2r-182/15 — Încasarea datoriei contractuale etc.

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.2r-182/15 prima instanță: Judecătoria Șoldănești (judecător E.Lavciuc) instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (judecători: I.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi) DECIZIE 11 martie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Maria Ghervas examinând recursul declarat de către Balanici Octavian, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Marico&Co” împotriva lui Balanici Octavian privind încasarea datoriei contractuale, penalității şi cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălți din 15 ianuarie 2015 prin care a fost respinsă cererea apelantului Balanici Octavian privind repunerea în termen a apelului și restituită cererea de apel ca fiind depusă tardiv, a c o n s t a t a t: La 10.07.2014, reclamantul SRL „Marico&Co” s-a adresat în judecată împotriva pârâtului Balanici Octavian prin care a solicitat încasarea datoriei contractuale, penalității şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 02.04.2013 a perfectat cu pârâtul contractul de vânzare-cumpărare nr.57 din 02.04.2013 potrivit căruia compania SRL „Marico&Co” a livrat lui Balanici Octavian semințe de porumb genetice Limagrain, iar pârâtul s-a obligat să achite până la 01.06.2013 costul acestora în sumă de 3250 euro. A menționat, că somația din 20.02.2014 nu a fost percepută de pârât din motivul aflării sub arest la domiciliu, însă potrivit contractului pârâtul şi-a asumat riscul unei penalități în mărime de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere a plății. Astfel, reclamantul s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta acțiune prin care a solicitat încasarea de la pârât a datoriei contractuale de bază în sumă de 3250 euro, penalitatea de întârziere pentru 180 zile în sumă de 2925 euro şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Șoldănești din 01.10.2014 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Balanici Octavian în beneficiul SRL „Marico&Co” datoria contractuală în mărime de 3250 euro, penalitatea de întârziere în mărime de 2925 euro, în total suma de 6175 euro şi cheltuielile de judecată în mărime de 3545 lei. La 05.12.2014, Balanici Octavian a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe din 01.10.2014, prin care a solicitat repunerea în termen a apelului din motivul aflării în concediu medical în perioada 28.10.2014 – 04.12.2014, casarea hotărârii și remiterea pricinii la rejudecare în prima instanță. Prin încheierea Curţii de Apel Bălți din 15.01.2015 a fost respinsă cererea apelantului Balanici Octavian privind repunerea în termen a apelului și restituită cererea de apel ca fiind depusă tardiv.

Nefiind de acord cu încheierea instanței de apel din 15.01.2015, Balanici Octavian a declarat recurs prin care a solicitat casarea integrală a încheierii şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat că încheierea instanţei de apel este ilegală, deoarece nu s-a ținut cont de faptul că nu a participat la examinarea pricinii în primă instanță, iar copia dispozitivului hotărârii Judecătoriei Șoldănești din 01.10.2014 a primit-o prin poștă la 30.10.2014. Totodată, a menționat că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că a fost bolnav și nu a avut posibilitatea depunerii cererii de apel în termen de 30 zile. Astfel, consideră că instanța de apel neîntemeiat i-a respins și restituit cererea de repunere în termenul de apel, iar pe cale de consecință a menționat că este ilegală și restituirea cererii de apel declarat împotriva hotărârii primei instanțe.

A mai relevat, că starea sănătății oricărui bolnav se constată de instituțiile medicale, în speță, dar nu de instanța judecătorească. Intimatul, SRL „Marico&Co”, a menționat în referință că recursul este neîntemeiat, deoarece argumentele invocate sunt declarative și fără suport legal. Ca urmare, a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii din 15.01.2015. Verificând legalitatea încheierii atacate cu recurs, în raport cu materialele dosarului, circumstanțele pricinii și normele de drept aplicabile prezentei cauze, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Balanici Octavian este neîntemeiat și urmează a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art.427 lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să mențină încheierea. Potrivit art.425 CPC, recursul împotriva încheierii se declară în termen de 15 zile de la pronunțarea ei, iar conform art.111 alin.(3) CPC termenul de procedură începe să curgă în ziua imediat următoare datei comunicării actului de procedură. Prin prisma acestor norme, instanța de recurs constată, referitor la copia încheierii instanței de apel din 15.01.2015, că recurentul a recepționat-o pentru cunoștință la 23.01.2015 (f.d.58), iar recursul la declarat la 03.02.2015, prin urmare cererea de recurs este depusă în termen legal.

Potrivit art.426 alin.(3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților. Problema de drept în prezenta acțiune este raportată la normele de drept procedural cu privire la repunerea în termen, termenul de declarare a apelului și restituirea cererii de apel depuse în afara termenului legal (apel declarat tardiv), aspecte reglementate în Codul de procedură civilă. 2 Astfel, aprecierea soluționării juste a încheierii instanței de apel din 15.01.2015, revine instanței de recurs prin prisma problemei de drept procedural identificate și normelor ce guvernează prezentul raport juridic litigios, după cum urmează.

În corespundere cu dispozițiile art.362 CPC „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de apel se întrerupe prin decesul participantului la proces care avea interes să facă apel sau prin decesul mandatarului căruia i se comunicase hotărîrea. În astfel de cazuri, se face o nouă comunicare la locul deschiderii succesiunii, iar termenul de apel începe să curgă din nou de la data comunicării hotărîrii. Pentru moştenitorii incapabili şi pentru cei limitaţi în capacitatea de exerciţiu sau pentru cei dispăruţi fără urmă termenul curge din ziua în care se numeşte tutorele sau curatorul. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116”.

Potrivit art.116 CPC „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

(4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului”. Conform art.369 alin.(1), lit.b) CPC, instanţa de apel restituie printr-o încheiere cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Fiind investită cu examinarea cererii de apel depuse de către Balanici Octavian, instanţa de apel a respins cererea apelantului privind repunerea în termen a apelului și a restituit cererea de apel ca fiind depusă tardiv.

Reieșind din natura juridică a problemelor și normelor de drept procedural aplicabile pricinii, reiterate de instanța de recurs, raportate la circumstanțele cauzei, instanța de recurs consideră că încheierea instanţei de apel din 15.01.2015 este întemeiată și legală din următoarele considerente. Materialele dosarului atestă, că fiind citat legal de prima instanță (f.d.27), pârâtul Balanici Octavian nu s-a prezentat în ședința de judecată la examinarea pricinii, nu a invocat motivele neprezentării și nu a solicitat examinarea cauzei în absența sa, ceea ce nu a împiedicat examinarea conform art.206 alin.(3) CPC. 3 Cu dispozitivul hotărârii primei instanțe din 01.10.2014, Balanici Octavian a făcut cunoștință la 30.10.2014 (f.d.35,39), iar la 05.12.2014 a depus cerere de apel (f.d.40), prin care a solicitat repunerea în termen pentru declararea apelului, admiterea apelului, casarea hotărârii și remiterea pricinii la rejudecare.

Ca argument pentru repunerea în termen a invocat motivul aflării în concediu de boală cu regim ambulator, anexând certificatul medical (f.d.43). Astfel, instanța de recurs constată că termenul de recurs de 30 zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii a fost vădit încălcat și ca urmare consideră întemeiată încheierea instanței de apel din 15.01.2015 prin care a fost respinsă cererea privind repunerea în termen și restituită cererea de apel ca fiind depusă tardiv. Or, în sensul dispozițiilor art.362 CPC, legiuitorul nu condiționează termenul de declarare a apelului de momentul primirii copiei hotărârii motivate, dar stabilește concret că acest termen curge din momentul pronunțării dispozitivului hotărârii.

Referitor la argumentele invocate de recurent cu privire la concediul de boală în regim ambulator și certificatul medical anexat în acest sens, instanța de recurs menționează că nu reprezintă un impediment întemeiat pentru a declara apel în afara termenului legal, respectiv nu constituie temei de repunere în termenul imperativ prescris de lege. Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuează că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea dreptului de acces la instanță (a se vedea cauza Van Harn vs Germania, nr.7557/03 din 11.09.2007). Prin urmare, Balanici Octavian, fiind cel interesat în soarta soluționării prezentului litigiu, urma să întreprindă toate măsurile și diligența necesară, personal sau prin intermediul reprezentantului, pentru protejarea dreptului de acces la instanţă, în speță, contestarea la timp a hotărârii judecătorești.

În astfel de circumstanțe, nu pot fi reținute criticile formulate în recurs cu privire la ilegalitatea încheierii instanţei de judecată, deoarece sunt nejustificate şi se combat prin constatările relatate, încheierea atacată fiind adoptată cu respectarea şi aplicarea corectă a legislației procedurale. În același timp, potrivit art.61 alin.(1) CPC, instanța de recurs reiterează că părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În caz contrar, instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Totodată, instanța de recurs reține că soluția instanței de apel din încheierea recurată este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art.6§1 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești emise de instanţa de fond ca urmare a expirării termenului de atac şi ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice. În contextul normelor de drept aplicabile, raportate la materialele dosarului și circumstanțele cauzei, instanța de recurs constată că prin încheierea din 15.01.2015, instanța de apel a respins întemeiat cererea apelantului Balanici Octavian privind repunerea în termen a apelului și a restituit legal cererea de apel ca depusă tardiv.

Având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată şi legală, iar temeiurile și argumentele invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la 4 concluzia de a respinge recursul și a menține încheierea instanței de apel din 15.01.2015. În conformitate cu art.art: 424 alin.(2),(3), 427 lit.a) 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Balanici Octavian. Se menține încheierea Curţii de Apel Bălți din 15 ianuarie 2015 emisă în cauza civilă la acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Marico&Co” împotriva lui Balanici Octavian privind încasarea datoriei contractuale, penalității şi cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Maria Ghervas 5