3ra-189/15 — Obligarea acordării a spaţiului locativ conform normelor legale existente

prima instanță: I. Busuioc, dosarul nr. 3ra-189/15 instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Gavriliţă

ÎNCHEIE RE

04 martie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cristina Trifan, în pricina civilă la cererea de chemare a Cristinei Trifan împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la obligarea acordării peste rând a spațiului locativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Consiliul municipal Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 martie 2014, și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 28 ianuarie 2013, Trifan Cristina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la obligarea acordării peste rând a spațiului locativ.

În motivarea acţiunii a indicat că anterior, a deținut apartamentul nr.6 situat în mun. Chișinău, str. Maria Drăgan 18/1, care era format dintr - o odaie. Susține că la 26 noiembrie 1992, mama sa, Nadejda Balaban a decedat, iar tatăl său a fost decăzut din drepturile părintești. Menționează că prin Decizia Preturii sectorului Ciocana, mun. Chişinău nr.3/9 din 29 martie 1994, asupra sa a fost instituită tutelă și menținut după dânsa spaţiul locativ în apartamentul nr. 6 din str. Maria Dragan 18/1, mun. Chişinău. Indică că la data de 31 iulie 2008, a înregistrat căsătoria cu Trifan Alexandru la Oficiul Stării Civile a sectorului Rîşcani, mun. Chișinău sub nr. CS-V 0644608, iar din căsătorie au un copil minor - Trifan Alexander născut la 23 decembrie 2008. Însă deoarece, familia sa nu deține dreptul de proprietate asupra unui bun imobil, în prezent închiriază un apartament.

La fel, indică că spațiu locativ în care îşi are viza de reședință constituie o odaie în cămin cu suprafața de 20 m.p., unde locuiește tatăl său Balaban Victor, care a fost decăzut din drepturile părintești împreună cu soția lui Balaban Valentina și fiul Balaban Dumitru, iar potrivit prevederilor art.44 alin. (1) din Codul cu privire la locuințe, la acordarea încăperilor de locuit nu se admite instalarea într-o cameră a persoanelor de sex diferit în vârstă de peste nouă ani, cu excepția soților, respectiv, fiind inadmisibilă instalarea familiei sale în acest apartament. De asemenea, invocă că este înregistrată sub nr. 6 în rândul privilegiat al Preturii sectorului Ciocana privind îmbunătățirea spațiului locativ ca persoană orfană.

Cu referire la prevederile art.63 alin.(2) pct.3 din Codul cu privire la locuințe și art.19 alin.(3) al Legii nr.338-XIII din 15 decembrie 1994, privind drepturile copilului, consideră că autoritatea publică locală este obligată să-i acorde spațiu locativ peste rând. Solicită obligarea Consiliului municipal Chișinău să-i acorde dînsei și membrilor familiei sale spațiu locativ în mun. Chișinău. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 martie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind obligat Consiliul municipal Chișinău să-i acorde peste rând Cristinei Trifan şi membrilor familiei sale, spațiu locativ în mun. Chișinău în conformitate cu normele prevăzute de Codul cu privire la locuințe.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Consiliul mun. Chișinău, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut revederile art. 28 alin.(1) art. 34 alin.(1), (2), art. 37 alin.(1) din Codul cu privire la locuințe, care reglementează aspecte ce ţin de dreptul cetățenilor la obținerea încăperii de locuit, modul de luare la evidență a cetățenilor, care au nevoie de îmbunătățirea condițiilor de locuit și ordinea de succesiune la acordarea încăperilor de locuit cetățenilor şi care indică că încăperile de locuit li se acordă cetățenilor, care se află la evidență și au nevoie de îmbunătățirea condițiilor de locuit, potrivit ordinii stabilite în liste, ţinându-se seama de data luării la evidență și în dependență de mărimea spațiului locativ, dat în exploatare și eliberat în centrul populat respectiv.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a concluzionat că respectarea ordinii de succesiune este o condiție obligatorie impusă de legislația locativă în vigoare, având drept scop achitarea și protejarea drepturilor tuturor cetățenilor, respectiv, prin acordarea spațiului locativ în afara rândului de succesiune, s- ar încălca drepturile altor cetățeni pe liste sub nr. 1-5. La 12 ianuarie 2015, Cristina Trifan a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că dânsa urmează să primească încăpere de locuit cu respectarea ordini de succesiune deoarece, potrivit prevederilor art.19 alin.(3) al Legii nr.338-XIII din 15 decembrie 1994, privind drepturile copilului, copiilor care revin dintr-o instituție de stat pentru copii, de la rude, persoane subrogatorii legale li se atribuie peste rând spațiu locativ, dacă e imposibilă instalarea lor în locuința ocupată anterior.

Menționează că la caz urmau a fi aplicate prevederile art. 63 alin.(2) pct.3 din Codul cu privire la locuite, care indică că dacă în încăperea de locuit, din care au plecat copiii, n-au rămas să locuiască alți membri ai familiei și în încăpere au fost instalate alte persoane sau dacă instalarea în această încăpere nu este cu putință din alte cauze, atunci acestor copii, după expirarea termenului aflării în instituția de stat pentru copii, la rude, la tutore sau la curator, li se acordă o locuință de către comitetul executiv al Sovietului local de deputați ai norodului. Indică că Consiliul mun. Chișinău contrar prevederilor art. 117, art. 118, art.130 din CPC, nu a dovedit prin careva probe pertinente și admisibile legalitatea refuzului de a admite actul administrativ solicitat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cristina Trifan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Cristina Trifan asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cristina Trifan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Cristina Trifan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari