3ra-5/15 — Desecretizarea informației secretizate

prima instanță: Gh. Pavliuc dosarul nr. 3ra-5/15 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruță DECIZIE 25 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Petru Moraru examinând recursul declarat de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova împotriva Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova cu privire la desecretizarea informațiilor secretizate neîntemeiat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al RM și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 10 decembrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 24 august 2012, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al RM a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Informații și Securitate al RM cu privire la desecretizarea informațiilor secretizate neîntemeiat. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în cadrul examinării materialului de control inițiat în baza sesizării unui subiect de date cu caracter personal, a solicitat Serviciului de Informaţii și Securitate al RM să prezinte anumite informaţii ce ţine de scopul şi temeiul legal al accesării şi lucrării datelor cu caracter personal care îl vizează, stocate în Sistemul informațional al Serviciului de Grăniceri şi Registrul de Stat al Populaţiei.

La 18 iulie 2012, pîrîtul i-a prezentat informația solicitate, însă conținutul acesteia indică în mod direct asupra faptului că o parte din operațiunile de accesare și prelucrare a datelor cu caracter personal au fost efectuate de utilizatorii autorizați ai acestei autorități publice cu încălcarea normelor legale care reglementează principiile de protecție a datelor cu caracter personal și că au fost secretizate neîntemeiat.

Astfel, la 20 iulie 2012 în temeiul art. 8 alin. (1) lit. a), f) al Legii cu privire la secretul de stat s-a adresat cu o cerere Serviciului de Informații și Securitate al RM, solicitînd desecretizarea informației solicitate, însă prin scrisoarea din 22 august 2012, solicitarea înaintată a fost respinsă, pe motiv că Comisia instituțională pentru verificarea legalității accesării datelor cu caracter personal a fost în imposibilitate de a stabili scopul și temeiul legal de accesare, pe motiv că persoana care a efectuat accesarea nu mai activează în cadrul Serviciului și nu s-au putut fi identificate materialele care au stat la baza accesării, iar lipsa înregistrărilor în Registrul de Evidență a accesărilor nu demonstrează faptul că însăși accesarea a fost efectuată neîntemeiat și cu încălcarea drepturilor și libertăților persoanelor.

Consideră reclamantul informația din răspunsul Serviciului de Informații și Securitate al RM ce se referă la unele aspecte ilegale a operațiunilor de accesare a datelor cu caracter personal, stocate în sistemul informațional al Serviciului de Grăniceri și Registrul de Stat al Populației care încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal a fost secretizată neîntemeiat și ilegal, contrar prevederilor art. 8 al Legii cu privire la secretul de stat. Solicită reclamantul examinarea pricinii în ședință secretă și obligarea Serviciului de Informații și Securitate a RM să emită decizia de desecretizare a informației, volumul căreia va fi expus în formă concretizată în cadrul ședinței judiciare închise.

În cadrul dezbaterilor judiciare Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al RM concretizîndu-și cerințele înaintate a solicitat obligarea Serviciului de Informații și Securitate al RM să emită decizia de desecretizare a informației consemnate în aliniatul trei al răspunsului nr. 12/203s din 18 iulie 2012 cu referire la aspectele de ilegalitate constatate de Comisia pentru verificarea legalității accesării datelor cu caracter personal din cadrul Serviciului de Informații și Securitate vi-a-vis de operațiunile de accesare a datelor cu caracter personal pe care-l vizează pe M. G., efectuate de către utilizatorul „Victor Zaporojan” la 19 septembrie 2007 din Registrul de Stat al Populației și la 18 septembrie 2007 și la 23 noiembrie 2007 din Sistemul Internațional în care sunt prelucrate datele privind traversările frontierei de stat, gestionat de Serviciul de Grăniceri, de accesare (consultare) și extragere prin metoda printării a fișei personale a subiectului de către „utilizatorul 10” la data de 19 ianuarie 2009 din Registrul de Stat al Populației și de accesare (consultare) a datelor cu caracter personal care-l vizează pe cetățeanul M. G. de către „utilizatorul 12” la data de 11 noiembrie 2009 din Registrul de Stat al Populației.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2012, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 aprilie 2013, a fost admis recursul declarat de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, casată hotărîrea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare după competență la Judecătoria Buiucani mun. Chișinău. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 mai 2013, a fost solicitat Plenului Curții Supreme de Justiție de a emite un Aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a art. 28 alin. (1) din Legea cu privire la secretul de stat nr. 245-XVI din 27 noiembrie 2008. La 10 iunie 2013, a fost emis Avizul consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la modul de aplicare a art. 28 alin. (1) din Legea cu privire la secretul de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 decembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2014, a fost respins apelul declarat de Centru Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al RM și menținută hotărîrea primei instanțe. La 09 iulie 2014, Centru Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei instanțele judecătorești au aplicat și interpretat eronat normele de drept material, au expus concluzii care sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, au lăsat nedovedite cu probe suficiente circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii pe care le-a considerat constatate și nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului. Susține că prevederile Legii nr. 17-XVI din 15 februarie 2007, aplicabile pînă la 14 aprilie 2014 nu se extind asupra relațiilor apărute la prelucrarea datelor cu caracter personal, atribuite în modul stabilit la informații ce constituie secret de stat, iar instanța eronat a interpretat prevederile art. 2 alin. (3) lit. b) al Legii menționate fără a analiza în detaliu condiția obligatorie atribuită în modul stabilit la informația ce constituie secret de stat.

Afirmă că conform răspunsului Serviciului de Informație și Securitate din 22 august 2012, Comisia instituţională pentru verificarea legalităţii accesării datelor cu caracter personal a fost în imposibilitate de a stabili scopul şi temeiul legal de accesare, pe motiv că persoana care a efectuat accesarea nu mai activează în cadrul Serviciului şi nu au putut identifica materialele care au stat la baza accesării. Consideră că informaţia prin care se confirmă faptul imposibilităţii stabilirii scopului şi temeiului legal de accesare a datelor cu caracter personal care-l vizează peM.

G., prezentată de SIS în adresa Centrului, a fost secretizată ilegal iar în cadrul examinării cauzei, Serviciul de Informații și Securitate al RM n-a prezentat nici o probă care ar demonstra că la momentul efectuării a operaţiunilor de consultare şi extragere a datelor cu caracter personal care-l vizează pe M. G., în perioada anilor 2007-2009, acestea ar fi fost atribuite, în modul stabilit, la informaţii ce constituie secret de stat.

Ţinînd cont de răspunsul secretizat prezentat de SIS în anul 2012, afirmă că operaţiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal care-1 vizează pe cetățeanul M. G., începute în anul 2007, au continuat pînă la acel moment, manifestîndu-se prin stocarea şi păstrarea acestora de către această entitate, însă instanțele au interpretat eronat prevederile art. 8 alin.(1) lit. a) şi f) al Legii cu privire la secretul de stat, care stabileşte expres că nu se atribuie la secret de stat şi nu pot fi secretizate informaţiile privind faptele de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului şi ale cetăţeanului, precum şi faptele de încălcare a legii de către autorităţile publice şi persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul acestora.

Insistă că instanțele erau obligate să impună Serviciul de Informații și Securitate al RM să prezinte probe care ar fi combătut argumentele Centrului de secretizare abuzivă şi criminală a informaţiilor privind faptele de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului. În context, invocă că din conţinutul răspunsurilor prezentate de SIS, este evident că informaţia care se referă la unele aspecte ilegale a operaţiunilor de consultare (accesare) a datelor cu caracter personal, stocate în Sistemul informaţional administrat de Serviciul Grăniceri şi în Registrul de stat al populaţiei, a fost secretizată neîntemeiat şi ilegal, iar lipsa materialelor care au stat la baza operaţiunilor de consultare (accesare) a datelor cu caracter personal stocate în Resursele informaţionale principale de stat, indică la deficienţe grave în procesul de prelucrare a datelor, dar şi de gestionare a dosarelor operative.

Totodată cu referire la prevederile pct. 214 din Regulamentul cu privire la asigurarea regimului secret în cadrul autorităţilor publice şi al altor persoane juridice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1176 din 22 decembrie 2010, art. 10 al Legii nr.l7-XVI din 15 februarie 2007 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, Capitolul III al Legii nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, în vigoare din 14 aprilie 2012, afirmă că secretizînd neîntemeiat informaţia privind aspectele de ilegalitate a operaţiunilor de prelucrare, prin metoda consultării (accesării) şi extragerii, a datelor cu caracter personal care-1 vizează pe cetățeanul M. G., efectuate în perioada anilor 2007-2009 de utilizatorii autorizaţi ai SIS, această entitate publică pe parcursul unei perioade îndelungate a încălcat drepturile acestui subiect de date cu caracter personal prevăzute de legislația în vigoare și a creat impedimente pentru realizarea efectivă de către persoană a drepturilor prevăzute de lege, inclusiv pentru efectuarea controlului legalităţii prelucrării acestora de către Autoritatea Naţională pentru controlul protecţiei datelor cu caracter personal.

Mai mult conform art. 17 al Legii cu privire la secretul de stat în coroborare cu prevederile pct. 19 din Regulamentul cu privire la asigurarea regimului secret în cadrul autorităţilor publice şi al altor persoane juridice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1176 din 22 decembrie 2010, decizia cu privire la secretizarea informaţiei se adoptă de către persoana cu funcţii de răspundere care semnează documentul, la propunerea executantului, şi se manifestă prin aplicarea semnăturii pe suportul material de informaţi, însă în speță Serviciul de Informații și Securitate al RM, după colectarea datelor cu caracter personal care-1 vizează pe M. G. din resursele informaţionale principale de stat şi după constatarea că dezvăluirea acestei informaţii sau a datelor din sistemul de audit al resurselor informaţionale ar putea dăuna grav intereselor statului, nu a emis o decizie de secretizare a acestor informaţii, or anume această urma să fie prezentată pentru executare la ÎS „CRIS„Registru” şi la Serviciul Grăniceri, iar ulterior, în calitate de probă principală, urma să fie prezentată în instanța de judecată la examinarea speței în litigiu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, materialele dosarului denotă că copia deciziei instanţei de apel din 07 mai 2014, a fost expediată în adresa recurentului Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al RM la 02 iunie 2014, și a fost recepționată de către destinatar la 06 iunie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele cauzei și cererea de recurs (f.d. 181, 182). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la data de 09 iulie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Serviciul de Informații și Securitate al RM, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al RM a solicitat obligarea Serviciului de Informații și Securitate al RM să emită decizia de desecretizare a informației consemnate în aliniatul trei al răspunsului nr. 12/203s din 18 iulie 2012 cu referire la aspectele de ilegalitate constatate de Comisia pentru verificarea legalității accesării datelor cu caracter personal din cadrul Serviciului de Informații și Securitate vi-a-vis de operațiunile de accesare a datelor cu caracter personal pe care-l vizează pe M. G., efectuate de către utilizatorul „Victor Zaporojan” la 19 septembrie 2007 din Registrul de Stat al Populației și la 18 septembrie 2007 și la 23 noiembrie 2007 din Sistemul Internațional în care sunt prelucrate datele privind traversările frontierei de stat, gestionat de Serviciul de Grăniceri, de accesare (consultare) și extragere prin metoda printării a fișei personale a subiectului de către „utilizatorul 10” la data de 19 ianuarie 2009 din Registrul de Stat al Populației și de accesare (consultare) a datelor cu caracter personal care-l vizează pe cetățeanul M. G. de către „utilizatorul 12” la data de 11 noiembrie 2009 din Registrul de Stat al Populației.

Colegiul consideră că fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, au determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art.130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material întemeiat au ajuns la concluzia respingerii acțiunii ca neîntemeiate. Astfel, la caz se constată că la 19 iunie 2012, M. G. s-a adresat cu o sesizare Centrului Național pentru Protecția datelor cu Caracter Personal prin care a solicitat verificarea legalității operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal care îl vizează prin metoda accesării și utilizării stocate în Resursele informaționale de Stat.

Drept urmare, Centru Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a inițiat un control în cadrul căruia la 29 iunie 2012, a înaintat un demers către Serviciul de Informații și Securitate prin care a solicitat prezentarea informației cu privire la scopul și temeiul legal de accesare și prelucrare a datelor cu caracter personal ce-l vizează pe M. G. stocate în Sistemul informațional al Serviciului de Grăniceri și Registrul de Stat al Populației, precum și data înregistrării acestora (f.d. 14-15).

Prin scrisoarea nr. 12/2003s din 18 iulie 2012, Serviciul de Informații și Securitate a comunicat Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal că este imposibil de a stabili scopul și temeiul legal de accesare a datelor cu caracter personal ale lui M. G. efectuate la 18 septembrie 2007 de către utilizatorul „Zaporojan Victor” din Registrul de stat al populației și la 18 septembrie 2007 și 23 noiembrie 2007 din Sistemul Internațional al Serviciului de Grăniceri prin sistemul de căutare Acces- Web de către „utilizatorul 10” la 19 ianuarie 2009 și „utilizatorul 12” la 11 iulie 2009 din Registrul de stat al populației, deoarece au fost comise abateri disciplinare de către persoanele responsabile de gestionarea Sistemului Informațional Acces-Web.

Prin aceiaşi scrisoare, Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a fost comunicat că informația cu privire la accesările din Registrul de Stat al Populației, efectuate de către Serviciul de Informații și Securitate sunt atribuite la secret de stat și nu pot fi prezentate persoanelor care au necesitatea de a lucra cu asemenea informații dar nu dispun de dreptul de acces la secretul de stat (f.d. 16-17).

Este cert și faptul că la 20 iulie 2012, Centru Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal considerînd că operațiunile de accesare a datelor ce-l vizează pe M. G. la 19 septembrie 2007, 23 noiembrie 2007, 19 octombrie 2009 și 11 iulie 2009, au fost efectuate cu încălcarea normelor legale, a solicitat Serviciului de Informație și Securitate desecretizarea acestora, pe motiv că conform art. 8 alin. (1) lit. a), f) al Legii cu privire la secretul de stat nu se atribuie la secret de stat și nu pot fi secretizate informațiile privind faptele de încălcare a drepturilor și libertăților omului ale cetățeanului, precum și faptele de încălcare a legii de către autoritățile publice și persoanele cu funcții de răspundere din cadrul acestora (f. d. 18). Iar, prin scrisoarea nr. 12/230s din 22 august 2012, Serviciul de Informații și Securitate a comunicat Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal că în urma verificărilor efectuate Comisia instituțională pentru verificarea legalității accesării datelor cu caracter personal a fost în imposibilitate de a stabili scopul și temeiul legal de accesare a datelor cu caracter personal care-l vizează pe M. G., deoarece persoana care a efectuat accesarea nu mai activează în cadrul instituției, și astfel, nu a fost posibil de identificat materialele ce au stat la baza accesării,

iar lipsa înregistrărilor în Registrul de evidență a accesărilor nu demonstrează faptul că însăși accesarea a fost efectuată neîntemeiată și cu încălcarea drepturilor și libertăților persoanei. Mai mult, prin aplicarea parafei de secretizare au fost secretizate informațiile ce vizează formele, metodele, sursele și rezultatele activității operative de investigații, care sunt atribuite la secret de stat și nu pot fi divulgate (f.d. 19-20).

Astfel, nefiind de acord cu răspunsul primit, Centru Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal s-a adresat în instanța de judecată solicitînd desecretizarea informației cu referire la operațiunile de accesare a datelor cu caracter personal care-l vizează pe M. G. efectuate de către utilizatorul „Victor Zaporojan” la 18 septembrie 2007 și 23 noiembrie 2007 din Sistemul Informațional, în care sunt prelucrate datele privind traversările frontierei de stat gestionat de Serviciul de Grăniceri, de accesare și extragere prin metoda imprimării fișei personale a acestui subiect de către „utilizatorul 10” la 19 ianuarie 2009 din Registrul de stat al populației și de accesare a datelor cu caracter personal, care-l vizează pe M. G. de către „utilizatorul nr. 12” la 11 iulie 2009 în Registrul de stat al populației.

Drept motiv al cerințelor înaintate Centru Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a invocat faptul că conform art. 8 alin. (1) lit. a), f) al Legii cu privire la secretul de stat nu pot fi secretizate informațiile privind faptele de încălcare a drepturilor și libertăților omului ale cetățeanului, precum și faptele de încălcare a legii de către autoritățile publice și persoanele cu funcții de răspundere din cadrul acestora. In conformitate cu art. 6 alin. (3) al Legii privind Serviciul de Informații și Securitate nr. 753 din 23 decembrie 1999, documentele şi materialele ce conţin informaţii referitoare la efectivul Serviciului, persoanele ce îi acordă sau i-au acordat în secret sprijin, precum şi informaţiile despre organizarea, tactica, metodele şi mijloacele de desfăşurare a activităţii operative de investigaţii de către Serviciu, constituie secret de stat şi se păstrează în arhiva Serviciului.

Conform art. 7 alin. (1) pct. 4) lit. a) al Legii cu privire la secretul de stat nr. 245 din 27 noiembrie 2008, sunt atribuite la secret de stat informațiile din domeniul securităţii statului şi asigurării ordinii de drept privind efectivul, forţele, conţinutul, planurile, organizarea, finanţarea şi asigurarea tehnico-materială, formele, tactica, metodele, mijloacele şi rezultatele activităţilor de informaţii, de contrainformaţii şi operative de investigaţii.

Potrivit art. 10 alin. (3) al Legii privind activitatea operativă de investigaţii nr. 45 –XIII din 12 aprilie 1994, în vigoare pînă la data de 08 decembrie 2012, informaţia despre forţele, mijloacele, sursele (cu excepţia persoanelor care acordă sprijin organelor care exercită astfel de măsuri), metodele, planurile şi rezultatele activităţii operative de investigaţii, precum şi despre organizarea şi tactica desfăşurării măsurilor operative de investigaţii, care constituie secret de stat, poate fi scoasă de la secret numai în conformitate cu legislaţia.

Iar, conform pct. 38 din Nomenclatorul informațiilor atribuite la secretul de stat, aprobat prin hotărîrea Guvernului RM nr. 411 din 25 mai 2010, sunt atribuite la secret de stat informațiile din domeniul securității statului și asigurării ordinii de drept, inclusiv informaţiile ce dezvăluie forţele, mijloacele, sursele, metodele, planurile, rezultatele activităţii de recunoaştere şi de contrainformaţii, operative de investigaţii şi ale operaţiilor speciale (antiteroriste), precum şi datele privind finanţarea acestei activităţi şi a operaţiilor speciale, dacă datele respective dezvăluie informaţiile enumerate.

În sensul prevederilor legale precitate, la secret de stat sunt atribuite documentele şi materialele ce conţin informaţii referitoare la efectivul Serviciului de Informații și Securitate, persoanele ce îi acordă sau i-au acordat în secret sprijin, precum şi informaţiile despre organizarea, tactica, metodele şi mijloacele de desfăşurare a activităţii operative de investigaţii de către Serviciu, informațiile din domeniul securităţii statului şi asigurării ordinii de drept privind efectivul, forţele, conţinutul, planurile, organizarea, finanţarea şi asigurarea tehnico-materială, formele, tactica, metodele, mijloacele şi rezultatele activităţilor de informaţii, de contrainformaţii şi operative de investigaţii, informaţia despre forţele, mijloacele, sursele (cu excepţia persoanelor care acordă sprijin organelor care exercită astfel de măsuri), metodele, planurile şi rezultatele activităţii operative de investigaţii, precum şi despre organizarea şi tactica desfăşurării măsurilor operative de investigaţii, informațiile din domeniul securității statului și asigurării ordinii de drept, inclusiv informaţiile ce dezvăluie forţele, mijloacele, sursele, metodele, planurile, rezultatele activităţii de recunoaştere şi de contrainformaţii, operative de investigaţii şi ale operaţiilor speciale (antiteroriste), precum şi datele privind finanţarea acestei activităţi şi a operaţiilor speciale,

dacă datele respective dezvăluie informaţiile enumerate. Conform art. 6 alin. (1) al Legii cu privire la secretul de stat nr. 245 din 27 noiembrie 2008, atribuirea informațiilor la secret de stat și secretizarea acestora se efectuează în baza principiilor legalității, argumentării și oportunității. În conformitate cu art. 16 al Legii securității statului nr. 618-XIII din 31 octombrie 1995, activitatea operativă ce ţine de asigurarea securităţii statului constituie secret de stat. Informațiile obținute în rezultatul activității operative in funcție de importanța lor pentru stat pot avea diferite grade de secretizare. Iar, potrivit art. 10 alin. (1) al Legii privind Serviciul de Informații și Securitate, Serviciul are dreptul să efectueze, în conformitate cu legislaţia, măsuri operative de investigaţii.

Astfel, raportînd la circumstanțele cauzei prevederile legale enunțate instanța de recurs reține că informația la cu privire la accesările din Registrul de stat al populației efectuate de către Serviciul de Informații și Securitate vizează formele, metodele, sursele, mijloacele și rezultatele activităților de informații, de contrainformații și activității operative de investigații și în sensul prevederilor legale precitate, constituie informație atribuită prin lege la secret de stat, secretizarea acesteia fiind aplicată în scopul respectării principiului legalității prevăzut de art. 6 alin. (1) al Legii cu privire la secretul de stat.

Conform art. 5 alin. (3) al Legii privind Serviciul de Informații și Securitate nr. 753 din 23 decembrie 1999 se interzice de a face publice informaţiile ce constituie secret de stat, secret comercial, precum şi alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată, a căror divulgare ar putea prejudicia securitatea de stat, onoarea şi demnitatea persoanei sau ar putea leza drepturile şi libertăţile acesteia, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie în interesul justiţiei. Potrivit art. 61 alin. (5) al Legii privind statutul ofițerului de informații și securitate nr. 170 din 19 iulie 2007, cerinţele legitime ale ofiţerului de informaţii sînt executorii. Cerinţele ofiţerului de informaţii şi acţiunile întreprinse de el sînt legitime atîta timp cît organul sau persoana cu funcţie de răspundere învestite cu exercitarea controlului asupra activităţii lui şi asupra respectării legalităţii acestei activităţi nu demonstrează contrariul.

Iar în baza art. 24 al. (2) și art. 25 al. (1) din Legea privind activitatea specială de investigații nr. 59 din 29 martie 2012, informaţia despre forţele (cu excepţia persoanelor care acordă sprijin autorităţilor ce efectuează măsuri speciale de investigaţii), mijloacele, sursele, metodele, planurile şi rezultatele activităţii speciale de investigaţii, precum şi despre organizarea şi tactica desfăşurării măsurilor speciale de investigaţii, care constituie secret de stat, poate fi desecretizată numai în conformitate cu legislaţia. Toate datele acumulate în timpul efectuării măsurii speciale de investigaţii constituie informaţie oficială cu accesibilitate limitată sau secret de stat.

Prin urmare, Colegiul reține că instanțele ierarhic inferioare justificat au concluzionat că în speță prin aplicarea parafei de secretizare Serviciul de Informații și Securitate a întreprins măsuri în vederea protejării informațiilor ce se referă la formele, metodele sursele și rezultatele activității operative de investigații și se referă la secret de stat, or, divulgarea informațiilor ce constituie secret de stat constituie un pericol pentru interesele și securitatea statului.

Sub acest aspect sunt neîntemeiate argumentele recurentului cu referire la faptul că informația secretizată de Serviciul de Informații și Securitate se referă la faptele de încălcare a drepturilor și libertăților omului ale cetățeanului, precum și faptele de încălcare a legii de către autoritățile publice și persoanele cu funcții de răspundere din cadrul acestora, întrucît la caz s-a constata incontestabil că informațiile secretizate se referă la formele, metodele și rezultatele activității operative de investigații, și sunt atribuite la secret de stat.

Mai mult decît atît, prin prisma principiului prezumției nevinovăției o concluzie cu privire la prezența faptelor de încălcare a drepturilor și libertăților cetățeanului, precum și faptelor de încălcare a legii de către autoritățile publice sau de către persoanele cu funcții de răspundere din cadrul acestora, poate fi expusă printr-o hotărîre judecătorească definitivă și irevocabilă emisă în acest sens, în urma examinării complete și obiective de către Procuratura Generală a tuturor circumstanțelor în care s-au produs accesările, or, în temeiul art. 21 alin. (1) al Legii privind Serviciul de Informații și Securitate supravegherea respectării legislației Republici Moldova de către Serviciul de Informații și Securitate este exercitată de Procuratura Generală.

Pe cînd în conform art. 7 lit. a) al Legii privind Serviciul de Informații și Securitate, Serviciului îi revin atribuţiile privind elaborarea şi realizarea, în limita competenţei sale, a unui sistem de măsuri orientate spre descoperirea, prevenirea şi contracararea acțiunilor care, conform legislaţiei, periclitează securitatea de stat, publică şi a persoanei, protecţia secretului de stat, exercitarea controlului privind asigurarea păstrării şi prevenirii scurgerii informaţiilor ce constituie secret de stat şi altor informaţii importante pentru stat. Iar, în conformitate cu art. 64 alin. (1) al Legii privind statutul ofițerului de informații și securitate datele despre identitatea şi calitatea ofiţerului de informaţii constituie secret de stat.

Termenul de secretizare a acestor date este de 50 de ani de la data eliberării din serviciu a ofiţerului, dar nu mai puţin de 25 de ani de la data decesului acestuia. Termenul poate fi prelungit pe perioade consecutive a cîte 10 ani, la decizia directorului Serviciului, în cazul în care desecretizarea datelor contravine intereselor asigurării securităţii naţionale şi/sau a drepturilor şi intereselor legitime ale urmaşilor ofiţerului de informaţii.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, se constată drept corectă menţiunea instanţelor ierarhic inferioare cu referire la faptul că desecretizarea informației solicitate de Centru Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, poate dăuna intereselor sau securității Republicii Moldova, or, prin desecretizarea unor operațiuni aflate în derulare cu referire la M. G., ar putea fi împiedicată buna desfășurare a activității de asigurare a securității statului și ar putea fi deconspirată identitatea persoanei responsabile de accesare, punîndu-se în pericol drepturile și interesele legitime, securitatea și integritatea fizico-psihică a fostului ofițer de informații și a membrilor familiei lui.

În acest context este important de menționat că prin secretizarea informației Serviciul de Informații și Securitate a asigurat respectarea principiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) al Legii cu privire la secretul de stat care indică că atribuirea informațiilor la secret de stat și secretizarea acestora se efectuează în baza principiilor legalității, argumentării și oportunității. Aici, se va mai remarca că acțiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal în privința lui M. G., ce se referă la informația ce se solicită a fi desecretizată, au avut loc în timp ce era în vigoare Legea cu privire la protecția datelor cu caracter personal nr. 17 din 25 februarie 2007, care prin art. 2 alin. (3) lit. b) reglementa că prevederile Legii nu se extind asupra relațiilor apărute la prelucrarea datelor cu caracter personal atribuite în modul stabilit la informații ce constituie secret de stat.

Respectiv, prevederile Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133/2011 din 08 iulie 2011 care a intrat în vigoare la 14 aprilie 2012, odată cu abrogarea Legii nr. 17 din 15 februarie 2007, nu sunt aplicabile raportului juridic în speță, iar Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nu dispune de temei legal pentru verificarea acțiunilor Serviciului de Informații și Securitate sau să stabilească careva concluzii în acest sens. Totodată, instanța de recurs constată că atît prima instanță cît și instanța de apel corect au reținut că pentru confirmarea faptului că operațiunilor de accesare a datelor cu caracter personal au fost atribuite la informații ce constituie secret de stat nu este necesară existența unei decizii de secretizate și justificat au respins ca neîntemeiate argumentele reclamantului în acest sens.

Aceasta deoarece, reieșind din prevederile pct. 18-19 al Regulamentului cu privire la asigurarea regimului secret în cadrul autorităților publice și a altor persoane juridice aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 117 din 22 decembrie 2010 , secretizarea informaţiei se efectuează prin încadrarea acesteia la un anumit grad de secretizare, potrivit nomenclatorului departamental/ interdepartamental detaliat de informaţii, care urmează a fi secretizate, şi, respectiv, asigurarea aplicării parafei de secretizare, conform gradului de secretizare, iar decizia cu privire la secretizarea informaţiei se adoptă de către persoana cu funcţii de răspundere care semnează documentul, la propunerea executantului, şi se manifestă prin aplicarea semnăturii pe suportul material de informaţii.

Prin urmare, instanțele de judecată justificat au reținut că pentru secretizarea informației este suficientă aplicarea semnăturii pe suportul material al informației fără a fi necesară întocmirea unui act de secretizare a informației, argumentele Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal în acest sens fiind lipsite de suport juridic.

În acest context la caz prezintă relevanță şi scrisorile Serviciului de Informații și Securitate nr. 12/203s din 17 iulie 2012 și nr. 12 230s din 22 august 2012, din care rezultă că în urma verificărilor accesărilor datelor cu caracter personal în privința lui M. G. s-a stabilit că majoritatea accesărilor au fost efectuate legal și doar în privința operațiunilor de accesare a datelor cu caracter personal efectuate de către utilizatorul „Victor Zaporojan” la 18 septembrie 2007 și 23 noiembrie 2007 din Sistemul Informațional, prin sistemul de căutare „Acces-WEB” de către „utilizatorul 10” la data de 19 ianuarie 2009 și „utilizatorul 12” la data de 11 iulie 2009 din Registrul de stat al populației, însă a fost imposibil de stabili scopul și temeiul legal de accesare din motiv că persoana care a efectuat accesarea nu mai activează în cadrul Serviciului și nu au putut identifica materialele ce au stat la baza accesării.

Astfel, Colegiul reține că lipsa înregistrărilor în Registrul de evidență a accesărilor nu denotă faptul că însăși accesarea a fost efectuată ilegal cu încălcarea drepturilor și libertăților persoanei.

Colegiul apreciază critic şi argumentele recurentului cu referire la faptul că în temeiul art. 10 alin. (1) al Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr. 17 din 15 februarie 2007, subiectul datelor cu caracter personal are dreptul de acces la datele sale cu caracter personal și obținerea informațiilor privind deținătorul de date cu caracter personal deoarece în conformitate cu alin. (2) art. 10 al aceleiași Legi, dreptul de acces al subiectului datelor cu caracter personal la datele sale cu caracter personal se limitează în cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv a celor obţinute ca rezultat al activităţii operative de investigare, contraspionaj şi spionaj, se efectuează în scopul apărării ţării, securităţii statului şi protecţiei ordinii publice, iar art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea privind accesul la informație nr. 982-XIV din 11 mai 2000 în mod expres îngrădește accesul persoanelor fizice și juridice la informaţiilor atribuite la secret de stat, reglementate prin lege organică, a căror divulgare neautorizată sau pierdere poate aduce atingere intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova.

Distinct de cele indicate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs, mai mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Din considerentele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2014 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova împotriva Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova cu privire la desecretizarea informațiilor secretizate neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Petru Moraru