2ra-455/15 — Declararea nulității contractului de fidejusiune

dosarul nr. 2ra-455/15 prima instanţă - O. Cernei instanţa de apel - N. Budăi, L. Bulgac, I. Muruianu ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ala Stoianoglo, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ala Stoianoglo împotriva Băncii Comerciale ”Unibank” Societate pe Acțiuni, Serghei Stoianoglo, Societatea pe Acțiuni ”Burlacu-Vin”, Societatea cu Răspundere Limitată ”Continent”, Societatea cu Răspundere Limitată ”Liclamentt” cu privire la declararea nulității contractului de fidejusiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Ala Stoianoglo din alte considerente decît cele menționate, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 18 iunie 2014 și emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă.

c o n s t a t ă La 04 martie 2014, Ala Stoianoglo a depus cerere de chemare în judecată împotriva BC ”Unibank” SA, Serghei Stoianoglo, SA ”Burlacu-Vin”, SRL ”Continent”, SRL ”Liclamentt” cu privire la declararea nulității contractului de fidejusiune. În motivarea acţiunii, Ala Stoianoglo a indicat că prin încheierea executorului judecătoresc din 04 februarie 2014, autovehiculul de model ”Lexus GS 300” cu nr. de înmatriculare CE SS 040, care-i aparține cu drept de proprietate comună împreună cu soțul Serghei Stoianoglo, a fost anunțat în căutare. A mai menționat că i-a devenit cunoscut faptul că anunțarea în căutare a autovehiculului a fost cauzată de neexecutarea de către soțul său a obligațiunilor contractului de fidejusiune nr. 33/07-8/4 din 07 martie 2007 în cadrul contractului de credit nr/ 33/07 din 07 martie 2007 încheiat între BC ”Unibank” SA și SRL ”Continent” în sumă de 11077510,45 lei.

1 Consideră că contractul de fidejusiune a fost încheiat cu încălcarea legislației în vigoare, deoarece între ea și soțul său a fost încheiată o procură, prin care nimeni nu are dreptul să dispună de proprietatea comună fără acordul prealabil al celuilalt soț. Totodată, menționează că la momentul încheierii contractului de fidejusiune, se aflat în relații de căsătorie cu Serghei Stoianoglo, ea ne fiind atrasă ca parte la contractul de fidejusiune. Ala Stoianoglo solicită declararea nulității contractului de fidejusiune nr. 33/07-8/4 din 07 martie 2007, încheiat între BC ”Unibank” SA și Serghei Stoianoglo. Prin încheierea Judecătoriei Comrat din 10 aprilie 2014, cauza a fost remisă spre judecare în fond conform competenței teritoriale, la Judecătoria Buiucani municipiul Chișinău.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 18 iunie 2014, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2014, a fost admis apelul declarat de Ala Stoianoglo din alte considerente decît cele menționate, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 18 iunie 2014 și emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă. La 14 ianuarie 2014, Ala Stoianoglo a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă. Recurenta Ala Stoianoglo, în motivarea recursului a menționat că decizia instanței de apel a fost adoptată cu interpretarea eronată a legii materiale.

De asemenea, a invocat că BC ”Unibank” SA urma să verifice dacă Serghei Stoianoglo avea împuternicirile necesare pentru a încheia contractul de fidejusiune și prin urmare aceasta trebuia pe parcursul examinării cauzei să dovedească că a întreprins toate măsurile necesare pentru a afla dacă Ala Stoianoglo, fiind coproprietarul în devălmășie, a dat acordul asupra garantării gratuite prin întregul patrimoniu comun a obligațiilor persoanei terțe. Însă, atît prima instanță, cît și instanța de apel pune obligația de a dovedi faptul că Banca nu trebuia să știe referitor la dezacordul recurentei referitor la încheierea contractului de fidejusiune, pe seama recurentei. Astfel, instanțele greșit au interpretat prevederile art. 369 al.

(3) Cod civil, din care reiese obligația BC ”Unibank” SA de a verifica lipsa dezacordului coproprietarului în devălmășie referitor la încheierea actului juridic de dispoziție a bunurilor. Mai mult ca atît, instanțele au ignorat și prevederile art. 369 al. (2) Cod civil, care prevede că pentru actele de dispoziție asupra bunurilor proprietate comună în devălmășie este necesar acordul scris al tuturor coproprietarilor devălmași. În același timp, conform pct. 3.3 al contractului, Serghei Stoianoglo a garantat obligațiile debitorului de credit cu întreg patrimoniul său, fără indicarea în textul contractului a oricărei limitări prin oricare bunuri concre5te sau măcar 2 categorii de bunuri (mobile sau imobile, existente sau viitoare).

Totodată, menționează că conform art. 1153 Cod civil, fidejusorul răspunde în toate cazurile pînă la suma maximă în contractul de fidejusiune, care în cazul dat constituie 4000000 lei. Deci, consideră că în situația dată este evident că există îndoieli rezonabile referitor la faptul că suma respectivă ar putea fi acoperită doar prin bunurile mobile ale persoanei fizice. Or, BC ”Unibank” SA urma să presupună că fidejusiunea poate fi răspîndită și asupra bunurilor imobile, ceea ce pune pe seama sa obligația de a obține acordul scris de la toți coproprietarii în devălmășie – în cazul dat de la soție. Prin urmare, consideră netemeinică concluzia instanței de apel precum că lipsa manifestării acordului asupra încheierii contractului de fidejusiune din partea Alei Stoianoglo, nu afectează valabilitatea acestuia, deoarece nu este parte a contractului.

Ca urmare, contractul de fidejusiune a fost încheiat cu încălcarea directă a normelor imperative, ceea ce potrivit art. 220 Cod civil constituie drept temei pentru nulitatea absolută a acestuia. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 206 noiembrie 2014, a fost expediată în adresa părților la 21 noiembrie 2014 (f.d. 117), astfel recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 3 Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ala Stoianoglo, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ala Stoianoglo ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Ala Stoianoglo se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari 4