3ra-248/15 — Contestarea actului administrativ şi anularea titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren

prima instanţă: M.Moraru dosarul nr. 3ra-248/15 instanţa de apel: I.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Pleşco Agafia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pleşco Agafia împotriva Consiliului orăşenesc Ungheni şi Poia Vladimir, succesori în drepturi Poia Larisa privind contestarea actului administrativ şi anularea titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 octombrie 2014 prin care s-a respins apelul declarat de Pleşco Agafia şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 30 iulie 2014, c o n s t a t ă La 13 noiembrie 2013 Pleşco Agafia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc Ungheni şi Poia Vladimir, succesori în drepturi Poia Larisa privind contestarea actului administrativ şi anularea titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, este proprietarul casei de locuit din str. A. Marinescu 29, or. Ungheni, în baza contractului de donaţie din 07.02.1997 şi titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren din 13.11.2001. Indică că proprietar al bunului imobil vecin din str. A. Marinescu 27, este Poia Vladimir în baza actului de recepţie nr. 9 din 09.08.1988 şi a titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 3054 din 19.06.2001. Menţionează că în baza dispoziţiei primarului oraşului Ungheni nr. 312 din 06.11.2001 i s-a atribuit 0,1 ha teren aferent casei de locuit. La fel şi vecinului Poia 1 Vladimir prin dispoziţia primarului nr. 144 din 12.06.2001 i s-a atribuit în proprietate 0,1 ha teren aferent casei de locuit.

Consideră că dispoziţiile menţionate contravin normelor legale, întrucît la atribuirea loturilor de teren au fost ignorate prevederile Legii nr. 354 din 28.10.2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, prin stabilirea hotarului bunului imobil prin mijlocul construcţiei şi limitarea căii de acces, fapt care confirmat şi prin măsurările efectuate repetat la data de 19.07.2013 de către OCT Ungheni de comun cu inginerul cadastral al Primăriei Ungheni. La 04.10.2013 a depus cerere prealabilă către Consiliul orăşenesc Ungheni, însă a primit răspuns negativ. Solicită reclamanta, anularea parţială a dispoziţiei primarului or.

Ungheni nr. 312 din 06.11.2001, în partea ce ţine de atribuirea în proprietate lui Pleşco Agafia a terenului cu suprafaţa de 0, 1 ha, situat în oraşul Ungheni, str. A.Marinescu 29; anularea titlului de proprietate nr. 3734-01 din 13.11.2001 eliberat pe numele Agafiei Pleşco; anularea parţială a dispoziţiei primarului oraşului Ungheni nr. 144 din 12.06.2001 în partea ce ţine de atribuirea în proprietate lui Poia Vladimir a terenului cu suprafaţa de 0, 1 ha, situat în oraşul Ungheni, str. A.Marinescu 27; anularea titlului de proprietate nr. 3054 din 19.06.2001 eliberat pe numele lui Poia Vladimir şi obligarea Consiliului orăşenesc Ungheni să elibereze noi titluri de autentificare a dreptului deţinătorului de teren lui Pleşco Agafia şi Poia Vladimir.

Pe parcursul examinării cauzei, Poia Vladimir a fot înlocuit în proces cu succesorul în drepturi Poia Larisa. Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 30 iulie 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Pleşco Agafia a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de Pleşco Agafia şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 30 iulie 2014. La 12 ianuarie 2015 Pleşco Agafia a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În susţinerea recursului s-a invocat încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

Susţine că prin respingerea acţiunii i s-a încălcat în mod direct dreptul de proprietate asupra imobilului. De asemenea consideră că primarul oraşului Ungheni şi-a depăşit atribuţiile prin atribuirea terenului în proprietate lui Pleşco Agafia şi Poia Vladimir, întrucît indică că atribuirea terenurilor ţine doar de competenţa Consiliului local, iar în astfel de 2 circumstanţe atît dispoziţia primarului privind atribuirea terenurilor în proprietate, cît şi titlurile de autentificare sunt nule. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Pleşco Agafia urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pleşco Agafia este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că 3 cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurentă în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pleşco Agafia ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Pleşco Agafia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Valentina Clevadî 4