, instanța de fond și instanța de apel și alte acţiuni ale acestora, prin care, în parte și comulativ au încălcat grav dreptul la un proces echitabil protejat de art.6 CEDO. După cum rezultă din ambele hotărîri judecătoreşti atacate, ambele instanțe de judecată nu au examinat aceste fapte din cererea de concretizare, încălcînd grav prevederile art.239, alin.(1), 240, alin.(1) si 241, alin.(5) CPC. Afirmă recurentul că nici o instanță de judecata care a judecat cauza penală de condamnarea nu a examinat și nu s-au expus asupra faptelor invocate în acţiune.

Un șir de procese verbale de audiere a martorului Rupet, de la ancheta preliminară și din judecată au fost falsificate și semnătură lui la fel, fapt confirmat de acesta în judecată în cadrul judecării cauzei civile și pîrîții nu au negat aceste fapte. Pîrîții erau doar pe poziţia că pretențiile au fost obiectul examinării de către instanțele de drept penal și nu pot fi examinate în civil. Menționează recurentul că instanțe de judecată au constatat că a avut posibilitatea să ia cunoștintă de procesul verbal al şedinţei de judecata în cadrul judecării dosarului penal, însă, pîrîtii nu au prezentat careva probe care ar dovedi că instanța de judecata, conform art.336, alin.(6) CPP l-a înștiințat în scris despre acest drept și el – recurentul nu l-ar fi folosit.

Invocă recurentul că instanta de apel a constatat că este prevăzută procedura de revizuire a sentinței de condamnare și aceasta este una eficienta, însă nu a demonstrat eficiența unei astfel de proceduri prin practica judiciară. Temeiurile de revizuire a sentinței de condamnare, indicate de instanța de apel în decizia sa, sunt exprese și foarte limitate și cum în practica ar fi aplicabile și eficiente în cauza în speță aceste temeiuri și instrumente instanța de apel nu a demonstrat. Menționează recurentul că a utilizat un alt drept protejat de CEDO, Constitutia RM și alte reglementări naţionale, înaintînd acţiunea în speță împotriva autorităților statului la nivel național să dovedească pretențiile sale.

De către instanțele de 5 judecata a fost dispus a fi primită cererea de chemare în judecată, a fost dat curs cererii și a fost dispus pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare. Hotarînd instanțele de judecata că pretențiile pot fi examinate de către instanța de drept civil și odată ce s-a trecut la examinarea pretenţiilor în fond, instanțele de judecată urmau să constate dacă circumstanţele de fapt invocate sunt dovedite și daca faptele dovedite pot aduce atingere articolului 6 CEDO invocate prin acţiune, asupra cărora ambele instanțe de judecată trebuiau sa se expună, ceea ce nu au făcut. A reiterat recurentul că instanța de apel a examinat pricina în lipsa sa nemotivat, în pofida faptului ca la 21.07.2014 a adresat instanței de apel o cerere prin care a informat că personal își va apăra drepturile în judecată.

La data de 18.02.2014 Procuratura Generală a depus referință la cererea de recurs. Examinînd temeiurile recursului, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către Motricală Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 6 admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. În speţă, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlandei), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În baza celor relatate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Motricală Mihail împotriva deciziei din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Motricală Mihail împotriva deciziei din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 7