2ra-200/16 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-200/16 Prima instanță: judecătoria Buiucani, mun.Chişinău (jud.V. Boico) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac) DECIZIE 02 martie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursurile declarate de Procuratura Generală a RM, avocatul Andrei Briceac, în interesele Milei Zandelov, Ministerul Justiţiei al RM împotriva deciziei din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mila Zandelov împotriva Ministerului Justiţiei al RM, Procuratura Generală al RM cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti şi încasarea cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă: La data de 24 iulie 2014, Mila Zandelov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM, Procuratura Generală al RM solicitînd încasarea prejudiciului moral în mărime de 730000 lei pentru supunerea neîntemeiată urmăririi penale pe o perioadă de 8 ani 3 luni şi 27 zile, a prejudiciului moral în sumă de 1200000 lei pentru deţinere ilegală în arest pe o perioadă de 6 luni şi 12 zile, obligarea Procuraturii Generale al RM de a-i prezenta scuze în formă scrisă pentru supunere neîntemeiată urmăririi penale şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că la 02 august 2005, Procuratura Rîşcani mun. Chişinău a pornit urmărirea penală împotriva sa pe semnele elementelor de infracţiune prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal. La data de 13 decembrie 2005, a fost pusă sub învinuire, fiind acuzată precum că, intenţionat, prin abuz de încredere şi înşelăciune a primit de la mai multe persoane mijloace băneşti pentru organizarea plecării la muncă peste hotare, iar ulterior i-a însuşit, cauzând părţilor vătămate daune considerabile. În luna februarie 2006, a părăsit ţara, deoarece simţea presiune din partea organelor de drept şi nu avea încredere în acestea. 1 La data de 06 noiembrie 2008, Procuratura Rîşcani mun.

Chişinău a adoptat ordonanţa de încetare a urmăririi penale împotriva sa, pe motiv că în acţiunile sale nu se prevăd elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal. La data de 20 august 2010, Procuratura Rîşcani mun. Chişinău s-a emis ordonanţa de anulare a ordonanţei de încetare a urmăririi penale şi s-a dispus înaintarea unei noi învinuiri. Motivul anulării ordonanţei de încetare a urmăririi penale a fost că, ordonanţa de încetare a urmăririi penale din 06 noiembrie 2008 este neîntemeiată şi urmează a fi anulată din motivul că procurorul în Procuratura Rîşcani mun. Chişinău, nu s-a expus cu privire la paguba materială cauzată părţii vătămate Lozan Viorel Vasile.

La data de 10 august 2010, Procuratura Rîşcani mun. Chişinău a emis repetat ordonanţa de punere sub învinuire. La data de 02 septembrie 2010, judecătoria Rîşcani mun. Chişinău, a emis un mandat de arestare pe numele reclamantei pentru o perioadă de 30 de zile. La data de 02 septembrie 2010, Procuratura Rîşcani mun. Chişinău a dispus suspendarea urmăririi penale. La data de 11 mai 2011, Procuratura Rîşcani mun. Chişinău a dispus reluarea urmăririi penale, temei servind necesitatea înlăturării încălcărilor admise în cadrul urmăriri penale pe cauza penală nr. 2005021223. La data de 16 mai 2011, Procuratura Rîşcani mun. Chişinău a emis ordonanţa prin care a pornit urmărirea penală în privinţa reclamantei, pe cauza penală nr. 2011028062, din motiv că la data de 17 aprilie 2005, aflându-se la un oficiu din incinta Teatrului de Operă şi Balet, amplasat pe str. Mihai Eminescu, mun.

Chişinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înşelăciune, sub pretextul perfectării documentelor de plecare peste hotare, a primit de la Babencu Ion David bani în sumă de 2100 Euro, după care s-a eschivat de la executarea promisiunii şi de la restituirea banilor primiţi, cauzând lui Babencu Ion un prejudiciu material în proporţii considerabile. La data de 16 mai 2011, Procuratura Rîşcani mun. Chişinău a emis ordonanţa prin care a pornit urmărirea penală în privinţa sa pe cauza penală nr. 2011028063, din motiv că la data de 29 octombrie 2005, aproximativ la ora 13:00, aflându-se în Centrul de Agrement „Moscova” amplasat pe bd. Renaşterii, mun.

Chişinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înşelăciune, sub pretextul perfectării documentelor de plecare peste hotare, a primit de la Lozan Viorel Vasile bani în sumă de 2500 Euro, după care s-a eschivat de la executarea promisiunii şi de la restituirea banilor primiţi, cauzând lui Lozan Viorel Vasile un prejudiciu material în proporţii considerabile. La data de 16 mai 2011, Procuratura Rîşcani mun. Chişinău a emis ordonanţă de conexare a cauzelor penale nr. 2005021223, nr. 2011028062 şi nr. 2011028063 atribuindu-le numărul de bază 2005021223. La data de 30 mai 2011, Procuratura Rîşcani mun. Chişinău a emis ordonanţa prin care a suspendat urmărirea penală.

La data de 06 iulie 2012, prin intermediul avocatului, a depus la Procuratura Generală al Republicii Moldova plîngere împotriva ordonanţei de anulare a ordonanţei de încetare a urmăririi penale din 20 august 2010. 2 La data de 19 iulie 2012, Procuratura mun. Chişinău a emis ordonanţa de respingere a plîngerii, care i-a fost adusă la cunoştinţă la data de 15 octombrie 2012, doar după repetate adresări verbale şi scrise. La data de 19 octombrie 2012, reclamanta prin intermediul avocatului a depus plângere împotriva ordonanţei din 19 iulie 2012, la judecătoria Rîşcani mun. Chişinău. Prin încheierea din 16 noiembrie 2012 a judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău s-a respins ca inadmisibilă plângerea înaintată.

La data de 7 februarie 2013, în baza dosarului de căutare din Republica Moldova, reclamanta a fost reţinută de către autorităţile Republicii Croaţia. La data de 14 martie 2013, avocatul său a depus cerere la Procuratura Rîşcani mun. Chişinău prin care a solicitat deschiderea procedurii de revizuire a încheieri din 16 noiembrie 2012 a judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău. La data de 22 martie 2013, Procuratura Rîşcani mun. Chişinău a emis ordonanţa de refuz în deschiderea procedurii de revizuire. Prin încheierea din 26 aprilie 2013 a judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău s-a recunoscut legală ordonanţa procurorului adjunct al Procuraturii Rîşcani mun. Chişinău din 22 martie 2013, prin care s-a refuzat în deschiderea procedurii de revizuire, iar plângerea avocatului Andrei Briceac, în interesele Milei Zandelov, s-a respins ca neîntemeiată.

La data de 19 august 2013, Zandelov Mila, după ce în Republica Croaţia s-a aflat în arest timp de 6 luni şi 12 zile, a fost extrădată în Republica Moldova. Prin decizia din 28 august 2013 a Curţii de Apel Chişinău, a fost înlocuită măsura preventivă din arest în liberare provizorie sub control judiciar. La data de 29 noiembrie 2013, Procuratura Rîşcani mun. Chişinău a emis ordonanţa privind clasarea cauzei penale nr. 2005021223, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe cauza penală nr. 2005021223, deoarece s-a constatat că acţiunile sale nu întrunesc elementele constitutive ale componenţei de infracţiune prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal şi s-a dispus clasarea cauzei penale nr. 2005021223, măsura preventivă, liberarea provizorie sub control judiciar, aplicată, încetând de drept.

La data de 09 martie 2015, reclamanta a depus o cerere suplimentară prin care a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată suportate în sumă totală de 19940 lei. Prin hotărîrea din 18 mai 2015 a judecătoriei Buiucani mun. Chişinău s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Mila Zandelov şi s-a încasat prejudicial moral în mărime de 200000 lei; s-a obligat procurorul ierarhic superior din Procuratura Generală a RM de a prezenta scuzele oficiale Milei Zandelov, în formă scrisă; s-au încasat cheltuielile de judecată în mărime de 19940 lei. Prin decizia din 10 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de Mila Zandelov şi avocatul acesteia - Andrei Briceac; s-a admis apelul declarat de Procuratura Generală a RM; s-a modificat hotărîrea din 18 mai 2015 a judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău prin micşorarea sumei prejudiciului moral de la 200000 lei la 20000 lei şi a cheltuielilor de judecată de la suma de 19940 lei la 5000 lei. În rest, s-a menţinut fără modificări hotărîrea primei instanţe. La data de 09 decembrie 2015, Procuratura Generală a RM a declarat recurs împotriva deciziei din 10 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd 3 casarea acesteia în partea obligării la prezentarea scuzelor oficiale, cu pronunţarea unei hotărîri în această parte de respingere a cererii. În susţinerea recursului s-a invocat că, hotărîrile instanţelor judecătoreşti sunt parţial neîntemeiate şi pasibile a fi casate, pe motiv că la examinarea pricinii au aplicat eronat normele de drept material.

Consideră că, în privinţa obligării procurorului ierarhic superior din Procuratura Generală de a prezenta Milei Zandelov scuze oficiale pentru supunerea neîntemeiată la răspundere penală, instanţa de fond şi cea de apel eronat au aplicat normele de drept material, deoarece conform art. 12 alin. (1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25.02.98, procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale.

Deci, instanţa de judecată neîntemeiat a obligat procurorul ierarhic superior din Procuratura Generală să aducă scuze oficiale, luând în consideraţie că urmărirea penală a fost condusă de către procurorul din cadrul Procuraturii Rîşcani mun.Chişinău şi nu de către procurorul ierarhic superior din Procuratura Generală. Mai mult ca atât, instanţa de apel subliniază de 2 ori în decizia contestată că scuze oficiale se aduc de către procurorul ierarhic superior, fără a se expune şi asupra faptului că procurorul ierarhic superior este şi procurorul şef al Procuraturii teritoriale. Precizează că, Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de drept, prevede în mod expres termenul de 15 zile, înăuntrul căruia procurorul care a condus/exercitat urmărirea penală sau procurorul ierarhic superior aduc scuze oficiale persoanei achitate.

Acest termen, fiind un termen de decădere şi se calculează din momentul apariţiei dreptului subiectiv la repararea prejudiciului, adică în speţă - din data devenirii irevocabile a ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală. Deoarece, ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a fost emisă la 29.11.2013, termenul de aducere a scuzelor oficiale a expirat. Notează că, Legea nr. 1545 din 25.02.98 nu stabileşte drept obligaţie pusă în sarcina procurorului de a aduce scuze oficiale ex oficio persoanei care a fost achitată într-o cauză penală. Această prerogativă, este exercitată exclusiv la solicitarea persoanei achitate, în termen de 15 zile de la data aducerii la cunoştinţă a ordonanţei de clasare.

Zandelov Mila nu şi-a exercitat dreptul în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală, respectiv această pretenţie urma a fi respinsă, atât de către instanţa de fond cît şi cea de apel. La data de 14 decembrie 2015, Andrei Briceac, în interesele Milei Zandelov, a declarat recurs împotriva deciziei din 10 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd modificare acesteia în partea majorării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, prin încasarea prejudiciului moral în mărime de 730000 lei pentru supunerea neîntemeiată a urmăririi penale pe o perioadă de 8 ani 3 luni şi 27 zile, a prejudiciului moral în mărime de 1200000 lei pentru deţinere ilegală în arest pe o perioadă de 6 luni şi 12 zile şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 19940 lei.

În motivarea recursului s-a invocat că, hotărârile instanţelor de judecată sînt neîntemeiate, fiind adoptate cu încălcarea normelor de drept material şi anume au 4 interpretat eronat prevederile Codului de Procedură Penală al RM şi ale Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998. Susţine că, s-a aflat sub urmărire penală timp de 8 ani 3 luni şi 27 de zile. În tot acest timp, recurenta a simţit presiune din partea autorităţilor naţionale şi a fost nevoită să plece din ţară. Astfel, pe perioada urmăririi penale se afla într-o ţară străină, departe de casa şi familia ei.

Stresul şi şocurile emoţionale la care a fost supusă recurenta în această perioadă cu greu au fost suportate. Declară că, încălcările procesuale comise la urmărirea penală împotriva recurentei au fost recunoscute şi de Procuratura Generală. Aceasta rezultă din concluzia făcută de Procuratura Generală în sesizarea adresată Procuraturii Rîşcani mun. Chişinău în care se menţionează că în rezultatul studierii materialelor cauzei penale au fost stabilite multiple încălcări procesual-penale. Specifică că, recurenta s-a aflat în arest în perioada 07 februarie 2013 - 19 august 2013. În pofida faptului că mandatul de arest emis de autorităţile Republicii Moldova a fost eliberat pe un termen de 30 de zile şi nu a fost prelungit de către acestea, aceasta s-a aflat ilegal în arestul autorităţilor Republicii Croaţia timp de 6 luni şi 12 zile.

Gravitatea suferinţelor fizice şi psihice suportate de către recurentă în rezultatul arestării ilegale sunt cu mult mai mari având în vedere stresul la care a fost supusă fiind arestată într-o ţară străină. În aceste circumstanţe, este evident că ţinerea sub arest a recurentei pentru o perioadă atât de mare, i-а provocat un şoc emoţional psihic greu de suportat. Menţionează că, instanţa de judecată a depăşit limitele judecării apelului şi a încălcat dreptul recurentei la prezumţia vinovăţiei. În sensul dat, se invocă că, instanţa de apel s-a referit la circumstanţe care nu au fost invocate de nici unul dintre participanţii la proces şi nici de către prima instanţă. Mai mult, instanţa de apel s-a expus asupra circumstanţelor de fapt ale pricinii începând cu redarea motivelor pentru care a fost pornită urmărirea penală împotriva recurentei, fapt ce dau dovadă de o imparţialitate a instanţei de judecată.

Opinează că, la aprecierea acţiunilor organului de urmărire penală, instanţa de apel nu a dat nici o apreciere faptului reluării urmăririi penale după o perioadă de 1 an, contrar art. 287 alin. (4) CPP, art. 4 Protocolul nr. 7 CEDO şi impactul acestei circumstanţe asupra pretenţiilor din prezenta cerere de chemare în judecată. La fel, instanţa de apel negând faptul privării ilicite a persoanei de libertate, a menţionat în decizia contestată precum că, arestarea Milei Zandelov a fost generată doar de acţiunile ilegale ale acesteia, respectiv acţiunea înaintată pe acest capăt de cerere urmează a fi respinsă. Consideră că, în condiţiile în care nu există nici o dovadă a ilegalităţii acţiunilor recurentei, prezenta constatare a instanţei de apel este abuzivă, neîntemeiată şi care afectează prezumţia nevinovăţiei.

Suplimentar, gravitatea situaţiei este generată de făptul că, instanţa de judecată efectiv a refuzat să recunoască faptul aflării neîntemeiate a recurentei în arest în alt stat pe parcursul a 6 luni şi 12 zile.

Ori, invocarea de către instanţa de apel precum că, dovada faptului că Statul nu a urmărit scopul de a o aresta pe Mila Zandelov, este că după ce la data de 19.08.2013 aceasta a fost extrădată în Republica Moldova, peste 9 zile şi prin decizia Curţii de Apel 5 Chişinău din 28.08.2013 acesteia i-а fost schimbată măsura preventivă din arest în libertate provizorie sub control judiciar, vine în contradicţie directă cu circumstanţele cauzei, deoarece însăşi autorităţile au emis mandatul de arest pe numele recurentei în baza căruia ea a fost arestată de autorităţile Republicii Croaţia la data de 07 februarie 2013. Accentuiază că, interpretarea de către instanţele de fond a prevederilor Legii nr. 1545, prin prisma circumstanţelor concrete ale speţei şi mărimea prejudiciului moral oferit dă dovada ineficienţei remediului oferit de această lege.

Recurenta constată cu regret că, autorităţile statului apreciază faptul supunerii neîntemeiată la urmărire penală pe parcursul a 8 ani şi faptul deţinerii ilegale sub arest pe parcursul a 6 luni doar la suma de 20000 lei, înţelegând că compensaţia urmează a fi racordată la situaţia financiară a statului, iar scopul compensaţiei nu constă în atribuirea unor foloase necuvenite, consideră totuşi că prioritar în asemenea categorii de litigii trebuie să fie aprecierea echitabilă a încălcării admise de autorităţi. La data de 27 ianuarie 2016 Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instnaţei de apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de respindere a acţiunii.

Relatează că, despăgubirea acordată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu daunele morale este menită să furnizeze o compensaţie financiară pentru un prejudiciu moral, cum ar fi suferinţe psihice sau fizice. Dacă se stabileşte existenţa unor astfel de daune, şi în cazul în care Curtea consideră că este necesară o compensaţie bănească, ea va face o evaluare pe o bază echitabilă, luând în considerare standardele care decurg din jurisprudenţa sa. Însă, cu referire la situaţia în speţă suma respectivă nu poate fi considerată o reparaţie echitabilă în sensul art. 41 din Convenţie.

Susţine că conform punctul 25 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 09 din 09 octombrie 2006 cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează repararea prejudiciului moral, instanţele judecătoreşti la determinarea mărimii compensaţiei pentru prejudiciul moral, trebuie neapărat să ia în considerare atît aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferinţelor psihice sau fizice părţii vătămate, cît şi datele obiective care certifică acest fapt. Obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferinţe psihice sau fizice suportate) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral acesta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanţe şi în baza căror acţiuni/inacţiuni i-au cauzat suferinţe morale (psihice) sau fizice, prin ce se manifestă acestea.

Respectiv, efectuarea măsurilor operative de investigaţii este obligaţia organului de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi circumstanţele şi persoana care a comis infracţiunea. Toate măsurile procesuale ce au fost întreprinse sunt prevăzute de lege, care sunt necesare într-o societate democratică, au un scop legitim de a asigura lupta cu criminalitatea şi acest scop este proporţional anumitor restricţii care pot avea loc în cadrul desfăşurării lor.

În acest sens, menţionează că, conform pct. 19 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 8 din 24 decembrie 2012 cu privire la examinarea litigiilor privind repararea prejudiciului moral şi material cauzat persoanelor deţinute prin violarea art. 3, 5, 8 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prejudiciul material şi moral urmează a fi reparate doar 6 dacă se stabileşte violarea Convenţiei, dacă a fost stabilit prejudiciul şi dacă există o legătură de cauzalitate între violarea Convenţiei şi prejudiciul pretins. Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirii acordate cu titlu de prejudiciu moral instanţa de judecată a aplicat eronat normele dreptului material ce ţin de soluţionarea prezentului litigiu, apreciind arbitrar argumentele participanţilor la proces.

Indică că, prejudiciul moral în accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului nu are un scop punitiv, ci mai curînd unul reparatoriu şi preventiv. Finalitatea constatării şi determinării prejudiciului moral rezidă în acordarea unei satisfacţii echitabile menite să atenueze suferinţele victimei. În acest sens, Curtea nu urmăreşte pedepsirea statului în culpă pentru încălcările Convenţiei şi a protocoalelor acesteia, ci încearcă, în primul rind să repună victima pe poziţia în care aceasta se afla anterior săvîrşirii încălcării. La fel, evidenţiază că, instanţa de judecată nu trebuie să-şi formeze o idee preconcepută conform căreia presupusa încălcare a unui drept implică în mod obligatoriu şi existenţa unui prejudiciu, este necesar de stabilit prin probe, dacă a existat în mod veridic un prejudiciu.

Respectiv, un asemenea comportament are efect nociv nu doar pentru societate cît şi pentru cadrul legal din motiv că se creează un precedent care cu trecerea timpului este tot mai greu de remediat. Legătura de cauzalitate între încălcare şi prejudiciu urmează a fi probată de către intimat/reclamant. Astfel, la materialele dosarului nu au fost prezentate probe veridice, admisibile, pertinente şi concludente care să confirme faptul prejudicierii considerabile a acesteia. Totodată, reieşind din jurisprudenţa CEDO, survenirea prejudiciului ca urmare a săvârşirii încălcării trebuie să fie certă şi nu presupusă (cauza Van Droogenbroek v. Belgia). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a refuzat acordarea unei reparaţii echitabile pe motiv că intimatul nu a probat suficient argumentele sale precum că acesta ar fi obţinut o eliberare din detenţie în cazul în care ar fi beneficiat de garanţiile art. 5 §4.

Consideră că, instanţa admiţînd parţial acţiunea nu a compensat cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, dar a încasat integral cheltuielile de judecată din bugetul de stat. Ori, stabilind dacă costul asistenţei juridice solicitate de reclamant este rezonabil, CEDO a luat în calcul noutatea şi complexitatea chestiunilor de fapt şi de drept puse în discuţie (Manole şi alţii c. Moldovei, 13/07/2010, § 11). Pe de altă parte, dacă cauza este repetitivă şi există o jurisprudenţă bine stabilită în privinţa chestiunilor disputate, CEDO a acordat o compensaţie mai mică pentru asistenţa juridică (Oprea c. Moldovei, 21/12/2010, § 55). Cheltuielile de asistenţă juridică trebuie să fie realmente angajate, necesare şi rezonabile, principii pe care, le consideră ca fiind ne luate în considerare de către instanţa de apel.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 10 noiembrie 2015, iar Procuratura Generală a RM şi avocatul Andrei Briceac, în interesele Milei Zandelov, au declarat recurs la data de 09 decembrie 2015 şi respectiv la 14 decembrie 2015, ceea ce denotă că recursurile sunt declarate în termen. Cu referire la recursul declarat de Ministerul Justiţiei la data de 27 ianuarie 2016, instanţa de recurs îl consideră în termen, deoarece conform fişei de 7 corespondenţă, Ministerul Justiţiei a recepţionat decizia contestată la data de 30.11.2015.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de avocatul Andrei Briceac, în interesele Milei Zandelov, întemeiat şi care urmează a fi admis în sensul modificării deciziei instanței de apel, iar recursurile declarate de Procuratura Generală a RM şi de Ministerul Justiției al RM neîntemeiate şi care urmează a fi respinse din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanțe.

Din materialele cauzei rezultă că Mila Zandelov a înaintat acţiune în instanţa de judecată împotriva Procuraturii Generale a RM şi Ministerului Justiţiei al RM privind încasarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale cît şi termenul derulării procedurilor, solicitînd pentru supunerea neîntemeiată la urmărire penală timp de 8 ani 3 luni şi 27 de zile a prejudiciului moral în sumă de 730000 lei şi pentru deţinerea ilegală sub arest pe parcursul a 6 luni şi 12 zile a prejudiciului moral în mărime de 1200000 lei.

La fel, s-a constatat că, procedura de anchetă în privinţa reclamantei a fost pornită la 02.08.2005 şi finisată la 29.11.2013, generînd numărul mare de plîngeri ale persoanelor vătămate, care nu se cunoşteau şi respectiv nu cunoşteau despre faptul pornirii urmăririi penale la cererea unuia din ei, înregistrînd cererile lor în diferite timpuri şi ani; de acţiunile Milei Zandelov care în loc să conlucreze cu organele de anchetă şi să ajute la dezlegarea justă şi rapidă a plîngerilor părţilor vătămate a părăsit teritoriul Republicii Moldova, organele de anchetă întîlnind deficultăţi la soluţionarea unor chestiuni de anchetă şi respectiv, care nu şi-au motivat de plin soluţiile, omiţînd să se expună pe unele plîngeri, ori expunîndu-se pe faptele unor persoane care nu au înregistrat plîngeri la acel moment.

Colegiul reţine că, instanţa de apel corect a constatat faptul atragerii ilegale la răspundere penală a Milei Zandelov, odată ce prin ordonanţa Procuraturii Rîşcani mun. Chişinău din 29 noiembrie 2013 a fost clasată cauza penală nr. 2005021223, fiind dispusă scoaterea integrală de sub urmărire penală pe cauza penală nr. 2005021223 a Milei Zandelov, urmare a constatării că acţiunile ei nu întrunesc elementele constitutive ale componenţei de infracţiune prevăzută de art. 190 alin. (5) CP al RM. Tot aici, Colegiul menţionează că instanţa de apel verificând legalitatea cerinţelor înaintate de Mila Zandelov privind reparararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii, prin prisma prevederilor Legii nr. 1545, corect a concluzionat că cerinţele acesteia se încadrează în normele materiale menţionate supra şi urmează a fi parţial admise.

Prin urmare, instanţa de apel just a stabilit că Mila Zandelov, în baza prevederilor art. 1405, 1423 Cod civil, şi art. 11 alin. (1) al Legii privind modul de 8 reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25.02.98, are dreptul de a solicita repararea prejudiciului moral pentru supunerea neîntemeiată la urmărire penală. Astfel, prin decizia din 10 noiembrie 2015, instanţa de apel a respins apelul depus de Mila Zandelov şi avocatul acesteia - Andrei Briceac; a admis apelul declarat de Procuratura Generală a RM; a modificat hotărîrea din 18 mai 2015 a judecătoriei Buiucani mun. Chişinău prin care a micşorat suma prejudiciului moral de la 200000 lei la 20000 lei şi a cheltuielilor de judecată de la suma de 19940 lei la 5000 lei.

În rest, a menţinut fără modificări hotărîrea primei instanţe. La caz, însă instanța de recurs constată că suma prejudiciului moral dispus spre încasare în mărime de 20000 lei este una infimă, motiv din care urmează a fi majorată după cum urmează. Conform art.1405 alin.(1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală in calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate in folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Conform art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată in funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura in care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd in considerare circumstanţele in care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Conform art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, prin acţiuni ilicite se subînţeleg acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale in timpul procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

Conform art. 3 alin.(1) lit. a) al aceeaşi Legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale 9 a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Articolul 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti statuează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate şi rezultînd din specificul acţiunii, instanţa de recurs constată că instanţa de apel, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, justificat a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, însă incorect a determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat Milei Zandelov ca urmare a acţiunilor ilegale a organului de urmărire penală. În contextul dat, este de menţionat faptul că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă că indemnizaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire.

În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încît acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

În vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, suferinţele morale cauzate, starea de stres şi frustrare cauzate Milei Zandelov, durata urmăririi penale, precum şi durata aflării acesteia în starea de arest preventiv, instanţa de recurs apreciază că în prezenta cauză sunt motive întemeiate de a majora cuantumul prejudiciului moral stabilit de instanţa de apel până la 150000 lei, sumă care, în opinia instanţei, poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacţie echitabilă persoanei vătămate, în speţă – Zandelov Mila.

În asemenea împrejurări, se constată ca lipsită de suport legal afirmaţia susţinută în recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM precum că Zandelov Mila nu a prezentat probe veridice, admisibile şi pertinente care ar confirma faptul prejudicierii considerabile a acesteia şi respectiv, nu este temei de a genera obligaţiunea statului de a repara prejudiciul moral cauzat acesteia, deoarece acestea se combat prin constatările menţionate supra. Or, prevederile art. 6 lit. a) şi b) Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 indică direct că, dreptul 10 la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

Astfel, în sensul dispoziţiilor citate supra este de înţeles că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de anchetă sunt necesare unele condiţii speciale şi anume că fapta ilicită, în calitate de condiţie generală a răspunderii delictuale, are particularităţi în materia respectivă, aşa fiind nu orice acţiune ilicită a organelor de anchetă şi judecată atrage răspunderea statului. O altă condiţie necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitare, care şi atestă admiterea erorii judiciare şi prejudicierea neîntemeiată a persoanei. Pe cînd la caz s-a constatat cu certitudine că prin ordonanţa din 29 noiembrie 2013 a Procurorului în Procuratura Rîşcani mun.

Chişinău, a fost dispusă scoaterea integrală de sub urmărire penală a Milei Zandelov pe cauza penală nr. 2005021223, pe fapta comiterii infracţiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, iar măsura preventivă – liberarea provizorie sub controlul judiciar, aplicată în privinţa acesteia, a fost încetată de drept, ceea ce în sensul art. 284 alin. (1) Cod de procedură penală, constituie act de reabilitare şi finalizare în privinţa Milei Zandelov a oricăror acţiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată. Alte argumente invocate de invocate de recurenți, în susținerea poziției sale, nu pot fi reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate supra şi se axează asupra circumstanțelor care au fost constatate şi elucidate pe deplin de instanța de apel, avînd la bază cumulul de probe, care au fost administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susținute de normele de drept material.

Din considerentele menționate şi avînd în vedere că circumstanțele pricinii au fost constatate de către instanța de apel, iar verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de Procuratura Generală a RM şi de Ministerul Justiţiei al RM; de a admite recursul declarat de către avocatul Andrei Briceac, în interesele Milei Zandelov, şi de a modifica decizia instanței de apel în partea majorării sumei încasate cu titlu de prejudiciul moral cauzat Milei Zandelov prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti în mărime de 150000 lei, iar în rest de a menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție, d e c i d e : Se resping recursurile declarate de Procuratura Generală a RM şi de Ministerul Justiției al RM. Se admite recursul depus de către avocatul Andrei Briceac, în interesele Milei Zandelov.

Se modifică decizia din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mila Zandelov 11 împotriva Ministerului Justiţiei al RM, Procuratura Generală al RM cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti şi încasarea cheltuielilor de judecată, după cum urmează: Se majorează cuantumul sumei prejudiciului moral încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul Milei Zandelov de la 20000 (douăzeci mii) lei până la 150000 (o sută cincizeci mii) lei. În rest, decizia din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău se menține.

Decizia este irevocabilă. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 12