2rhc-30/15 — Încasarea penalităţii

prima instanţă: Gh. Bîrnaz dosarul nr. 2rhc-30/15 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Doga instanța de recurs: Sv. Filincova, G. Stratulat, D. Mardari, Iu. Oprea, Iu. Bejenaru ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul: Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Valentina Clevadî, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru examinînd cererea de revizuire declarată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz” către Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului privind încasarea penalităţii, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiție din 26 noiembrie 2014, prin care a fost respins recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz”, fiind menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, c o n s t a t ă La 14 mai 2012 Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată către Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului privind încasarea penalităţii.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, între Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz” şi Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului a fost încheiat contractul de furnizare a gazelor naturale nr.53 din 31.12.2011. În conformitate cu prevederile pct.1.2 al contractului nr. 53 din 31.12.2011, furnizorul Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz” se obligă să furnizeze gaze naturale, iar consumatorul să achite contravaloarea gazelor naturale consumate. Totodată, conform contractului, consumatorul este obligat să permită reprezentanţilor furnizorului pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie preventivă, să verifice plata pentru gazul consumat cu prezentarea documentelor necesare: proiectul, contractul, cartea de imobil, bonul de plată.

De către furnizor au fost respectate în întregime, cu bună credinţă, obligaţiile asumate contractual, furnizînd volumul de gaze. Potrivit pct.3.3 al contractului nr. 53 din 31.12.2011 plata pentru gazele 1 naturale furnizate se efectuează lunar, în lei prin transfer bancar pe contul curent al furnizorului, plata considerîndu-se efectuată la data încasării sumelor băneşti pe contul de deconectare al furnizorului. Societatea pe Acţiuni „Termocom” nu a respectat obligaţiile sale contractuale. Ca urmare, în temeiul pct.3.7 al contractului a fost calculată penalitatea conform legislaţiei, echivalentă ratei de refinanţare stabilită de către Banca Naţională a Moldovei la suma datorată, pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii, pentru perioada de 01.01.2012-31.03.2012 în sumă de 206 283,26 lei.

Întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, reclamantul a expediat în adresa pîrîtului o reclamaţie, prin care a solicitat achitarea datoriei cu titlu de penalitate în sumă de 206 283,26 lei, însă nu a primit răspuns. Prin urmare, solicită Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz” încasarea de la Societatea pe Acţiuni „Termocom” a penalităţii în mărime de 206 283,26 lei şi cheltuielile pentru taxa de stat în sumă de 6 188, 50 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 07 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Societatea pe Acţiuni „Termocom” în beneficiul Societăţii cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz”, penalitatea în sumă de 206 283,26 lei, cheltuieli pentru taxa de stat în mărime de 6 188,50 lei, iar în total suma de 212 471,76 lei.

La 09 aprilie 2014 Societatea pe Acţiuni „Termocom” a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea lui, casarea hotărîrii, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, a fost admis apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Termocom”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 07 aprilie 2014 şi emisă o hotărîre nouă cu privire la respingerea acţiunii înaintate de Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz”. La 09 iulie 2014 Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului s-a indicat că decizia instanţei de apel este în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi normele de drept material şi procedural. S-a invocat că instanţa de apel a menţionat că, potrivit prevederilor art.75 alin.(3) al Legii insolvabilităţii nr.149 din 29.06.2012 se referă la datoriile creditoare ale debitorului, iar SRL „Chişinău Gaz” solicită achitarea penalităţilor aferente datoriilor curente în baza contractului sus menţionat. Intentarea procedurii insolvabilităţii nu scuteşte debitorul de la executarea obligaţiilor contractuale, care au fost încheiate pe parcursul derulării acestei proceduri.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 26 noiembrie 2014 a fost respins recursul declarat de Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz”, fiind 2 menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz” către Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului privind încasarea penalităţii. La 17 ianuarie 2015 Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 noiembrie 2014, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de recurs.

În motivarea cererii de revizuire revizuentul, invocînd prevederile art. 449 lit. b) CPC, a indicat că urmare a examinării de către SRL „Chişinău-Gaz”, a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26.11.2014, s-a constat că instanţa de recurs la examinarea recursului a omis să se expună în privinţa la mai multor înscrisuri care sunt anexate la materialele dosarului, ceea ce presupune existenţa unei erori judiciare, care califică înscrisurile neexaminate ca circumstanţe noi, care nu au fost cunoscute revizuentului. Invocă că prima instanţă corect a stabilit că, nerespectarea de către consumator a obligaţiilor sale contractuale, şi anume ale pct. 1.2 al contractului de gaze naturale nr.53 din 31.12.2011 încheiat între SRL „Chişinău-Gaz” şi SA „Termocom”, a generat calcularea în sarcina sa pentru perioada 01.01.2012 - 31.03.2012 a unei penalităţi în sumă de 206283,26 lei.

Conform prevederilor legale, debitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat creditorului ca urinare a neexecutării obligaţiei pecuniare asumate. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Se arată că instanţa de recurs superficial a examinat materialele dosarului şi nu a menţionat nimic despre circumstanţe relatate în cererea de recurs depusă de către SRL "Chişinău Gaz" împotrivă Deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26.11.2014. Cît instanţa de apel, atît şi instanţa de recurs a concluzionat că, SRL „Chişinău- Gaz” nu poate pretinde la încasarea penalităţii pentru perioada aflării debitorului în procedura de insolvabilitate, deoarece conform art. 75 (3) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, din momentul intentării procedurii de insolvabilitate, calcularea penalităţilor, dobînzilor şi altor plăţi aferentă datoriilor creditoare ale debitorului se suspendă.

Remarcă că, concluziile instanţelor privind subiectul abordat sunt greşite, deoarece nu a fost luat în consideraţie faptul că, la momentul înaintării acţiunii în instanţa de judecată, faţă de SA „Termocom” a fost deja aplicată procedura planului. În contractul nr. 53 din 31.12.2011 semnat între părţi se indică că SA „Termocom” în procedura planului, deşi intimatul s-a aflat în proces de insolvabilitate în perioada de la 29.09.2001 pînă la 03.11.2009, adică pînă la semnarea contractului de furnizare a gazelor naturale. În cazul dat instanţa de apel greşit a aplicat norma Legii 3 insolvabilităţii şi anume art. 75 alin. (3), deşi instanţa nu a făcut diferenţierea între procedura de insolvabilitate şi procedura planului, iar instanţa de recurs a menţinut în vigoare decizia Curţii de Apel Chişinău.

Cum este vizibil, SRL „Chişinău Gaz” solicită achitarea penalităţilor pentru perioada anului 2012, cînt deja faţă de intimat a fost aplicată procedura planului, ci nu în procedura de insolvabilitate adică perioada anilor 2001-2009. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele considerente. În conformitate cu art.453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă.

Revizuentul Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz” ca temei de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Ca temei al declarării cererii de revizuire, Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz” a invocat că instanţa de recurs la examinarea recursului a omis să se expună în privinţa la mai multor înscrisuri care sunt anexate la materialele dosarului, ceea ce presupune existenţa unei erori judiciare, care califică înscrisurile neexaminate ca circumstanţe noi, care nu au fost cunoscute revizuentului.

Totodată a invocat că atît instanţa de apel cît şi cea de recurs incorect a aplicat legea şi anume a prevederilor art. 75 (3) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012.

Colegiul consideră că aceste argumente nu pot fi şi nu se încadrează în temeiul art. 449 lit. b) CPC, deoarece în cadrul examinării cererilor de revizuire, trebuie expres de invocat că: circumstanţele prezentate să fie noi, precum şi faptul trebuie să nu fi fost cunoscute şi nici să nu fi putut fi cunoscute revizuentului anterior, dar să fi existat la momentul examinării şi soluţionării pricinii civile, mijloacele de probă prin care se constată „circumstanţele nou descoperite” trebuie să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărîrea revizuită, iar revizuientul să fi fost împiedicat a prezenta aceste probe din împrejurări ce nu depind de voinţa sa, iar revizuientul trebuie să dovedească că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

4 Verificînd temeinicia motivului de revizuire raportat la art. 449 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie relevă că acestea nu este relevant la cauză, şi rezidă din interpretarea greşită a prevederilor art. 449 lit. b) CPC. Prin urmare, faptul invocat de revizuent că instanţa de recurs a aplicat o lege care nu urma a fi aplicată, nu constituie temei de revizuire, dar temei pentru examinarea cazului în ordine de recurs (art. 432 CPC). Mai mult ca atît argumentele invocate în cererea de revizuire precum că la examinarea recursului, instanţa de recurs a omis să se expună în privinţa la mai multor înscrisuri care sunt anexate la materialele dosarului sunt declarative, deoarece de către revizuient nu s-a invocat asupra căror anume înscrisuri nu s-a expus instanţa de recurs, nefăcînd trimitere la careva înscrisuri concrete.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că prin revizuire se tinde la îndreptarea unor hotărîri greşite, pentru neregularităţi ce s-au săvîrşit dintr-o împrejurare, neimputabilă instanţei, sau dintr-un motiv neimputabil părţilor – de obicei descoperite ulterior, iar argumentele invocate de revizuent nu pot fi admise ca temei de revizuire a deciziei din 30 iulie 2014. În acest sens, instanţa de recurs face referire la jurisprudenţa CEDO care statuează că competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare (cauza Popov-2 contra Moldovei din 06.12.2005, cererea nr.19960/04, § 45). Astfel, argumentele invocate de către revizuent în cererea de revizuire nu întrunesc nici unul din temeiurile prevăzute de normele citate.

Iar argumentele referitoare la încălcarea dreptului de acces la justiție de către instanța de recurs și emiterea unei decizii judecătorești neîntemeiate de către instanța de recurs, sunt pur declarative și invocate exclusiv în scopul de a justifica într-un oarecare mod înaintarea prezentei cereri de revizuiri. Mai mult ca atît, admiterea cererii de revizuire ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Brumărescu versus Romînia, Roşca versus Moldova, Eugenia şi Doina Duca versus Moldova din 03.03.2009). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie 5 d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspunde Limitată „Chişinău-Gaz” către Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului privind încasarea penalităţii. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Valentina Clevadî Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 6