2ra-499/15 — Retrocedarea imobilului

Prima instanță, jud.: I. Popescu dosarul nr. 2ra-499/2015 Instanța de apel, jud.: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție în componentă: Președinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Petru Bobu, în interesele lui Alexandru Grosu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Grosu împotriva Primăriei Cubolta şi Consiliului Cubolta, intervenient accesoriu Ministerul Culturii cu privire la retrocedarea imobilului „Conacul boieresc” cu terenul aferent, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 30 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de avocatul Petru Bobu, în interesele lui Alexandru Grosu cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Sîngerei din 09 iulie 2014 c o n s t a t a t ă : La 18 iulie 2011, Alexandru Grosu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei Cubolta şi Consiliului Cubolta cu privire la retrocedarea imobilului „Conacul boieresc” cu terenul aferent.

În motivarea acțiunii reclamantul Alexandru Grosu a indicat că, soţii Grigore şi Ecaterina Comarov pînă în iunie 1940 au locuit în satul Cubolta, judeţul Soroca, actualmente raionul Sîngerei, fiind proprietari ai unui imobil denumit „Conacul boieresc”, avînd un teren aferent de 6,92 ha. Proprietari ai acestui imobil au devenit urmare a testamentului lui Pavel Leonard, care era tatăl Ecaterinei Leonard, care a devenit ulterior Ecaterina Comarov. Susţine că, urmare a Pactului Molotov- Ribentrop anul 1939, declarat nevalabil prin hotărîrea Congresului deputaţilor URSS, Basarabia a fost anexată la URSS. Iar în virtutea ultimatului din 16 iunie 1940 a Guvernului Sovietic, familia Comarov - soţii Grigoer şi Ecaterina, copilul Ecaterina, ultima fiind mama reclamantului Alexandru Grosu, au fost nevoiţi să părăsească acest teritoriu.

Afirmă că, respectivii au fost forţaţi să părăsească plaiurile natale, în urma ocupaţiei, prin Legea URSS din 02 august 1940 cu privire la formarea RSS Moldoveneşti şi stabilirea hotarelor, teritoriul ocupat a devenit parte componentă a acestui stat. În atare situaţie, dar şi atitudinea autorităţilor faţă de populaţia băştinaşă, familia Comarov şi copii acestora au fost lipsiţi de posibilitate de a reveni în locurile natale şi de a beneficia de averea agonisită de către străbunei, bunei şi părinţi. Reclamantul solicită revendicarea „Conacului boieresc” şi a terenului aferent, întemeindu-şi cererea pe prevederile Constituţiei RM, a Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi a Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice.

La 12 mai 2011 Alexandru Grosu a înaintat pîrîţilor cererea prealabilă prin care a solicitat examinarea revendicărilor, însă în termenul stabilit răspuns nu a primit. Cere reclamantul obligarea Consiliului local Cubolta şi Primăria Cubolta să-i retrocedeze „Conacul boieresc” şi terenul aferent. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Sîngerei din 26 octombrie 2011 a fost dispusă atragerea în proces, în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Culturii. Prin hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 09 iunie 2013 acțiunea lui Alexandru Grosu cu privire la retrocedarea imobilului „Conacul boieresc” cu terenul aferent a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe la 22 iulie 2013, avocatul Petru Bobu, în interesele lui Alexandru Grosu a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curții de Apel Bălţi din 30 septembrie 2014 a fost respinsă cererea de apel depusă de avocatul Petru Bobu, în interesele lui Alexandru Grosu cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Sîngerei din 09 iunie 2013. La 13 ianuarie 2015 avocatul Petru Bobu, în interesele lui Alexandru Grosu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 30 septembrie 2014, solicitînd casarea deciziei instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu soluțiile luate de prima instanță și instanța de apel, în partea respingerii pretențiilor, pe care le consideră ilegale și neîntemeiate, deoarece au interpretat în mod eronat legea, fapt care a dus la încălcarea drepturilor sale fundamentale.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către avocatul Petru Bobu, în interesele lui Alexandru Grosu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Petru Bobu, în interesele lui Alexandru Grosu în esența lor sunt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerințelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Petru Bobu, în interesele lui Alexandru Grosu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e Recursul declarat de către avocatul Petru Bobu, în interesele lui Alexandru Grosu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat