2ra-308/15 — Obligarea restituirii turnului de apă

Prima instanță: Judecătoria Dubăsari Dosarul nr. 2ra-308/15 Judecător: I. Malanciuc Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 26 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Ursul Aliona şi Ursul Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ursul Aliona şi Ursul Sergiu împotriva lui Taras Nicolae privind recunoaşterea valabilităţii tranzacţiei, la acţiunea intervenienţilor principali Consiliul comunei Cocieri r-nul Dubăsari, Primăria comunei Cocieri r-nul Dubăsari împotriva Alionei Ursul şi Ursul Sergiu cu privire la obligarea restituirii Primăriei comunei Cocieri r-nul Dubăsari a turnului de apă, care se află pe terenul cu suprafaţa de 0,14 ha, situat pe str. Renașterii 61, s. Cocieri, r-nul Dubăsari, ce le aparţine cu drept de proprietate în temeiul posesiei nelegitime şi admiterea accesului reprezentanților Consiliului comunei Cocieri şi a Primăriei Cocieri r-nul Dubăsari pe terenul cu suprafaţa de 0,14 ha, situat pe str. Renaşterii 61, s.Cocieri, r-nul Dubăsari, ce aparţine lui Ursul Aliona şi Ursul Sergiu cu drept de proprietate, fără acordul proprietarilor, pentru demontarea şi ridicarea turnului de apă, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014,

prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 11 aprilie 2014, c o n s t a t ă : La 09 martie 2010, Ursul Aliona şi Ursul Sergiu s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Taras Nicolae privind recunoaşterea valabilităţii tranzacţiei de vânzare-cumpărare a turnului de apă amplasat pe terenul acestora deţinut cu drept de proprietate.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că la 11 mai 2006, în baza contractului de vînzare-cumpărare, au procurat de la Taras Nicolae lotul de teren cu suprafaţa de 0,1400 ha, situat în s. Cocieri r-nul Dubăsari, contractul fiind autentificat de notarul Dumbrava Mariana sub nr. 1450. Mai indică reclamanţii, că pe lotul de teren în cauză este amplasat un turn de apă, care aparţine acestuia, iar la momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare a lotului de teren, le-a fost înstrăinat şi turnul, care a fost inclus în costul indicat în contract, conform înţelegerii bilaterale, însă la momentul semnării contractului acesta nu a fost inclus în contract, menţionând că turnul de apă nu este înregistrat cu drept de proprietate după organul autoadministrării locale şi nu este luat la evidentă, iar după procurarea lotului de teren nimeni nu a pretins la dreptul său asupra turnului de apă.

Menţionează reclamanţii că, confirmarea dreptului de proprietate asupra turnului de apă respectiv nu poate fi confirmată prin alt mod decît cel judiciar, motiv din care reclamanţii s-au adresat ci prezenta cerere de chemare în judecată, solicitînd recunoaşterea valabilă tranzacţia de vînzare-cumpărare a turnului de apă, situat în s. Cocieri r-nul Dubăsari, str. Renaşterii nr. 61, încheiată între ei şi pîrît. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 noiembrie 2010 acţiunea a fost admisă (f.d. 18-19 vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 februarie 2013 a fost admisă cererea de revizuire a Consiliului com. Cocieri r-l Dubăsari privind anularea hotărîrii din 09 noiembrie 2010, fiind casată hotărîrea nominalizată (f.d.

136 vol. I). Ulterior, în urma examinării cauzei, Consiliul comunal Cocieri şi Primăria comunei Cocieri r-nul Dubăsari în calitate de intervenienţi principali au înaintat o cerere de chemare în judecată către Ursul Aliona şi Ursul Sergiu privind obligarea acestora să restituie Primăriei comunei Cocieri r-nul Dubăsari turnul de apă, care se află pe terenul cu suprafaţa de 0,14 ha, situat pe str. Renaşterii 61, s. Cocieri, r-nul Dubăsari şi care este deţinut de aceştea în posesie nelegitimă, precum şi admiterea accesului reprezentanților Consiliului comunei Cocieri şi a Primăriei Cocieri, r-nul Dubăsari, pe terenul cu suprafaţa de 0,14 ha, situat pe str. Renaşterii 61, s. Cocieri, r-nul Dubăsari, ce aparţine lui Ursul Aliona şi Ursul Sergiu cu drept de proprietate, fără acordul proprietarilor, pentru demontarea şi ridicarea turnului de apă (f.d.

146-147 vol. I). În motivarea cerinţelor înaintate reclamanţii au invocat faptul că Ursul Aliona şi Ursul Serghiu au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 0,14 ha situat pe str. Renaşterii 61, s. Cocieri, r-nul Dubăsari în baza contractului de vînzare-cumpărare încheiat între ei şi Taras Nicolae, contract autentificat de Notarul Dumbrava Mariana sub nr.1450, menționând faptul, că pe terenul dat este amplasat turnul de apă, care reprezintă proprietatea publică, aparţine cu drept de proprietate comunei Cocieri, r-nul Dubăsari, dreptul exercitat de Consiliul comunei Cocieri şi Primăria comunei Cocieri.

Menţionează reclamanţii faptul, că în baza dreptului de proprietate publică acest bun este luat la evidenţă de Primăria comunei Cocieri, inclusiv cu dreptul de administrare, fapt confirmat prin actul de primire-predare al patrimoniului nebănesc din 17.07.2000, întocmit în baza Hotărîrii Comisiei Republicane pentru stingerea datoriilor curente faţă de stat a întreprinderilor agricole, prin care Agrofirma „Victoria” COOP Cocieri a transmis Primăriei Cocieri în proprietate, pentru compensarea datoriilor ale întreprinderii date faţă de stat apeductul cu numărul de inventariere 393, cu costul 23 762 lei; avizul privind patrimoniul nebănesc ales pentru stingerea datoriilor curente faţă de stat al Oficiului Fiscal Criuleni al IFS pe județul Chişinău; lista de inventariere nr.5 din 17.11.2006 a bunurilor Primăriei comunei Cocieri, care confirm faptul că la bilanţul Primăriei se află 9 fîntîni arteziene şi 7 turnuri de apă, inclusiv şi cel litigios, cu codul de inventare nr. 0213/1, costul de bilanţ 2 100 lei.

Mai menţionează faptul că cet. Ursul Aliona şi Ursul Sergiu le creează impedimente în folosirea turnului de apă, au tăiat ţeava de la turn şi au întrerupt legătura cu apeductul. Consiliul comunei Cocieri prin decizia nr. 2/8 din 16.02.2007 a dispus demontarea turnului de apă de pe str. Renaşterii 61, s. Cocieri, r-1 Dubăsari, schimbarea locului şi amplasare a acestuia pe sectorul de teren de lîngă magazinul materialelor de construcție, iar la cerinţele Primăriei de a executa decizia Consiliului comunei, pîrîţii în continuare resping cerinţele proprietarilor legitimi, iar la nenumăratele solicitări a Primăriei comunei Cocieri de a admite accesul la terenul ce le aparţine pentru demontarea şi ridicarea acestuia, pîrîţii- Ursul Aliona şi Ursul Sergiu îngrădesc accesul.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 iunie 2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 septembrie 2013, pricina civilă dată a fost strămutată după competenţă Judecătoriei Dubăsari (f.d. 151 vol. I). Prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 11 aprilie 2014 (f.d.

230-231, 242- 245 vol. I): -S-a respins integral acţiunea Alionei Ursul şi Ursul Sergiu către Taras Nicolae privind recunoaşterea valabilităţii tranzacţiei ca fiind neîntemeiată; -S-a admis pretenţia intervenienţilor principali Consiliul comunei Cocieri, r-nul Dubăsari, Primăria comunei Cocieri, r-nul Dubăsari către Ursul Aliona, Ursul Sergiu cu privire la obligarea restituirii Primăriei comunei Cocieri, r-nul Dubăsari, a turnului de apă, care se află pe terenul cu suprafaţa de 0,14 ha, situate pe str. Renaşterii 61, s. Cocieri, r-nul Dubăsari, ce le aparţine cu proprietate în temeiul posesiei nelegitime, ca fiind întemeiată; -S-a respins pretenţia intervenienţilor principali Consiliul comunei Cocieri, r-nul Dubăsari, Primăria comunei Cocieri, r-nul Dubăsari către Ursul Aliona şi Ursul Sergiu cu privire la admiterea accesului reprezentanţilor Consiliului comunei Cocieri şi a Primăriei Cocieri, r-nul Dubăsari, pe terenul cu suprafaţa de 0,14 ha, situate pe str. Renaşterii 61, s. Cocieri, r-nul Dubăsari, ce aparţine lui Ursul Aliona şi Ursul Sergiu cu proprietate, fără acordul proprietarilor pentru demontarea şi ridicarea turnului de apă, ca fiind neîntemeiată; -S-a admis parţial pretenţia intervenienţilor principali Consiliul comunei Cocieri, r-nul Dubăsari şi Primăria comunei Cocieri,

r-nul Dubăsari către Ursul Aliona şi Ursul Sergiu cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată şi s-a dispus încasarea din contul lui Ursul Aliona Şi Ursul Serghei în beneficiul Primăriei comunei Cocieri, r-nul Dubăsari, a sumei de 6 000 mii lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică; -S-a încasat din contul lui Ursul Aliona şi Ursul Sergiu în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014, s-a respins apelul declarat de Ursul Aliona şi Ursul Sergiu şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 11 aprilie 2014 (f.d.

272-278 vol. I). Nefiind de acord cu decizia menționată, la 04 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ursul Aliona şi Ursul Sergiu au declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Dubăsari din 11 aprilie 2014, cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de fond în alt complet de judecată. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenţii au indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au aplicat eronat normele de drept material şi procedural.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ursul Aliona şi Ursul Sergiu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ursul Aliona şi Ursul Sergiu ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Ursul Aliona şi Ursul Sergiu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă