2ra-548/15 — Repararea prejudiciului material cauzat

prima instanţă: L.Pruteanu dosarul nr. 2ra-548/15 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruță ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Bîtcă Grigore în interesele recurentului Cucu Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cucu Igor către Serviciul de Informații și Securitate a RM privind reabilitarea politică și repunerea în drepturi, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Cucu Igor, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 24 martie 2014, c o n s t a t ă La 25 martie 2013 reclamantul Cucu Igor a depus cerere de chemare în judecată către Serviciul de Informații și Securitate a RM privind reabilitarea politică și repunerea în drepturi și anume a solicitat: - recunoașterea faptului concedierii lui pe motive politice din organele Comitetului Securității de Stat RSSM conform ordinului președintelui CSS al RSSM nr.155 din 10 mai 1984 cu reabilitare deplină; - restabilirea termenului în serviciul organelor securității de stat ale R.Moldova pe întreaga perioada de întrerupere forțată a lui, începînd cu 10 mai 1984 și pînă la data emiterii hotărîrii judecătorești; - obligarea Serviciului de Securitate al R.Moldova de ai stabili pensia pentru vechimea în servciul militar în conformitate cu Legea asigurării cu pensii a militarilor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23.06.1993.

În motivarea cererii reclamantul Cucu Igor, a indicat, că începînd cu 01 noiembrie 1979 şi pînă la data de 23.05.1984 a fost încadrat în serviciul militar în 1 calitate de ofițer al Comitetului Securităţii de Stat din RM. Conform funcţiei deţinute, în atribuţiile de serviciu intra descoperirea şi investigarea persoanelor bănuite de transmiterea informaţiei secrete serviciilor special din străinătate. Menţionează, că înainte de a fi încadrat în serviciu, comisia medico-militară l-a recunoscut apt pentru serviciul militar. Mai invocă faptul, că în perioada anilor 1981-1983 a lucrat asupra unui dosar cu conotaţie de spionaj, subiectul căruia a fost un angajat de la o întreprindere cu regim special.

Pe parcursul investigaţiilor efectuate în cadrul dosarului, a obţinut material promiţător privitor la nişte demnitari de stat, care ocupau funcţii înalte de conducere în organele de stat şi de partid ale fostei URSS. Din motive necunoscute, după ce a adus la cunoştinţa conducerii informaţiile respective, la mijlocul lunii decembrie 1982, a primit din partea conducerii indicaţii de a înceta investigaţiile pe acest dosar, spunîndu-i, că aceste indicaţii vin din partea Comitetului Securităţii de Stat din URSS, iar dosarul i-a fost retras din gestiune. Nefiind de acord cu indicaţiile primite de la conducere, într-un mod verbal și-a exprimat indignarea sa față de conducătorii de partid și de stat.

În urma acestui comportament și cu scopul de a mușamaliza ulterioara concediere, la data de 16.12.1983, a fost internat forţat în spitalul republican de psihiatrie, unde s-a aflat pînă la data de 18.01.1984, iar ulterior, prin ordinul Preşedintelui CSS al URSS nr. 155 10.05.1984 a fost concediat din serviciul militar. Consideră, că concedierea sa din organele securităţii de stat a avut loc ca rezultat a utilizării cunoscutelor metode de acoperire prin implicarea serviciului de psihiatrie, fiind condiţionată de comportamentul său.

Din aceste considerente a înaintat în instanţa de judecată cererea susnumită, prin care a solicitat recunoaşterea faptului concedierii lui Cucu Igor din organele CSS al RSSM conform ordinului Preşedintelui CSS al URSS nr. 155 din 10.05.1984 pe motive politice, restabilirea termenului în serviciului organelor securităţii de stat ale RM pe întreaga perioadă de întrerupere forţată, începînd cu 10.05.1984 şi pînă la data emiterii hotărîrii judecătoreşti şi a obliga Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM de a-i stabili pensia pentru vechimea în serviciul militar. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 24 martie 2014, acţiunea a fost respins ca neîntemeiată. Ne fiind de acord cu soluția instanţei de fond, la data de 28 martie 2014, iar ulterior şi la 13 iunie 2014, Cucu Igor a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 24 martie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de către Cucu Igor, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 24 martie 2014 . 2 La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, reclamantul Cucu Igor a fost internat la Spitalul de psihiatrie nu pentru tratament forţat, ci pentru a fi efectuată expertiza stării sale de sănătate. Nici într-un document nu este menţionat despre faptul că dl Cucu Igor a fost supus tratamentului psihiatric.

În adeverinţa de boală nr. 23 din 23 ianuarie 1984 (cu caracter de extras), la pct. 12 (măsurile de tratament întreprinse) nu este menţionat absolut nimic, fapt care demonstrează că Cucu Igor nu a fost supus unui tratament, adeverinţa de boală nr. 12 din 23 ianuarie 1984 (detaliată), la pct. 10 este expres indicat faptul că, de pe data de 16 decembrie 1983 pînă la 18 ianuarie 1984 s-a aflat la expertiza în Spitalul republican de psihiatrie, iar la pct. 12 se menţionează doar că Cucu s-a aflat la expertiză şi nu a fost supus unui tratament. În conformitate cu prevederile art.281 alin.(1) CPC, instanţa judecătorească constată faptele de care depinde apariţia, modificarea sau încetarea drepturilor personale ale persoanelor fizice şi ale organizaţiilor.

Potrivit prevederilor lit. k) alin. (2) al articolului sus precitat, instanţa judecă pricinile în care i se cere să constate faptul represiunii politice. În conformitate cu prevederile art. l a Legii nr. 1225 din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice - represiune politică se consideră curmarea de vieţi omeneşti, măsurile de constrîngere întreprinse de către stat faţă de cetăţeni din motive politice, naţionale, religioase sau sociale sub formă de privaţiune de libertate, deportare, exilare, trimitere la muncă silnică în condiţii de limitare a libertăţii, expulzare din țară şi lipsire de cetăţenie, expropriere, internare forţată în instituţii de psihiatrie, sub formă de limitare a drepturilor şi libertăţilor persoanelor declarate periculoase din punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate în baza deciziilor organelor de stat administrative, judiciare şi extrajudiciare.

În conformitate cu prevederile art.3, lit. c) şi h) a Legii nr. 1225 din 08.12.1992 - sînt declarate nevinovate şi urmează a fi reabilitate în faţa societăţii şi reintegrate în drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele, care în perioada dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici Moldova, precum și cetățenii R.Moldova, supuși represiunilor politice pe teritoriul altui stat: c) internate în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extra judiciare în instituţii de psihiatrie la tratament forţat din motive politice, naționale, religioase sau sociale; h) concediate din serviciu sau exmatriculate din instituţii de învăţămînt din motive politice, naţionale, religioase sau sociale.

Instanța de apel a invocat că, în cazul în care unele acţiuni ale lui Cucu Igor cu adevărat ar fi fost catalogate ca fiind îndreptate împotriva statului sau regimului politic, sau, într-adevăr, dumnealui ar fi prezentat un pericol din punct de vedere politic ar fi 3 fost eliberat din serviciu pentru încălcarea obligaţiilor politice ce revin unui ofiţer, ca descreditînd titlul de ofiţer, cu toate consecinţele negative pe care acest fapt le implică și nu pe motiv de boala, după cum a fost eliberat de facto apelantul. Respectiv, dacă şi ar fi fost stabilit faptul represiunii politice a reclamantului el putea să beneficieze de pensie în baza Legii nr. 1225/1992 şi nu în baza Legii 1544 din 23.06.1993.

Astfel, instanța de apel a invocat că prima instanţă a stabilit corect circumstanţele de fapt, a aplicat corect normele de drept material şi ca urmare a emis o hotărîre întemeiată şi legală. La 14 ianuarie 2015 avocatul Bîtcă Grigore în interesele recurentului Cucu Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel și casarea hotărîrii primei instanțe, şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acțiunea integral. În motivarea recursului avocatul Bîtcă Grigore în interesele recurentului Cucu Igor a indicat că, consideră deciziile instanțelor inferioare ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Invocă recurentul în recurs că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, la examinarea pricinii în fond, au interpretat eronat Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225 din 08.12.1992. În sensul circumstanţelor descrise, nu au fost justificate concluziile instanţelor precum că concedierea lui Cucu Igor a avut loc din motiv de boală şi nu politic, că în cazul în care el ar fi fost represat din motive politice, dînsul neapărat ar fi fost exclus din rîndurile partidului comunist, fapt care nu a avut loc şi eliberat din serviciu pentru încălcarea obligaţiilor politice ce revin unui ofiţer, dar nu pe motiv de boală, şi nici nu beneficia de compensaţie la concediere, de apartament.

La 09 martie 2015 Serviciul de Informații și Securitate a RM a depus prin intermediul cancelariei o referinţă în care a invocat dezacordul cu recursul declarat de către avocatul Bîtcă Grigore în interesele recurentului Cucu Igor, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Bîtcă Grigore în interesele recurentului Cucu Igor este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

4 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Bîtcă Grigore în interesele recurentului Cucu Igor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Bîtcă Grigore în interesele recurentului Cucu Igor, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Bîtcă Grigore în interesele recurentului Cucu Igor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, 5 completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către avocatul Bîtcă Grigore în interesele recurentului Cucu Igor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6