2rc-171/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: Al. Gheorghieş dosarul nr: 2rc-171/15 DECIZIE 11 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Agenţia Rezerve Materiale în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii Comerciale „Cereale - Flor” Societate pe Acţiuni cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de sine împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2014, prin care a fost continuată procedura de insolvabilitate şi intrarea în faliment a debitorului Societate Comerciale „Cereale - Flor” Societate pe Acţiuni cu dizolvarea întreprinderii, desemnat în calitate de lichidator Întreprinzătorul Individual „Victor Magnet” constată: La 15 iunie 2010, SC „Cereale - Flor” SA a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de sine.

În motivarea acţiunii a invocat că la 01 mai 2010, datoria societăţii era de 77,5 milioane lei, fiind constituită din datoriile cu privire la facturile comerciale - 47,3 milioane lei cu privire la retribuirea muncii - 3,9 milioane lei, faţă de buget - 4,9 milioane lei, din care 1,1 milioane lei o constituie penalitatea, din care - 3,4 milioane lei reprezintă datoriile faţă de bugetul de stat şi 1,5 milioane lei - la bugetul local, prime de asigurări sociale -1,7 milioane lei, din care 0,1 milioane lei – penalităţi, prime de asigurări medicale - 0,2 milioane lei, credit bancare -19,0 milioane lei, din care - 4,6 milioane lei dobânda neachitată, datorii ca rezultat al arendării tehnicii agricole - 27,5 milioane lei.

Susţine că la 24 februarie 2010, Agenţia Rezerve Materiale a înaintat în Procuratura Generală o cerere cu prin care a solicitat 31,9 milioane lei pentru consumul neautorizat din rezervele de stat, totodată având şi o datorie în valoare de 27 milioane lei către Servmecanagro pentru tehnica agricolă procurată în leasing, suma nereflectată în bilanţ, deoarece termenul de scadenţă este perioada anilor 2010-2011 şi nu au fost emise facturile respective. Invocă că nu posedă mijloace financiare nici pentru a achita datoriile istorice, nici pentru a continua activitatea, iar apelarea la resurse financiare din exterior este imposibilă, ţinând cont de situaţia falimentară la care a fost adusă 1 întreprinderea, având conturi bancare deschise la BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA, BC „Banca Socială” SA, BC „Moldova - Agroindbanc” SA Menţionează că valoarea activelor nete este de 14,7 milioane lei, pasivele acesteia fiind de 21,4 milioane lei.

Îşi întemeiază acţiunea în baza dispoziţiilor art. 22 din Legea insolvabilităţii. Solicită intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de sine, cauzată de incapacitatea de plată. Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 24 iunie 2010, a fost admisă cererea spre examinare, aplicate măsurilor de asigurare în scopul prevenirii modificării stării bunurilor. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 29 septembrie 2010, a fost admisă cererea debitorului, intentată procedura de insolvabilitate faţă de SC „Cereale-Flor” SA, cu menţinerea măsurilor de asigurare dispuse anterior. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 12 martie 2012, a fost aprobat planul de restructurare a SC „Cereale-Flor” SA, desemnat în calitate de administrator al procedurii de insolvabilitate ÎI „Iurie Bucataru”, interzisă, pe perioada planului, întreprinderea oricăror executări şi acţiuni cu masa debitoare a SC „Cereale - Flor” SA.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 iulie 2012, a fost casată integral hotărârea Curţii de Apel Economice din 12 martie 2012, emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea administratorului cu privire la confirmarea planului de structurare a SC „Cereale - Flor” SA în proces de insolvabilitate cu trimiterea pricinii Curtea de Apel Bălţi pentru continuarea examinării procedurii de insolvabilitate a SC „Cereale - Flor” SA. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 18 februarie 2013, s-a admis cererea de demisie a administratorului procesului de insolvabilitate a SC „Cereale - Flor” SA, ÎI „Iurie Bucataru” şi s-a desemnat în funcţie de administrator al procesului de insolvabilitate a SC „Cereale - Flor” SA, ÎI „Oleg Tabuncic”.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 01 august 2014, a fost destituit din funcţia de administrator al SC „Cereale - Flor” SA, ÎI „Oleg Fabuncic”, desemnat în funcţie de administrator ÎI „Victor Magnet”. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2014, a fost continuată procedura de insolvabilitate şi intrarea în faliment a debitorului SC „Cereale - Flor” SA cu dizolvarea întreprinderii, desemnat în calitate de lichidator Întreprinzătorul Individual „Victor Magnet”. La 31 decembrie 2014, Agenţia Rezerve Materiale a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii recurate cu strămutarea pricinii la o altă instanţă de judecată de acelaşi grad.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerând că instanţa de insolvabilitate eronat a aplicat normele de drept material şi procedural. Consideră că la adoptarea deciziei cu privire la dizolvarea debitorului insolvabil, instanţa de insolvabilitate a depăşit limita împuternicirilor stabilite în art. 5 al Legii insolvabilităţii, care prevede că instanţa are un rol de supraveghere şi dirijare a procesului de insolvabilitate în cadrul căreia participă prin aprobarea 2 anumitor acte de dispoziţie în scopul confirmării sau anulării anumitor acţiuni sau acte, apărute pe mersul întregii proceduri.

Menţionează că atât pentru instanţă, cât şi pentru participanţii la proces este important a conştientiza că soarta debitorului şi masei debitoare ţine doar de decizia şi activitatea organelor nejurisdicţionale (administrator, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor), instanţa fiind doar acea care legitimează adoptarea unei sau alte decizii a organelor nejurisdicţionale.

Remarcă că la adoptarea încheierii instanţa nu a luat în consideraţie doleanţa debitorului cu privire la amânarea adoptării deciziei procedurii de insolvabilitate până la finisarea inventarierii bunurilor din masa debitoare şi creanţelor curente, examinarea Poruncii Guvernului nr. 1218-247 din 01 decembrie 2014 cu privire la situaţia creată la SC „Cereale - Flor” SA, la punct, care păstrează cantităţi considerabile de grâu alimentar din rezervele materiale ale statului, precum şi ajutoarele umanitare, parvenite în adresa statului, devenind un punct de strategie pentru ţară în asigurarea securităţii alimentare a populaţiei şi economiei naţionale şi concomitent, ca obiect de privatizare, care a fost readresată către Ministerul Justiţiei, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Economiei, inclusiv Agenţiei Proprietăţii publice, precum şi până la finisarea expertizei judiciare de reevaluare a obiectivelor de imobil, care a început cu o săptămână până la adunarea creditorilor, în cadrul anchetei pe cauza penală pornită pe faptul însuşirii ilegale a bunurilor care aparţin SC „Cereale - Flor” SA, cu nr. de înregistrare 2013790174. Mai indică că în Monitorul Oficial al RM cu nr. 345 – 351 din 21 noiembrie 2014, a fost publicat anunţul cu privire la desfăşurarea adunării generale a creditorilor pe 03 decembrie 2014, care însă, nu a avut loc din cauza lipsei cvorumului necesar,

adunarea repetată fiind stabilită pentru 12 decembrie 2014. Afirmă că la 15 decembrie 2014, în cadrul şedinţei de judecată, administratorul insolvabilităţii Victor Magnet, a informat instanţa de insolvabilitate, creditorii despre rezultatele preliminare a inventarierii prin care au fost stabilite multe încălcări şi neconcordanţe dintre datele din evidenţa contabilă şi situaţia de facto. Cu referire la menţiunea instanţei de insolvabilitate din încheierea recurată că aceasta nu se supune nici unei căi de atac, recurentul o consideră în contrară practicii judiciare în domeniul insolvabilităţii şi legislaţiei în vigoare. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 54, 68, 107, 108, 109, 110, 111, 112, 113, 114 al Legii insolvabilităţii.

La 31 decembrie 2014, SC „Atc - Agrotehcomerţ” SA a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii recurate cu strămutarea pricinii la o altă instanţă de judecată de acelaşi grad. În motivarea recursului a invocat că nu există nici o decizie a comitetului de creditori sau a adunării creditorilor cu privire la aplicarea faţă de debitor a procedurii de faliment şi/ sau valorificării masei debitoare şi/sau dizolvării, astfel, conform prevederilor art. 54 al. (l) lit. b), aprobarea deciziei asupra sistării activităţii debitorului şi lichidării acestui ţine de competenţa exclusivă a adunării creditorilor, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că atribuţiile exclusive ale adunării creditorilor nu pot fi transmise unor alte organe sau persoane.

3 Susţine că prin mai multe hotărâri ale adunării creditorilor s-a decis aplicarea faţă de debitorul procedurii de reorganizare La fel se indică că nu există raportul administratorului de insolvabilitate, în care se va propune aplicarea faţă de debitorul procedurii de faliment şi/ sau valorificării masei debitoare şi/sau dizolvării acestuia, mai mult ca atât administratorul de insolvabilitate nici nu a finisat efectuarea inventarierii masei debitoare şi/sau dizolvării. De asemenea, recurentul SC „Atc - Agrotehcomerţ” SA indică că menţiunea instanţei de insolvabilitate din încheierea recurată precum că aceasta nu se supune nici unei căi de atac este contară practicii judiciare în domeniul insolvabilităţii şi legislaţiei în vigoare.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din suportul probator prezent la materialele pricinii rezultă că SC „Cereale - Flor” SA a depus la 15 iunie 2010 cerere introductivă cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de sine (f. d. 2). Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 24 iunie 2010, a fost admisă cererea spre examinare, aplicate măsurilor de asigurare în scopul prevenirii modificării stării bunurilor. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 29 septembrie 2010, a fost admisă cererea debitorului, intentată procedura de insolvabilitate faţă de SC „Cereale-Fluor” SA, cu menţinerea măsurilor de asigurare dispuse anterior. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 12 martie 2012, a fost aprobat planul de restructurare a SC „Cereale - Flor” SA, desemnat în calitate de administrator al procedurii de insolvabilitate ÎI „Iurie Bucataru”, interzisă, pe perioada planului, întreprinderea oricăror executări şi acţiuni cu masa debitoare a SC „Cereale - Flor” SA.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 iulie 2012, a fost casată integral hotărârea Curţii de Apel Economice din 12 martie 2012, emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea administratorului cu privire la confirmarea planului de structurare a SC „Cereale - Flor” SA în proces de insolvabilitate cu trimiterea pricinii Curtea de Apel Bălţi pentru continuarea examinării procedurii de insolvabilitate a SC „Cereale - Flor” SA. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2014, a fost dispusă continuarea procedurii de insolvabilitate şi intrarea în faliment a debitorului SC „Cereale - flor” SA cu dizolvarea întreprinderii, desemnat în calitate de lichidator Întreprinzătorul Individual „Victor Magnet” (f. d.153 ). La adoptarea acestei soluţii, instanţa de insolvabilitate şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 115, 116 din Legea insolvabilităţii.

4 Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Conform prevederilor art. 115 alin. (1) lit. b) al Legii insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate decide prin încheiere intrarea imediată în faliment, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare, în cazul în care niciunul dintre participanţii la procedură nu a propus un plan al procedurii de restructurare, în condiţiile şi termenele stabilite de prezenta lege, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de insolvabilitate va pronunţa, prin încheierea de intrare în faliment, dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune desemnarea unui lichidator, stabilirea atribuţiilor acestuia, precum şi valorificarea şi lichidarea masei debitoare.

Având în susţinere prevederile normelor enunţate, se constată că încheierile adoptate în baza art. 115 al Legii insolvabilităţii nu se supun contestării cu recurs, fapt ce denotă incontestabil că şi încheierea instanţei de insolvabilitate din 15 decembrie 2014, prin care a fost dispusă continuarea procedurii de insolvabilitate şi intrarea în faliment a debitorului SC „Cereale - Flor” SA cu dizolvarea întreprinderii nu este susceptibilă contestării cu recurs, fapt ce impune respingerea recursurilor declarate de. Agenţia Rezerve Materiale şi SC „Atc - Agrotehcomerţ” SA. Ca urmare, invocarea recurenţilor Agenţia Rezerve Materiale şi SC „Atc - Agrotehcomerţ” SA precum că menţiunea instanţei de insolvabilitate în încheierea recurată că aceasta nu se supune nici unei căi de atac contravine practicii judiciare şi prevederilor legale, constituie o afirmaţie declarativă fără suport legal.

În susţinerea acestei opinii instanţa de recurs evidenţiază şi Recomandarea nr. 70 cu privire la particularităţile aplicării art. 114, 115, combinate cu alte articole din Legea insolvabilităţii, unde Curtea Supremă de Justiţie relevă că încheierile adoptate prin prisma art. 115 al Legii insolvabilităţii urmează să constituie obiect de verificare a legalităţii în ordine de recurs numai în cazul contestării de către solicitant a încheierii privind respingerea cererii de anulare a Hotărârii adunării creditorilor de intrare în faliment, or în situaţia constatării ilegalităţii Hotărârii Adunării şi, după caz, casării încheierii privind respingerea cererii de anulare, încheierea de intrare în faliment îşi pierde fundamentul juridic devenind grav viciată în sensul lipsei temeiului juridic ce justifică o asemenea procedură.

La caz, însă nu suntem în prezenţa contestării încheierii privind respingerea cererii de anulare a Hotărârii adunării creditorilor de intrare în faliment.

Nu poate fi reţinută de instanţa de recurs nici afirmaţia recurenţilor cu referire la faptul că în cazul acceptării de către instanţa de recurs a faptului că încheierea instanţei de insolvabilitate din 15 decembrie 2014 nu se supune contestării, se vor încălca drepturile lor la un proces echitabil şi un recurs efectiv prevăzute de Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, or dispoziţiile expres prevăzute de legislatorul naţional a 5 categoriilor de acte judecătoreşti susceptibile recursului în cauzele de insolvabilitate este conformă standardelor procedurale relevante şi garantate de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, o asemenea reglementare juridică încadrându-se pe deplin în marja de apreciere recunoscută autorităţilor statale în configurarea cadrului intern relevant.

Referitor la solicitarea recurentului Agenţia Rezerve Materiale cu privire la strămutarea pricinii la o altă instanţă de judecată de acelaşi grad, instanţa de recurs remarcă că o cerere în acest sens, în conformitate cu prevederile art. 43 CPC, urma a fi depusă în instanţa de insolvabilitate pentru soluţionare, or la caz recursurile au fost înaintate împotriva încheierii prin care a fost dispusă continuarea procedurii de insolvabilitate şi intrarea în faliment a debitorului SC „Cereale - Flor” SA, dar nu de strămutare a pricinii. Distinct de cele relatate, având în vedere că încheierea Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2014 nu este susceptibilă recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de către Agenţia Rezerve Materiale şi SC „Atc - Agrotehcomerţ” SA.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se resping recursurile declarate de Agenţia Rezerve Materiale şi Societatea Comercială „Atc - Agrotehcomerţ” Societate pe Acţiuni împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii Comerciale „Cereale - Flor” Societate pe Acţiuni cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de sine. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari 6