2rac-541/15 — Încasarea datoriei şi anularea contractului de preluare a datorie

dosarul nr. 2rac-541/15 Prima instanţă: G. Colev Instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, A. Şpac DECIZIE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru, Judecătorii Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Petru Moraru examinînd recursul declarat de societatea comercială „Univers-Vin” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Univers-Vin” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii comerciale „Burlacu-Vin” societate pe acţiuni şi societăţii comerciale „Continent” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei şi anularea contractului de preluare a datorie, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 25 noiembrie 2014, prin care apelul declarat de societatea comercială „Univers-Vin” societate cu răspundere limitată a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 23 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 11 noiembrie 2011, reclamanta societatea comercială „Univers-Vin” societate cu răspundere limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale „Burlacu-Vin” societate pe acţiuni şi societăţii comerciale „Continent” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei şi anularea contractului de preluare a datorie.

În motivarea acţiunii a indicat reclamanta că la 11 februarie 2008, între SC „Univers-Vin” SRL, în calitate de vînzător, şi SC „Burlacu-Vin” SA, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 1 din 11 februarie 2008. În baza contractului SC „Univers-Vin” SRL s-a obligat să livreze, iar SC „Burlacu-Vin” SA să achite costul mărfii livrate. Menţionează reclamanta că potrivit contractului de vînzare – cumpărare termenul de achitare a mărfii livrate a fost stabilit pînă la 31 iulie 2008. În perioada din 14 februarie 2008 – 16 iunie 2008, SC „Univers-Vin” 1 SRL a livrat SC „Burlacu-Vin” SA vin brut la valoarea de 3846224,80 lei. Precizează reclamanta că marfa contractată a fost livrată cumpărătorului în termenul stabilit, fapt confirmat prin facturile şi actul de verificare din 30 iunie 2008, semnat şi ştampilat de ambele părţi.

La 31 iulie 2008, SC „Burlacu-Vin” SA înregistra o datorie faţă de SC „Univers-Vin” SRL, în mărime de 3348183,13 lei. În vederea stingerii datoriei, prin contractele de preluare a datoriei nr. 10/09-2008 din 10.09.2008 în mărime de 600000,00 lei; nr. 91/10 din 23.11.2010 în mărime de 1096555,50 lei şi nr. 01/09-2011 din 14.01.2011 în mărime de 1351626,73 lei, a fost achitată o parte din costul mărfii livrate, astfel, la 04 octombrie 2011, SC „Burlacu-Vin” SA datorînd pentru marfa livrată suma de 300000,90 lei şi dobînda de întîrziere, în mărime de 1260761,71 lei. Ţinînd cont de faptul, că suma dobînzii de întîrziere este destul de mare şi că o parte din datoria de bază cu întîrziere, dar a fost achitată, reclamantul a decis diminuarea acesteia pînă la 200000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Nisporeni din 21 mai 2012, a fost respins demersul SC „Burlacu-Vin” SA privind transmiterea cauzei într-o altă instanţă de judecată pentru soluţionarea conflictului de competenţă (f.d. 87, vol. 1). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2012, a fost admis recursul SC „Burlacu-Vin” SA, casată încheierea Judecătoriei Nisporeni din 21 mai 2012, cauza fiind expediată după competenţă în judecătoria Comrat (f.d. 100-102, vol. 1). La 17 octombrie 2013, reclamanta SC „Univers-Vin” SRL a înaintat cerere privind majorarea cerinţelor acţiunii (f.d. 198-199). În argumentarea cererii reclamanta a indicat că după intentarea procesului, administratorul SC „Burlacu-Vin” SA a indus în eroare creditorul SC „Univers-Vin” SRL în privinţa soluţionării litigiului pe cale paşnică.

Astfel, menţionează că SC „Burlacu-Vin” SA, sub pretextul că îi sînt blocate conturile, cu acordul SC „Univers-Vin” SRL, la 21 februarie 2013 a încheiat cu SC „Continent” SRL contractul de preluare a datoriei nr. 21/02- 2013, prin care ultimul se obligă să achite datoria SC „Burlacu-Vin” SA către SC „Univers-Vin” SRL, pînă la 15 martie 2013. Susţine reclamanta că pînă la ora actuală, nici SC „Burlacu-Vin” SA şi nici SC „Continent” SRL nu au achitat datoria existentă. În condiţiile create, la 13 august 2013, reclamanta a expediat în adresa SC „Continent” SRL şi SC „Burlacu-Vin” SA pretenţiile nr. 02 şi nr. 03, cu solicitarea de achitare a datoriei, precizînd că în caz contrar, va fi nevoită să conteste contractul de preluare a datoriei din 21 februarie 2013. Precizează reclamanta că pînă în prezent nu au fost întreprinse măsuri de rambursare a datoriei, iar cerinţele la îndeplinirea clauzelor contractuale, din nou, au fost lăsate fără răspuns.

Cere SC „Univers-Vin” SRL, încasarea din contul SC „Burlacu-Vin” SA în beneficiul său a sumei de 300000,90 lei ca datorie de bază, suma de 200000 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere şi anularea contractului de preluare a datorie nr. 21/02-2013 din 21 februarie 2013. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 23 decembrie 2013, acţiunea înaintată de SC „Univers-Vin” SRL împotriva SC „Burlacu-Vin” SA şi SC „Continent” SRL cu privire la încasarea datoriei şi anularea contractului de preluare a datorie, a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 234, 240-241).

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 25 noiembrie 2014, apelul declarat de SC „Univers-Vin” SRL a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 23 decembrie 2013. La 21 ianuarie 2015, SC „Univers-Vin” SRL a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa ierarhic inferioară încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material şi procedural. Instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia aplicată; precum şi a apreciat în mod arbitrar probele prezentate la materialele pricinii.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SC „Univers-Vin” SRL întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă inegral. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 25 noiembrie 2014 şi comunicată SC „Univers-Vin” SRL la 11 decembrie 2014, care la 21 ianuarie 2015 a contestat- o cu recurs, respectiv, recursul se consideră depus în termen. (f.d.

55 – 61 vol. II) Din materialele dosarului se constată că la 11 februarie 2008, între SC „Univers-Vin” SRL, în calitate de vînzător şi SC „Burlacu-Vin” SA, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 1 din 11 februarie 2008, în baza căruia SC „Univers-Vin” SRL s-a obligat să livreze, iar SC „Burlacu-Vin” SA să achite costul mărfii livrate, pînă la 31 iulie 2008. Conform contractului, în perioada 14 februarie 2008 – 16 iunie 2008, SC „Univers-Vin” SRL a livrat către SC „Burlacu-Vin” SA vin brut în valoarea de 3846224,80 lei, sumă care nu a fost achitată de ultimul, astfel, la 31 iulie 2008, înregistrând o datorie faţă de primul, în mărime de 3348183,13 lei.

În vederea stingerii datoriei, au fost semnate contractele de preluare a datoriei nr. 10/09-2008 din 10.09.2008, în mărime de 600000,00 lei; nr. 91/10 din 23.11.2010, în mărime de 1096555,50 lei şi nr. 01/09-2011 din 14.01.2011, 3 în mărime de 1351626,73 lei, prin intermediul cărora a fost achitată o parte din costul mărfii livrate. Ca rezultat, la 04 octombrie 2011, SC „Burlacu-Vin” SA mai avea să achite datoria pentru marfa livrată în suma de 300000,90 lei şi dobînda de întîrziere, în mărime de 1260761,71 lei, ultima sumă fiind diminuată de însuşi creditorul pînă la 200000 lei. De asemenea, Colegiul reţine că în prezenţa acordului SC „Univers-Vin” SRL, la 21 februarie 2013, SC „Burlacu-Vin” SA a încheiat cu SC „Continent” SRL contractul de preluare a datoriei nr. 21/02-2013, prin care SC „Continent” SRL s-a obligat să achite datoria SC „Burlacu-Vin” SA faţă de SC „Univers- Vin” SRL, pînă la 15 martie 2013, angajament care însă, nu a fost respectat.

Susţine reclamanta că pînă la ora actuală, nici SC „Burlacu-Vin” SA şi nici SC „Continent” SRL nu au achitat datoria existentă. În condiţiile create, la 13 august 2013, reclamanta a expediat în adresa SC „Continent” SRL şi SC „Burlacu-Vin” SA pretenţiile nr. 02 şi nr. 03, cu solicitarea de a achita datoria, precizînd că în caz contrar, va fi nevoită să conteste contractul de preluare a datoriei din 21 februarie 2013. Precizează reclamanta că, pînă în prezent, nu au fost întreprinse măsuri de rambursare a datoriei, iar cerinţele la îndeplinirea clauzelor contractuale, din nou, au fost lăsate fără răspuns. Astfel, la 11 noiembrie 2011, SC „Univers-Vin” SRL a formulat cerere de chemare în judecată împotriva SC „Burlacu-Vin” SA şi SC „Continent” SRL cu solicitările sus-menţionate.

Instanţele ierarhic inferioare au emis hotărîrile respective. Instanţele au considerat că după încheierea contractului de preluare a datoriei din 21 februarie 2013, SC „Burlacu-Vin” SA este liber de obligaţii faţă de SC „Univers-Vin” SRL, noul debitor fiind SC „Continent” SRL şi datoria de 300000,90 de lei urmînd a fi încasată anume de la acesta. În context, instanţele au menţionat că respectivul contract este încheiat în condiţiile stabilite de prevederile art. 567 – 569, 667 Cod civil şi astfel, inducerea în eroare a recurentului nu se confirmă. Examinînd argumentele recursului, coroborate la materialele dosarului, Colegiul consideră aprecierile instanţelor ierarhic inferioare eronate din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 567 alin. (1) Cod civil, o datorie poate fi preluată de un terţ în temeiul unui contract cu creditorul. În acest caz, locul debitorului este preluat de terţ. Potrivit art. 568 Cod civil, dacă preluarea datoriei a fost convenită între terţ şi debitor printr-un acord, acesta produce efecte doar cu acceptarea din partea creditorului. Contractul de preluare a datoriei nr. 21/02-13 din 21 februarie 2013, fiind semnat inclusiv, de SC „Univers-Vin” SRL, în calitate de creditor, se consideră a fi încheiat în condiţiile normei precitate, recurentul fiind de acord să libereze SC „Burlacu-Vin” SA de obligaţia de a achita datoria în sumă de 300000,90 lei, înlocuind-o cu un nou debitor, SC „Continent” SRL.

4 Potrivit art. 642 alin. (1) Cod civil, prin stingerea obligaţiilor, încetează raporturile juridice dintre părţi în partea ce se referă la obligaţia stinsă. În condiţiile respective, acţiunea înaintată de SC „Univers-Vin” SRL împotriva SC „Burlacu-Vin” SA cu privire la încasarea datoriei de 300000,90 lei ar fi fost respinsă întemeiat, dacă nu exista situaţia descrisă mai jos. Colegiul este de acord cu afirmaţia instanţelor precum că în conformitate cu prevederile art. 667 alin. (1) Cod civil, părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor, iar potrivit art. 199 Cod civil, consimţămînt este manifestarea, exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic, fiind valabil dacă provine de la o persoană cu discernămînt, exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat.

Respectarea acestei norme este elementul esenţial pentru valabilitatea unui act juridic, or acesta nu trebuie să fie afectat, la caz, de eroare sau dol. Sub acest aspect, Colegiul reiterează că actul juridic, contractul de preluare a datoriei nr. 21/02-13 din 21 februarie 2013, a fost semnat atît de SC „Burlacu-Vin” SA şi SC „Continent” SRL, cît şi de SC „Univers-Vin” SRL, acest fapt fiind o manifestare de voinţă a părţilor la prezentul contract, aşa cum invocă şi instanţele ierarhic inferioare, însă, acestea urmau să aprecieze dacă acordul SC „Univers-Vin” SRL de a contracta se încadrează în prevederile art. 199 Cod civil şi ulterior, dacă încheierea contractului a avut loc în condiţiile art. 667 alin. (1) Cod civil.

De altfel, Colegiul constată că sus-menţionatul contract, a fost semnat de Stoianoglo Serghei, ca director al SC „Burlacu-Vin” SA; Stoianoglo Dumitru, ca director al SC „Continent” SRL şi Roşca Oleg, ca director al SC „Univers- Vin” SRL. Mai constată Colegiul că în contract, în drept cu SC „Burlacu-Vin” SA este indicată adresa juridică, str. Tretiacova, 60, or. Comrat, iar în drept cu SC „Continent” SRL, adresa juridică, str. Lenina, 160, or. Comrat. Potrivit art. 61 alin. (1) şi (2) Cod civil, persoana juridică îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi îşi execută obligaţiile prin administrator. Calitatea de administrator o au persoanele fizice care, prin lege sau prin actul de constituire, sînt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice.

Totodată, potrivit art. 3 alin. (3) şi art. 4 alin. (1) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14.06.2007, societatea are sediu, care se indică în actul de constituire. Orice schimbare a sediului societăţii va fi menţionată în actul de constituire şi înregistrată în Registrul de stat al persoanelor juridice. Astfel, reieşind din Extrasele din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 715 din 27.09.2013 şi nr. 24513 din 23.10.2013, eliberate de Întreprinderea de Stat „Camera înregistrării de Stat”, atît la SC „Burlacu-Vin” SA, cît şi la SC „Continent” SRL, administrator este Stoianoglo Serghei. Identic este şi sediul societăţilor, str. Tretiacova, 60, or. Comrat, UT Găgăuzia, Republica Moldova.

(f.d. 181 şi 212 vol. I) 5 Colegiul constată, că actul juridic a fost semnat de o persoană neîmputernicită, contrar prevederilor nominalizate supra. De asemenea, reţine că potrivit procesului – verbal al adunării generale a asociaţilor nr. 3 din 04 ianuarie 2013, Stoianoglo Serghei este eliberat din funcţia de director, această funcţie, din aceeaşi dată fiind ocupată de Stoianoglo Dumitru. Procesul-verbal este anterior contractului de preluare a datoriei nr. 21/02- 13 din 21 februarie 2013, totuşi, printr-un alt act posterior şi anume, Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 24513 din 23.10.2013, Colegiul a sesizat contrariul şi anume că în calitate de administrator al societăţii este acelaşi Stoianoglo Serghei.

Respectiv, ţinînd cont de prevederile art. 61 alin. (1) şi (2) Cod civil, art. 3 alin. (3) şi art. 4 alin. (1) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată, contractul de preluare a datoriei nr. 21/02-13 din 21 februarie 2013, urma să fie semnat de persoanele ce deţin împuterniciri în condiţiile normelor expuse. În context, potrivit art. 216 alin. (2) Cod civil, actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către instanţa de judecată sau prin acordul părţilor (nulitate relativă). Printre temeiurile nulităţii relative prevăzute de Codul civil se numără şi dolul. Astfel, potrivit art. 228 Cod civil, actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte.

Dacă una dintre părţi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat actul juridic, anularea actului juridic poate fi cerută numai în cazul în care, în baza principiului bunei- credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste împrejurări. În vederea aplicării prevederilor art. 228 Cod civil, importante sunt şi prevederile art. 513 alin. (1) Cod civil, care statuează că debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei. Astfel, ca dolul să fie temei de anulare a actului juridic, este necesar ca eroarea să fie determinantă pentru încheierea actului juridic.

Este necesar ca mijloacele dolosive să prezinte o anumită gravitate pentru a putea produce efectele unui viciu de consimţămînt. Dolul este temei de anulare a actului juridic chiar dacă autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte. De asemenea, dolul se poate realiza şi prin reticenţă, adică, atunci cînd una din părţi trece sub tăcere intenţionat anumite împrejurări care prezintă interes esenţial, determinant pentru cealaltă parte şi pe care autorul dolului, dacă era loial şi de bună-credinţă, trebuia să le comunice.

Subsecvent, ţinînd cont de circumstanţele în care a fost încheiat actul, Colegiul ajunge la concluzia că recurentul nu a cunoscut despre lipsa împuternicirilor directorului SC „Continent” SRL, Stoianoglo Dumitru de a 6 semna actul juridic, aşa cum este indicat pe contractul de preluare a datoriei nr. 21/02-13 din 21 februarie 2013, mai mult, nu a cunoscut că adevăratul administrator al societăţii, ca şi în cazul SC „Burlacu-Vin” SA, este Stoianoglo Serghei.

Avînd în vedere interesul SC „Univers-Vin” SRL faţă de SC „Burlacu- Vin” SA, Colegiul consideră că într-o altfel de situaţie, recurentul nu şi-ar fi dat acordul la semnarea actului contestat, or, calitatea de administrator al lui Stoianoglo Serghei atît în SC „Burlacu-Vin” SA, cît şi în SC „Continent” SRL, ridică semne de întrebare faţă de intenţia cu adevărat de a realiza contractul, or, semnarea contractului de preluare a datoriei nr. 21/02-13 din 21 februarie 2013, a avut rolul doar de a tergiversa returnarea datoriei. Această concluzie reiese şi din faptul că pînă în prezent, SC „Continent” SRL nu şi-a realizat obligaţiunile contractuale asumate, adică de a-i achita SC „Univers-Vin” SRL, datoria de 300000,90 lei.

În context, Colegiul mai precizează că recurentul, la 13 august 2013, a somat, atît SC „Continent” SRL, cît şi SC „Burlacu-Vin” SA, în vederea transferării pe conturile SC „Univers-Vin” SRL a sumei de 300000 lei, somaţii recepţionate de către părţi la 14 august 2013 şi lăsate fără satisfacere pînă în prezent.(f.d. 195 - 197 vol. I) Coroborând cele expuse, Colegiul consideră că actul juridic, contractul de preluare a datoriei nr. 21/02-13 din 21 februarie 2013, încheiate între SC „Continent” SRL, SC „Burlacu-Vin” SA şi SC „Univers-Vin” SRL, urmează a fi declarat nul. În această succesiune de idei, SC „Continent” SRL se absolvă de obligaţiile care au reieşit din contractul anulat, iar SC „Burlacu-Vin” SA, la rândul său, reieşind din contractul de vînzare-cumpărare nr. 1 din 11 februarie 2008, fiind unicul debitor în raport cu SC „Univers-Vin” SRL.

Astfel, potrivit art. 572 alin. (2) Code civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Potrivit art. 602 alin. (1) şi (2) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Potrivit art. 619 alin. (1) şi (2) Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Astfel, potrivit pct. 4.3 al contractului de vînzare-cumpărare nr. 1 din 11 februarie 2008, achitarea mărfii livrate urma să fie scadentă la 31 iulie 2008. (f.d. 32 vol. I) Aşa cum se constată din materialele dosarului, fapt care de alt fel, nici nu este infirmat de intimatul/pîrîtul SC „Burlacu-Vin” SA, suma restantă la contractul nominalizat se ridică la 300000,90 lei. Mai mult, suma respectivă 7 reiese inclusiv, din contractul de preluare a datoriei nr. 21/02-13 din 21 februarie 2013. Dobînda calculată, constituie 1260761, 71 lei (f.d. 8-30 vol. I) Colegiul reţine că recurentul/reclamantul, considerând suma dobînzii de întîrziere prea mare, precum şi luând în consideraţie că o parte din suma contractului a fost achitată, a diminuat-o pînă la 200000 lei.

(f.d. 5 vol. I) În condiţiile expuse, Colegiul consideră că solicitarea SC „Univers-Vin” SRL de a încasa de la SC „Burlacu-Vin” SA datoria şi dobînda de întîrziere nominalizate supra, este întemeiată şi îndreptăţită. Într-o altă ordine de idei, conform art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Recurentul solicită încasarea din contul SC „Burlacu-Vin” SA, taxa de stat, în mărime de 33900 lei. Reieşind din bonurile de plată, care fac dovada achitării taxei de stat, urmează a fi încasat în beneficiul recurentului, taxa de stat în mărime de 33900 lei.

(f.d 49, 182, 200 vol. I; f.d.

3, 71, 72 vol. II) Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au încălcat normele de drept material şi procedural şi au emis hotărîri ilegale şi neîntemeiate, motiv pentru care admite recursul declarat de societatea comercială „Univers-Vin” societate cu răspundere limitată ca întemeiat, casează decizia Curţii de Apel Comrat din 25 noiembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Comrat din 23 decembrie 2013 şi pronunţă o nouă hotărîre prin care admite cererea cu privire la anularea contractului de preluare a datoriei nr. 21/02-13 din 21 februarie 2013, încasează din contul societăţii comerciale „Burlacu-Vin” societate pe acţiuni în beneficiul societăţii comerciale „Univers-Vin” societate cu răspundere limitată datoria în mărime de 300000 (trei sute de mii),90 lei şi dobînda de întîrziere, în mărime de 200000 (două sute de mii) lei, precum şi încasează din contul societăţii comerciale „Burlacu-Vin” societate pe acţiuni în beneficiul societăţii comerciale „Univers-Vin” societate cu răspundere limitată, taxa de stat în mărime de 33900 (treizeci şi trei de mii nouă sute) lei.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de societatea comercială „Univers-Vin” societate cu răspundere limitată.

Se casează decizia Curţii de Apel Comrat din 25 noiembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Comrat din 23 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Univers-Vin” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii comerciale „Burlacu-Vin” societate pe acţiuni şi societăţii comerciale „Continent” societate cu răspundere 8 limitată cu privire la încasarea datoriei şi anularea contractului de preluare a datorie, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care: Se admite cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Univers-Vin” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii comerciale „Burlacu-Vin” societate pe acţiuni şi societăţii comerciale „Continent” societate cu răspundere limitată cu privire la anularea contractului de preluare a datoriei nr. 21/02-13 din 21 februarie 2013 şi încasarea din contul societăţii comerciale „Burlacu-Vin” societate pe acţiuni datoria în mărime de 300000,90 lei şi dobînda de întîrziere, în mărime de 200000 lei.

Se declară nul contractul de preluare a datoriei nr. 21/02-13 din 21 februarie 2013, încheiat între societatea comercială „Univers-Vin” societate cu răspundere limitată, societatea comercială „Burlacu-Vin” societate pe acţiuni şi societatea comercială „Continent” societate cu răspundere limitată. Se încasează din contul societăţii comerciale „Burlacu-Vin” societate pe acţiuni datoria în mărime de 300000 (trei sute de mii),90 lei şi dobînda de întîrziere, în mărime de 200000 (două sute de mii) lei. Se încasează din contul societăţii comerciale „Burlacu-Vin” societate pe acţiuni în beneficiul societăţii comerciale „Univers-Vin” societate cu răspundere limitată, taxa de stat în mărime de 33900 (treizeci şi trei de mii nouă sute) lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Petru Moraru 9