3ra-176/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: I. Maxim dosarul nr: 3ra-176/15 Instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Eugeniei Finciuc împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 mai 2014, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 24 aprilie 2014, Eugenia Finciuc a depus cererea de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că ea este angajată a companiei „Starnet”, ca funcţie de bază şi la Universitatea Tehnica a Republicii Moldova prin cumul. Aflându-se în concediul de maternitate cu primul copil, a beneficiat de indemnizaţii pentru concediul de maternitate pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 3 ani, ulterior, însă în interiorul termenului concediului de maternitate pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 3 ani, a născut al doilea copil.

Menţionează că prezentând toate actele necesare calculării indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 3 ani, CNAS i-a calculat o indemnizaţie în sumă de 756 lei lunar conform certificatului eliberat de la locul de muncă prin cumul, adică de la Universitatea Tehnica a RM, fără a lua în consideraţie faptul că are şi o altă funcţie de bază şi prevederile art. 18 alin. (1) Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 cu privire la indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, în care este prevăzut expres că asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani la toate unităţile în care 1 desfăşoară activităţi are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data acordării concediului şi până la vârsta de 3 ani a copilului.

Afirmă că s-a adresat pârâtului cu o cerere prealabilă pentru recalcularea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 3 ani, la care prin răspunsul nr. XVII-F-413/14, F 477/14 din 11 octombrie 2013 a făcut trimitere la art. 7 al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 cu privire la indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, motivând că baza de calcul a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului o constituie venitul mediu lunar asigurat, realizat în ultimele 6 luni calendaristice.

Susţine că conform art. 44 al Hotărârii Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii şi art. 23 al Hotărârii Guvernului nr. 108 din 11 februarie 2005 privind Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate de muncă temporară şi altor prestaţii de asigurări sociale, în cazul în care persoana desfăşoară activităţi în mai multe unităţi, în fiecare fiind asigurată conform legislaţiei, indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de 3 ani se calculează în funcţie de venitul total asigurat. Venitul asigurat se va confirma prin certificate eliberate de fiecare din unităţi în care îşi desfăşoară activitatea salariatul.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, la calcularea venitului total mediu lunar al familiei pentru stabilirea dreptului la indemnizaţia pentru întreţinerea copilului se iau în considerare toate tipurile de retribuire a muncii (băneşti, în natură) şi alte venituri, cu excepţia pensiilor, indemnizaţiilor, alocaţiilor, compensaţiilor şi burselor. De asemenea, relatează că conform art. 22 al Hotărârii Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, sumele indemnizaţiei neachitate la timp din vina organului care stabileşte şi plăteşte indemnizaţia se plătesc retroactiv fără nici o limitare.

Articolul 8 alin. (2) al Legii nr. 489-XVI din 08 iulie 1999 cu privire la sistemul public de asigurări sociale, stipulează că fiecărui asigurat în sistemul public i se atribuie un singur cod personal de asigurări sociale şi conform art. 4 al aceleiaşi legi, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, persoana care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă şi persoana realizează prin cumul un venit anual echivalent cu cel puţin 4 salarii medii lunare pe economie. Iar conform art. 19 alin. (1) al aceleiaşi legi, contribuţia de asigurări sociale se datorează de la data încadrării în una din situaţiile enumerate mai sus. Indică că conform art. 37 al Legii nr. 489-XVI din 08 iulie 1999, perioade necontributive asimilate stagiului de cotizare se asimilează şi perioadele în care asiguratul a beneficiat de indemnizaţie pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 3 ani.

Consideră că dacă ea are un stagiu de cotizare atât de la funcţia de bază cât şi cea prin cumul, atunci trebuie să-i fie achitat concediul pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 3 ani în dependenţă de perioada în care a contribuit la sistemul public de asigurări sociale de la ambele funcţii. 2 Solicită obligarea pârâtului să-i calculeze plata pentru întreţinerea copilului minor în vârstă de până la 3 ani conform certificatelor de la ambele posturi de muncă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 mai 2014 a fost admisă acţiunea şi obligat pârâtul Casa Naţională de Asigurări Sociale să efectueze calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, Amelia Finciuc născută la 22 iunie 2012, conform certificatelor de salariu de la ambele posturi de muncă SRL „Star-Net” şi Universitatea Tehnică a Moldovei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014 a fost a fost respins apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 23 decembrie 2014 Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o neîntemeiată, deoarece la examinarea cauzei instanţele de judecată n-au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au aplicat eronat normele de drept material, cât şi au apreciat arbitrar probele prezentate.

Afirmă că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material şi anume prevederile Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, care prevede că persoanele asigurate beneficiază de indemnizaţie unică la naşterea copilului şi indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani. În cazul lipsei motivate (concediu de maternitate, concediu pentru îngrijirea copilului, concediu medical, concediu din cont propriu etc.) a venitului asigurat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii naşterii copilului, baza de calcul era salariu tarifar sau salariu de funcţie al beneficiarului.

Indică că conform prevederilor vechi a art. 7 al Legii sus menţionate, baza de calcul a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului o constituie venitul mediu lunar asigurat, realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii naşterii copilului, venit din care au fost calculate contribuţii de asigurări sociale. Susţine că atât instanţa de apel cât şi prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că intimata la locul de muncă de bază s-a aflat în concediu cu copilul Rodion, şi nu a realizat venit asigurat, dar la locul de muncă prin cumul în perioada ianuarie - mai 2012 a realizat venit asigurat, care este confirmat prin certificatul nr. 18-645 din 29 mai 2012, eliberat de Universitatea Tehnică a Moldovei şi respectiv cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului a fost calculat corect din venitul asigurat, realizat de la lucrul prin cumul.

Deoarece din salariu tarifar intimata nu a achitat careva contribuţii de asigurări sociale, astfel în cazul în care se va include şi salariu tarifar pe lângă salariu de la locul de lucru de bază, se vor încălca prevederile art. 7 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Invocă că au fost interpretate eronat şi prevederile art. 14 al Legii contenciosului administrativ, care prevede că persoana care se consideră vătămată 3 într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Consideră că termenul de 30 de zile este termen de prescripţie. Relatează că decizia privind stabilirea indemnizaţiei din venitul asigurat este din data de 26 ianuarie 2013. Deşi, intimata a primit indemnizaţia şi cunoştea despre cuantumul acesteia, prin răspunsul CNAS din 11 octombrie 2013 ea a fost informată suplimentar despre cuantumul acesteia precum şi despre modul de stabilire a indemnizaţiei, însă s-a adresat cu acţiune în judecată abia la 24 aprilie 2014, omiţând termenul de prescripţie de 30 zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ. Consideră neîntemeiat argumentul instanţelor inferioare, precum că prin examinarea şi răspunsul la cererea prealabilă, CNAS a repus-o în termen pe intimată, deoarece orice persoană are dreptul de a primi informaţie care se referă la drepturile şi obligaţiile sale, iar autorităţile publice sunt obligate să respecte dreptul persoanei la informare şi să examineze orice cerere.

Astfel, nici o lege nu prevede că persoana care a omis termenul de contestare a unui act administrativ, este repusă în termen dacă se adresează cu cerere prealabilă şi autoritatea publică o examinează prin oferirea răspunsului. Consideră că instanţele ierarhic inferioare au examinat cauza superficial, nu au intrat în esenţa acesteia şi în final a dus la emiterea unei hotărâri ilegale prin interpretarea eronată a normei de drept material, ce constituie temei de admitere a recursului şi de casare a deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5